După câțiva ani
După moartea lui Clary totul s-a schimbat. Am devenit aceeași tocilara. Nu am mai vorbit cu nici unul din prieteni, doar cu Francisco dar doar cu el. După ce am terminat liceul m-am mutat în alt oraș și mi-am luat o pauză de un an pentru a mă axa pe firmă. În timpul ăsta părinți au divorțat ceea ce m-a afectat destul de tare. În perioada aceea l-am avut pe Steven lângă mine și chiar am fost într-o mică relație dacă se poate numi așa. Doar a profitat de mine. După ce s-a culcat cu mine mi-a dat papucii și s-a transferat la firma tatălui său.
După acel an de pauză m-am înscris la medicină. Acum sunt în al doilea an de rezidențiat și chiar lucrurile încep să se îndrepte. Acum profesez în unul din cele mai bine spitale din țară și mă simt mândră de asta.
Am note foarte bune ca de obicei dar asta nu contează atât de tare. Vreau să merg spre chirurgie generala ceea ce e mult de muncă acolo. Între timp fratele meu s-a mutat în Franța unde și-a deschis propria lui firmă și mă bucur pentru el fiindcă a început totul de la 0.
Acum stau într-o casă luată din bani munciți la firmă și mă descurc foarte bine cu cheltuielile pe care le am din banii de bursă. N-am mai vorbit cu ai mei de la divorț.
Acum mă pregătesc să merg la spital. Nu mă prea înțeleg atât de bine cu colegii care se află în același an cu mine. Consideră că vreau să atrag atenția asupra mea și că mă dau bine pe lângă îndrumători. Eu doar învăț și vreau să arăt asta doar atât.
Mă urc în mașină și pornesc către spital. Parchez ca de obicei în spatele spitalului, știu e destul de ciudat dar mi-e mai ok așa. Mă îndrept către intrare și mă întâlnesc cu Alex. E din an cu mine și clar că mă urăște. Mergem către lift și aștept să vină.
- Nu înțeleg ce aveți cu mine? spun într-un final și îmi îndrept privirea spre el
- Așteptam să-ți dai seama deja.
- Nu fac nimic din ceea ce considerați voi. Am încercat să vorbesc cu voi și m-ați exclus din prima când nici măcar nu mă cunosteati.
- Nu e vorba doar de asta. Și nu îți trebuie mai mult de câteva minute să-ți dai seama că ești cam aroganta și înțepata.
- Poftim?!
Ușa liftului se deschide și acesta intră. Îl urmez și mă duc în spate și îmi las corpul sprijinit de perete.
- Nu sunt deloc aroganta.
- Cum spui tu.
- Asta ziceți mereu. Mă rog.
Cum se deschide ușa ies repede și merg către vestiar. Îmi pun codul de la dulap și îmi iau hainele și mă schimb. Acuma nu mă mai simt jenantă să mă schimb în fața altora. Mai ales că vestiarul e și de fete și băieți. Nu mă mai simt atât de complexată de corpul meu.
După ce mă schimb îmi iau halatul pe mine și îmi pun restul lucrurilor în dulap. După ce sunt gata observ că ajunseseră și restul așa că prefer să plec și să-mi iau o cafea mai ales că mai aveam timp 30 de minute.
Merg către ieșirea din spital, de data asta am luat-o pe scări mai ales că nu le prea frecventează nimeni. Îmi aud telefonul sunând și văd că era Noah. Vorbesc aproape în fiecare zii cu el de la divorțul părinților.
Convorbire telefonică
- Hey surioară.
- Bună.
- Ai pățit ceva?
- Aceeași poveste. Nu contează. Tu ce faci?
- Acuma am ajuns la firmă și am zis să te sun să văd cum ești.
- Sunt ok. E loc și de mai bine.
- La tine mereu e așa. O să vezi că o să se schimbe față de tine.
- A început să nu-mi prea pese. Alegerea lor.
- Ghici cine a venit ieri la firmă la mine.
- Nu trebuie să ghicesc fiindcă știu deja. Steven, așa-i?
- Așa e. Voia să facă niște afaceri cu mine.
- Anume?
- Păi nu știu că l-am dat afară din birou.
- Uhh ce crud. Îmi place.
-Black. îmi aud numele și îmi întorc privirea
Era unul din îndrumători mei, doctor Sloan.
- Trebuie să închid. Pa. Te iubesc.
Apel încheiat
- Scuzați. Spuneți. zic și îmi îndrept toată atenția asupra lui
- Te-am văzut ieri cum ai operat. Chiar te descurci.
- Ăm. Mulțumesc?! zic confuză
- Scuze. Se poate interpreta. zice și surâde
Își ia și el cafeaua și mergem către spital.
- Vizitele o să înceapă în curând.
- Așa este.
- Deci azi o să fi cu mine. spune și ia o tabletă de la mica recepție
- Poftim?
- Îmi place cum lucrezi și te descurci bine deci azi ești cu mine și Alex Scott.
Când iam auzit numele m-am înecat cu cafeaua.
- Hei, ești bine? întreabă și se apropie de mine
Își pune o mână pe umărul meu și mă retrag.
- Da e totul bine.
Mă întorc și îl văd pe Alex cum se uita la noi. Firar. Plec către lift în grabă deși nu știam unde să merg. Mai erau 10 minute până la vizite.
Nici nu vreau să mă gândesc ce o să se audă după. Nu am nimic cu nici un îndrumător. Nici nu știu ce a fost cu gestul lui Sloan. Într-adevăr am lucrat mult cu el, dar neochirurgia nu mă atrage. Nici nu îmi pot închipui să se întâmple ceva între mine și un îndrumător. Îmi dau ochii peste cap la gândul acesta.
Ora vizitelor a venit așa că mă îndrept spre primul pacient. Când ajung văd că i se face resuscitare.
- Ce s-a întâmplat?
- Intubeaz-o acuma!
Îi dau capul pe spate și îi deschid gura. Încerc să-i bag tubul dar mă încurcă corzile vocale
- Ce durează atât?
- Nu reușesc. Stai. zic și mă opresc
Scot tubul și iau un bisturiu și îi fac o mică tăietură între clavicule și îi introduc tubul după încep să-i pompez oxigen. Îmi ridic privirea și îi văd cum se uită la mine.
- Ce? întreb și-mi dau ochii peste cap
- Scott cheamă cardiologul, trebuie să mergem în sala de operație.
Sunt dată la oparte de o asistentă și merg în urma lor. Am luat-o pe scări pentru a ajunge mai repede. Ajung în sala de operați și încă o resuscitează.
- Trebuie să o operam acuma până nu e prea târziu. îl aud pe dr. Young și merge să se spele
Mă duc și eu după el.
- Pot să mă aluatul și eu?
- Încă nu ai început să te speli Black?
Zâmbesc și îmi prind părul și încep să îmi spăl mâinile. După ce termin intru în sală îmi iau halatul și îmi pun mănușile.
Operația începe. Îi taie pieptul și sternul. Era vorba de o hemoragie.
- Nu pot să văd nimic. Care poate fi cauza? întreb și îmi ridic privirea
- Te las să ghicești.
- Aorta?
- Bingo. Vezi? E fisurată.
Acesta începe să coase acel loc și tensiunea se reglează.
- Dar totuși mai este o hemoragie. zic când excesul de sânge își face apariție
Începe să caute sursa hemoragiei.
după 30 de minute
- Nu înțeleg de unde vine sursa hemoragie. Totul este intact.
- Infarct?
- Poftim?
- Poate a suferit un infarct până ce a ajuns aici.
- Și dacă e așa nu are logică de unde vine hemoragia
- Păi aorta este conectată la atâtea organe.
Mă ult către stomacul pacientei și îl verific. E moale. Îmi ridic privirea spre dr. Young și dau totul la opărite. Cer bisturiul și tai. Totul era plin de sânge, nu se putea vedea nimic. Încep să verific de unde ar putea să provină acest lucru. Când în sfârșit găsesc sursa acestui lucru tensiunea începe să scadă foarte mult. Poate sunt eu în anul doi de abia sunt foarte înainte cu ceea ce înseamnă chirurgia. Cer fir de 4 și încerc să cos dar excesul de sânge mă încurcă.
- Trebuie să începem manevrele de resuscitare.
Sunt dată la oparte și mă simt inutilă.
- Ora decesului 16:37.
Îmi dau mănușile și halatul jos și ies din sală. Nu pot să cred că am pierdut-o. E prima mea pacientă pe care o pierd. Dacă interveneam mai repede poate acuma trăia.
- Doctor Black te-ai descurcat bine. îl aud pe dr. Young
- Dacă mă descurcam acuma nu era moartă.
- Nu aveam de unde să știm. Totul este imprevizibil.
- Știu. Dar..
- E prima?
- Da.
- Îmi pare rău. Acuma trebuie să anunț familia. Vrei să vii?
Dau afirmativ din cap și merg în urma lui. Când ajungem în sala de așteptare mergem către aceștia.
- E totul bine? întreabă soțul ei
- Îmi pare foarte rău. Dar nu a supraviețuit acestei operații. Au apărut complicații în timpul operației ceea ce ia fost fatal. Ne pare nespus de rău. zice dr. Young
Familia începe să se îmbrățișeze și să plângă. E foarte greu prin ceea ce trec. Mă întorc și plec fiindcă mai aveam puțin și izbucneam în lacrimi, ceea ce am și făcut când am ajuns într-un loc retras. Mă așez pe scări și las lacrimile să-și facă cu adevărat apariția. Cum o să mă obișnuiesc să trec prin asta? Toți pacienții pe care i-am avut până acum au plecat pe picioarele lor acasă. Îi trimit un mesaj lui Noah cu ceea ce s-a întâmplat și mă ridic. Îmi șterg cu dosul palmei lacrimile de pe față și merg să văd ce fac și restul pacienților.
...
Mă aflu la barul din fața spitalului. E mereu frecventat de doctori. Am început să-l cam frecventez în ultimul an. Nu am făcut niciodată abuz. Mă așez pe un scaun de la bar și cer o votka. Îmi las capul în jos și îmi scot telefonul. Am câteva mesaje de la Noah și apeluri. Dau cap la pahar și mai cer unui.
- Zi grea? aud din partea dreaptă
Îmi las capul pe mâna stângă îmi îndrept privire către, dr Sloan?!
- Cam așa ceva. zic și iau paharul în mână
- Îmi pare rău. Am auzit vestea la puțin timp.
- Cum ar trebui să mă obișnuiesc cu asta?
- O să reușești.
- Nu doar cu asta. Și cu restul.
- La ce te referi?
- Nimeni nu mă suportă.
- N-aș crede asta.
- Ba da. Nu am pe nimeni aici. Toți colegii mei cred că mă dau la îndrumători pentru a lua cei mai bun.
- Se auzea asta. spune și surâde
- Nu râde. E nasol. Și acum mă plâng.
Mai cer un pahar de votka.
- Cred că ai băut prea mult.
- Mhh. îmi dau ochii peste cap
- Hai termină. zice și îmi ia paharul din mână
- Nu fă asta. Am avut o zi oribilă. Acum te rog.
- Black.
- Aw. Ce drăguț ai spus. spun și încep să râd
Clar m-am amețit.
- Ar trebui să mergi acasă.
Încep să caut prin geantă cheile la mașină. Le pun pe masă și îmi pun geanta pe umăr.
- Mă lași să conduc? întreb și mă ridic
- Cu siguranță că nu. îmi ia cheile din mână
Ies din bar și briza aerului rece mă amețește și mai tare.
- Unde ai parcat?
- În spate.
- De ce nu ai parcat și tu ca un om normal în față? spune și surâde
- Pentru că... nu mai continui fiindcă mă întorc cu spatele și încep să vomit
Ce scârbos. Îmi scot un șervețel din buzunar și mă șterg.
- Nu mă mai lăsa să beau. zic și o iau înainte
- Ce dificilă ești.
Ne urcăm în mașină și îi spun adresa. La scurt timp ajungem în fața casei mele. Ies din mașină și mă îndrept spre ușă. Încep să răscolesc geanta în căutarea cheilor.
- La naiba, unde naiba le-am pus? zic și încep să mă caut și prin greacă
- Nu sunt astea? întreabă și le ridică de pe jos
- Ba da. Merci.
Descui și îl las să intre.
- Vrei să bei ceva? îl întreb în timp ce mă descalț și îmi pun geaca în cuier
- Sunt bine.
- Mulțumesc că m-ai adus. Rămân datoare.
Mă apropii de el, deși încerc să mă opresc continui. O să-mi calc pe reguli separe. Face și acesta câțiva pași spre mine și când suntem aproape mă prinde de solduri și mă lipește de el. Îmi pun mâinile pe pieptul său și îl privesc fix în ochii lui albaștri.
- Poate ar.. încep să zic
- Nu acum.
Se apropie și mă sărută. Îi răspund fiindcă și eu vreau asta. Mă ridică și îmi pun picioarele în jurul său. Se pare că efectul alcoolului și-a făcut efectul. Posibil să regret mâine dimineață dar acum ce mai contează.
