- Hey copii!! spun și mă așez la masă.
- Heyy Vivien!! tipă Clary și vine și mă îmbrățișează.
Încep să mă întrebe o grămadă de chestii și încerc să le răspund
- Acum am și eu o întrebare. Jace pe unde e? spun și zâmbesc
Îi văd pe Francisco și Clary cum se uită unul la altu și după își lasă privirea în jos. Îl observ și Justin cum își îndreaptă privirea în altă parte și mă uit și eu. Pe moment îmi vine să plâng dar mă controlez. Îl văd pe Jace cu o blondă cum o sărută. Îmi întorc privirea la ei și îmi dau ochii peste cap.
- Am înțeles. E ok.
- Vivien tu ești ok?
- Adică? spun și ridic ușor din umeri
- Tocmai l-ai văzut cum te înșală. îmi spune Clary și mă ia de mână
- Avem o vagă impresie că o să se ajungă la asta. Dacă asta e alegerea lui asta e.
- Chiar ești tare. zice Justin și se lasă pe spătarul băncii și își întinde mâna
- Apreciez. zic și îi zâmbesc. Deci voi ce ați mai făcut, nu mi-ați spus mai nimic.
- Petreceri, școală, la noi a fost plictisitor în comparație cu tine.
- Eu am muncit și am fost târâtă la tot felul de cine sofisticate. Îți spun eu că la voi e mult mai ok.
- Vivien?! îmi aud numele și îmi ridic privirea și îl văd pe Jace
- Bună. îi spun și îi fac loc pe bancă
- De ce nu mai anunțat că vii?
- Mhh am vrut să te iau prin surprindere. Chiar cum e blonda? îl întreb și încerc să-i rânjesc
- Ai văzut?
- Da. Nu trebuia?
- Nu prea.
- Stai liniștit că mă așteptam la asta. Totuși am fost plecată două luni.
Îmi aud telefonul sunând și îl scot. Văd că e mama și mă ridic de la masă în timp ce mă scuz.
Apel telefonic
Eu: Bună.
Mama: Bună. Voiam să te anunț cu ceva și sper să nu te superi.
Eu: Depinde.
Mama: Maine un angajat de la mine o să vină până la tine pentru a-ți aduce câteva acte și o să mai rămână câteva zile în oraș. Te poți ocupa tu cu primirea și cu o rezervare la hotel?
Eu: Sigur. Dar cine vine mai exact?
Mama: Reid. Cred că l-ai cunoscut seara trecută.
Eu: O să văd ce pot face.
Mama: Mulțumesc. Ai grija de tine.
Eu: Și tu.
Apel încheiat
Îmi trec mâna prin păr și mă gândesc ce să fac. Mă întorc la masă și mă așez.
- S-a întâmplat ceva? mă întreabă Francisco
- Un angajat de la firmă o să vină mâine aici.
- Și ce e rău în asta? întreabă suspicioasă Clary.
Nu-i răspund și îmi caut de lucru prin ghiozdan.
- Vivien... spune Clary și rânjește
Jace deja și-a întors privirea spre mine
- E totul ok.
- Ce ai făcut? mă întreabă Francisco și deja știu că o să iasă urat
- Eu nimic. El cam da.
- Vivien!! țipă Jace
- Tu ce te ambalezi?
- De ce ai făcut asta?
- Dar tu de ce te-ai dus la blondă?
- Păi eu...
- Așa mă gandeam și eu. A fost doar un sărut. S-a întâmplat. spun și mă uit la Francisco
- Și acuma el vine aici. Cum arată? Cum îl cheamă? mă bombardează Clary cu întrebări
Îmi deschid telefonul și întru pe profilul lui de instagram și îi arăt o poză cu el. Aceasta îmi ia telefonul din mână și se uită prin pozele lui.
- E drăguț. zice și îi arată și lui Francisco
- O fi el drăguț dar tu ești a mea. îi spune și o ia în brate. Jace ți-ai cam pierdut șansa.
Jace se ridică și vrea să plece dar îl prind de mână.
- Acuma nu te enerva sau să faci nu știu ce scenă că nu eu sunt de vină aici. îi zic și îi dau drumul
Își vede de drum și îmi dau ochii peste cap.
- Ar trebui să mergem la ore. sugerez și mă ridic
- Ok. spun toți și de ridică
- Dacă vreți puteți veni la mine după ore. le sugerez în timp ce mergem spre intrarea liceului
- Sigur. O să venim.
Mă despart de Justin și Clary și restul drumului îl pargurg cu Francisco
Acesta mă oprește pe scări și se uită în ochii mei.
- Vivien sunt sigur că nu ești bine, dar dacă vrei să vorbim sunt aici pentru tine.
- Într-adevăr nu sunt ok, am simțit că s-a rupt ceva în mine mai ales că am ținut la el și i-am crezut toate lucrurile drăguțe ce mi le spunea dar o să treacă. spun și îmi dau cu dosul palmei pentru a șterge câteva lacrimi.
Francisco mă ia în brate și mă sărută pe creștetul capului
- E un dobitoc că te-a dat doar pentru o aventură
- E alegerea lui.
Mergem fiecare la clasa lui și mă așez în penultima bancă. Îmi scot tot de ce aveam nevoie pe bancă și îmi scot telefonul. Observ că am o cerere pe instagram de la Steven. Îmi dau ochii peste cap și îi accept. Pe la jumătatea ore vine un înlocuitor și ne lasă să facem ce vrem. Optez pentru a scrie câteva lucruri pe care trebuie să le fac azi și îmi scot o foaie albă un creion și o riglă și încep să schițez un plan la o casă ce trebuie construită.
Aud soneria și tresar fiindcă nu mi-am dat seama când a trecut ora. Îmi pun toate lucrurile în geantă și ies din clasă. Mă îndrept spre ieșirea din liceu pentru a merge acasă. La întrarea în liceu în văd pe Jace cu blonda cum o ținea în brate. Trec superficial pe lângă ei și îmi dau ochii peste cap. Când ies pe poarta liceului simt o mână cum este pusă pe după umerii mei și tresar.
- Hey dulceață.
- Steven. spun și îi îndepărtez mâna. Nu ai venit cam repede?
- Asta era și intenția. Acuma spune nu îți era dor de mine? întreabă și își trece mâna prin păr
- Cum să nu. De abia așteptăm să vii.
- Aw. Nu vrei să mergem la o cafea?
- Mhh.
- Nu accept un refuz.
- Și dacă se întâmplă asta? zic și mă opresc încrucișându-mi mãinile la piept
- Îți zic că nu ai vrea să știi. îmi zice și zâmbește pervers
- Perversule. spun și-mi dau ochii peste cap. Unde mergem?
- Hai urcă și o să vezi. îmi zice și îmi deschide politicos ușa
Mă urc în mașină și îmi arunc geanta pe bancheta din spate. Acesta se urcă la volan se uită la mine și îmi zâmbește. Îmi dau ochii peste cap și îi fac semn să pornească.
- Sper să nu mergem prea departe că mai am și alte lucruri de făcut. îi zic și îmi îndrept privirea spre el
- Mereu ești așa de... dificilă?! spune și surâde când spune ultimul cuvânt
- Nu cred că este problema ta acuma.
- Dar poate o să fie.
- Poate. îi răspund și îi dau ușor cu pumnul în umăr
Deschid radio-ul și dau muzica destul de tare. Încep să fredonez melodia și deschid geamul. Ajungem la marginea orașului și mă încrunt.
- Aici e cafeaua?! îl întreb și îmi ridic o sprânceană
- Am și cafea dacă asta preferi.
- Aș prefera să mergem în altă parte. îi spun și îmi îndrept privirea în partea opusă
- E vreo problemă cu acest loc?
- Nu doar că aș prefera alt loc. Sper să nu te superi.
- E ok. îi zâmbesc la auzul răspunsului și acesta face la fel
Nu puteam să-i zic că acest loc îmi reamintește de Jace. Poate o să ajungem să fim doar prieteni și să nu mai fie nimic mai mult între noi dar totul e așa de proaspăt. Poate nu mă doare așa de tare fiindcă nu a fost chiar iubire. Mă trezesc din gândurile mele când Steven oprește mașina în fața unei cafenea.
- Îmi place mult alegerea asta. îi zic și ies din mașină
Intrăm în cafenea și ne așezăm la o masă mai retrasă. Eu îmi comand o cafea și el face la fel.
- Și lucrezi de mult la firmă? rup tăcerea când acesta se uita prea insistent la mine
- Ți se pare că sunt atât de bătrân?! îmi răspunde cu o întrebare care mă face să-mi dau ochii peste cap
- Ți se pare că am zis asta?
- Subtil da. Am doar 19 de ani.
- Ă wow.
- Surprinsă
- Puțin. Știu că mama nu angajează așa pe oricine.
- Eu nu sunt oricine.
Îmi dau din nou ochii peste cap și mă las pe spătarul scaunului.
- Mă înnebunești când îți dau ochii peste cap.
- Atunci o să o fac mai des.
Acesta rânjește și vrea să-și pună mana peste a mea dar apare chelnerița cu cafeaua. Îi mulțumesc și sorb ușor din cafea.
- Știi ai putea să nu te mai uiți așa la mine. îi zic atunci când fac contact vizual cu el
- Te intimidează?
- Nu ar avea de ce.
- Să știi că îmi placi.
- De unde ai ajuns tu la părerea asta dacă nu mă cunoști?! îl întreb și încep să mă joc cu lingurița de la cafea
- Nu trebuie să te cunosc ca să-mi placi.
- Ar trebui să te mai gândești. Oamenii au mai multe fețe nu poți avea din prima încredere în cineva.
- Filozofic. Deci să înțeleg că nu-ți inspir încredere.
- Nup.
- Sinceră. Mereu ești așa?
- Mai explicid?
- Sinceră, dreaptă?
- Da. Acum ar trebui să plec. Sper că ți-ai găsit unde să stai. zic și mă ridic de la masă
- Da. Unde mai exact stai? mă întreabă și parcă simt puțin sarcasm în vocea lui
- Ești ironic, nu?
- Nu prea.
- Nu o să stăm în aceeași casă. Cine știe cu cine stau.
- Infractor, terorist nu sunt. Nu cred că ar trebui să-ți faci griji de asta.
- Nu sunt de acord. Mama mi-a zis că vii mâine și trebuie să rezolv cu cazarea pentru a avea....
- Mama ta a zis asta până să afle că plec mai repede și nu o deranjează dacă îmi petrec o noapte în casă la voi sau cel puțin până îmi găsesc unde să stau.
- Nu cred că mama e de acord cu asta.
- Eu zic că da. Adică prietenul tău venea și rămânea peste noapte la tine și nu ți-a spus nimic deci care ar fii.....
- Stai ce? Știe că vedeam Jace la mine? îl întrerup și îl opresc în același timp
- Da. A zis că are încredere în tine și că ai capul pe umeri.
- Ă wow. spun și merg din nou
- Șocată?
- Tu ce crezi? Adică nu mă așteptam să știe asta și Noah sigur nu ia spus nimic fiindcă își tine gura.
- Dar nu trebuie să fie cineva din casă. Doamne Vivien. pur și simplu mi-ai întors privirea la el la felul cum mi-a spus numele
- Atunci nu mai am nimic de comentat. Sper să nu mă trezesc cu tine în pat. zic și râd încet
- Nu se știe.
Îmi dau ochii peste cap și îmi scot cheile din geantă. Îl las să între în casă și îl îndrum spre sufragerie.
- Camera ta o să fie cea din capătul holului și baia e următoarea la dreapta. Presupun că ai haine la tine.
- Poate.
- Vrei ceva de băut sau nu știu ceva de care ai nevoie?
- O să te anunț de ceva.
- Ok.
Îl las în sufragerie și eu merg în camera mea pentru a mă schimba și de a răspunde la câteva e-mail-uri.
După ce aproape îmi termin treaba aud soneria și merg să văd cine e.
- Aștepți pe cineva? mă întreabă Steven de pe canapea și observ că se schimba-se de haine
- Nu din câte știu.
Mă uit pe vizor și îl văd pe Jace și pe Francisco. Sper să fie pașnic totul și fără țipete. Deschid ușa și Jace nici nu mă lasă să zic ceva că era deja în casă.
- Mdea poți intra. zic și îmi îndepărtez câteva fire de păr de pe față
- Ce repede m-ai înlocuit. zice cu un ton mai ridicat de cât voiam să aud
- Ți-am zis că nu vreau să văd astfel de scene. îi zic în timp ce mă așez pe canapea alături de Steven. Spune ce ai de zis și după pleacă.
- Chiar nu-ți pasă?
Mă uit la el și după la Francisco care îmi face semn precum ar fi în stare de ebrietate. Îmi dau ochii peste cam și mă duc în fața lui.
- Mă întrebi pe mine dacă nu-mi pasă dar ție? Mai înlocuit ușor. Nu ți-am reproșat nimic tu de ce îmi faci asta mie?
- A fost un gest de slăbiciune. N-am vrut să se întâmple asta.
- Te-am iertat odată. Dacă vrei putem rămâne prieteni în continuare dar doar atât.
- Dar nu vreau asta.
- Tu singur și ales. Acum te rog să pleci. spun și merg și îi deschid ușa larg.
Acesta dă cu pumnul în perete făcându-mă să tresar și iese pe ușă.
- O să-și revină. îmi zice Francisco înainte de a ieși pe ușă
- Ai grijă.
Îmi zâmbește și închid ușa.
- Probleme în paradis? întreabă curios Steven de pe pat
- Nu te privește.
- Păcat că te-a înlocuit. Eu nu aș fi făcut asta.
- Asta e, fiecare cu alegerea lui.
- Și când s-a întâmplat asta?
- Azi.
- Wow. Nu pari afectată.
- De ce aș fi? Acuma fiecare cu viața lui.
- Ești tare.
- Am uitat. Nu trebuia să-mi aduci niște acte sau planuri?
- Sunt în mașină. Vrei să mă duc după ele?
- Nu. O să mi le dai mâine.
- Bine. Ar trebui să mergem la culcare pentru amândoi a fost o zii lungă.
- Să știi că da. Somn ușor.
- Merci, la fel și ție.
Mergem fiecare în cameră lui și când întru încui ușa pentru orice eventualitate.
