A trecut o săptămână de la operația mamei. Încă nu am aflat de ce a venit aici și ce s-a întâmplat la firmă.
Azi aflu ce o să se întâmple de acum. Mama spune că se simte mai bine și mi-a mărturisit că are probleme de sănătate dar nu a vrut să ne îngrijoreze cu acest lucru.
Mă aflu în vestiar și stau pe bancă cu capul în mâini. Stau și mă gândesc ce răspuns o să primesc de la Young. Dacă are nevoie de transplant o să dureze mult până ce o să avem un donator compatibil mai ales că nu o să fie pusă în fruntea listei.
- Viv nu te mai necăji atât, totul o să fie bine. îmi spune Francisco și se pune lângă mine și mă ia în brațe.
Îi zâmbesc și îmi las capul în jos. Îi sunt recunoscătoare că în aceste clipe mi-a fost zii de zii alături de mine.
Aud ușa de la intrare cum se trântește și îmi atrage atenția. Îl văd pe Andrew și se uită la mine.
- Acum în salonul mamei tale!!
- S-a întâmplă ceva? întreb și mă ridic în picioare
- Doar du-te acum. spune și se dă din dreptul ușii.
Mă uit la Francisco și o iau la fugă. Merg pe scări fiindcă nu aveam de gând să aștept liftul. M-am împiedicat de câteva ori și când ajung în fața salonului îl văd pe Young cum îi face resuscitare mamei. Am avut un soc și am țipat la prima vedere. Noah vine spre mine și mă ia în brațe și mă întoarce cu spatele. Încep să plâng și cad la pământ. Dacă o pierd nu știu ce o să mă fac.
Aud aparatele de resuscitare și tresar de fiecare dată.
Totul se oprește și nu mă pot uita. Mi-e frică de ce e mai rău și știu ce este. Aud pași venind spre mine dar nu-mi pot ridica capul.
- Vivien.. îmi aud numele rostit de Young și îmi pun mâinile pe față.
- Viv haide ridică-te. îmi spune încet Noah și mă ajută să mă ridic de pe podeaua rece
Când fac contact cu ochii lui Young acesta își lasă privirea în jos.
- Nu...nu..... spun și simt cum totul se destramă în jurul meu
- Îmi pare rău. Am făcut tot ce s-a putut doar că inima ia cedat. spune și își pune mâinile pe umerii mei
Îl iau în brațe pe Noah și plâng din ce în ce mai tare. Simt câteva lacrimi și de ale lui Noah.
- Ți-a lăsat asta. îmi spune Young și îmi întinde un bilet. Ar fi bine să-l citești.
Îi iau foaia din mână și acesta se îndepărtează. Mă uit către Noah și după la bilet. Mă las pe perete până ce ating podeaua și deschid biletul.
"Draga mea. Știu că dacă citești acest bilet eu nu o să mai fiu lângă tine fizic dar cu sufletul o să fiu mereu de-a dreapta ta să nu uiți.
Nu ți-am putut da nici o explicație de ce am venit aici fiindcă mi-a fost prea rușine să-ți spun anumite lucruri ce s-au întâmplat în familia noastră. Atât de multe în care au suferit prea mult ca să-ți mai pun și această povară pe sufletul tău prea bun.
Ai fost și vei fii o fiică specială pe care și-ar fi dorit-o orice mamă și mă bucur că eu am fost norocoasa de a te avea. Să nu uiți acest lucru.
Vreau să-ți mărturisesc lucrul care te-a pus să investighezi toată săptămâna. Vreau să-ți spun adevărul pe care nu am avut curaj să ți-l spun nici în momentele de slăbiciune.
Adevărul este că Kevin nu este tatăl tău. Îmi pare rău. Am avut un moment de slăbiciune și de singurătate și m-am aruncat în brațele altui bărbat. A aflat și Kevin înainte de a divorța din acest lucru s-a întâmplat asta. Într-adevăr noi ți-am spus o altă poveste ție și fratelui tău și îmi pare rău că te-am mințit. Îmi pare rău că ți-am făcut acest lucru dar mi-a fost prea rușine pentru acest gest.
Am încercat în această săptămână să-ți spun dar am vrut să-ți aud glasul când încă mai am ocazia. Sper să mă ierți pentru acest lucru. Știu că plângi acuma dar mereu noi te-am iubit să știi asta și încă o facem.
Sper să-ți găsești pe cineva care să țină la tine și să te iubească în fiecare secundă.
Te iubesc enorm de mult și chiar dacă am plecat repede de lângă tine am să mă uit de acolo de sus la tine.
Te iubesc. Cu drag mama"
Strâng foaia în mâini și încep să plâng și mai tare decât o faceam. Acum știu de ce tata s-a îndepărtat de mine de la divorțul lor.
- Vivien trebuie să te liniștești. Nu mai plânge te rog. îmi spune Noah și mă leagănă ușor.
- Tu nu vezi că practic am trăit într-o minciună? Ce mai am de aflat?
- O să trecem împreună peste toate obstacolele. Îți promit.
Îl văd pe șeful meu venind spre salon și se uită înăuntru și după la mine.
- Îmi pare rău pentru pierderea suferită. îmi spune și vine mai aproape de mine
Mă ridic de pe jos și strâng biletul și îl pun în halat.
- Mulțumesc. îi răspund și îmi las privirea în jos
- Îmi dau seama că o să ai nevoie de ceva timp așa că am hotărât să-ți dau liber până ce te simt pregătită să te întorci.
- Vă mulțumesc. Promit că o să mă întorc cât de repede pot.
- Dacă ai nevoie de ajutor sau de orice altceva pe mine mă găsești aici.
Dau afirmativ din cap și plec de pe acest hol.
- Viv!! îmi aud numele și mă întorc.
Era Francisco care alerga spre mine și când ajunge în dreptul meu mă ia în brațe. Simt cum cerul pur și simplu mi-a căzut în cap și că în orice moment o să mă prăbușesc și eu. Ultima persoană pe care am pierdut-o într-un spital a fost Clary. Îmi este atât de dor și de ea.
...
