Au trecut câteva zile de când Francisco a plecat, încă nu mă pot obișnui. Azi mă întorc la spital și poate o să uit puțin de acest lucru.
Am o oarecare reținere de a mă reîntoarce azi.
- Viv, ești gata? intră Alex în cameră și mă întreabă
- Da. îi spun și mă ridic de pe pat
- O să fie bine. îmi zice și îmi zâmbește
- Știu. Cobor imediat. îl anunț și el pleacă
Îmi pun hainele într-un ghiozdan și cobor. O văd pe Eva punând ceaiul în termos și ceafeau în două căni.
- Bună. îi zic și o îmbrățișez
M-am apropiat destul de mult de ea. Nu știu de ce nu am făcut-o de mai de mult.
- Hei. îmi zice și îmi întinde termosul pe care îl pun în ghiozdan
- Trebuie să plecăm acuma ca să nu întârziem. ne anunță Alex și îmi dau ochii peste cap
O văd pe Eva cum își toarnă cafea din cană într-un pahar de hârtie.
Plecăm spre spital și Alex parchează ca de obicei. Mergem spre intrare unde îl văd pe Șef și mă cheamă la el.
- Bună dimineața. îi zic când ajung în dreptul lui
- Bună, Black. Cum te simți?
- Bine. Gata de lucru. îi spun și zâmbesc
- Mă bucur să aud asta. Ai vreo veste de la Hunt?
- Nu. Încă nu se întoarce.
- Păcat. Anunță-l că postul lui nu se va ocupa.
- Sigur. O zii frumoasă. spun și plec grăbită la vestiar fiindcă sunt în întârziere
Acolo nu era nimeni. Mă uit la ceas și deja am întârziat. Mă schimb repede și îmi arunc hainele în dulap fără a le mai împături.
Alerg până la recepție unde erau și ceilalți verificându-si deja programul pe azi. Iau și eu la rândul meu o tabletă și verific cu cine sunt azi.
Azi sunt cu Goran. În timp ce i-am citit numele mi-am dat ochii peste cap.
- Știi că uneori e nepoliticos să-ți dai ochii peste cap, nu? îi aud vocea și stătea rezemat de micul paravan care ne despărțea de asistente și dosare
- Cum zici. spun și mă îmbrățișează
- Bun venit înapoi. spune și rânjește
- Mă bucur să fiu din nou aici. Mi-a lipsit. zic și ridic ușor din umeri
- Hai la vizite. îmi zice și îl urmez
Când intrăm în salon mă prezint pacientului după îi spun datele. Îl consult și Mark verifică care e starea operației.
- Se pare că grefele de piele s-au prins perfect și trebuie doar să le mai hidratăm. În câteva zile vei putea pleca acasă. îi spune și pacientul îi strânge mâna
- De abia aștept să plec de aici. Mă plictisește locul ăsta. spune și râde în același timp
Îi zâmbim și noi politicos și plecăm.
- E simpatic. zic și completez un dosar
- Fii atentă. spune și se întoarce
- Poftim? întreb și surâd când deodată sunt prinsă pe la spate și cineva mă sărută pe obraz
- Bună. îmi zice Andrew și zâmbește
- Hey. spun și zâmbesc și eu
- Cum îți merge? întreabă și arată spre dosare
- Bine. Mai am multe de completat dar le termin. Tu? Ai vreo operație azi? întreb și mă dau pe lângă el
- Da. Acuma mergeam să anunț pacientul. Vrei să asiști?
- Aș fi onorată. spun și semnez o fișă
- Bine. De abia aștept să te văd la galerie cum te uiți la mine. spun și îmi face cu ochiul și pleacă
- Poftim? zic și mă încrunt puțin
Șeful m-a lăsat să revin doar cu condiția de nu a merge la urgente și de a opera. M-ar solicita și s-ar ajunge din nou la a-mi reface copcile. Oricum trebuie să îmi scot firele peste 3 zile și am să fiu oarecum aptă pentru aceste lucruri.
Îmi iau 3 dosare și merg spre galeriile sălilor de operație. Intru în galeria 1 și era gol. Văd o asistentă cum pregătește sala și merg spre microfon.
- Mă scuzați. Cine v-a opera? o întreb și îi zâmbesc la sfârșit
- Dr. Sloan Andrew.
- Mulțumesc.
Mă așez pe cel mai bun loc din primul rând și încep să completez fișele până ce are să înceapă operația. La scurt timp îl văd pe Alex intrând și se așează lângă mine.
- Cum îți merge?
- Bine, până acum. spun fără a-mi lua ochii din fișe
- Vivien.
Știu că atunci când îmi pronunță tot numele e ceva mai serios.
- Știu că nu sunt Francisco ca să poți discuta totul cu el dar se întâmplă ceva cu tine. Poate nu ai încredere deplină în mine, te înțeleg. Dar vreau să-ți fiu alături.
- Nici cu el nu discutam despre toate. spun și râd încet
- Nu mă prea face să mă simt mai bine, dar e mai ok. Eu vorbesc serios. De când a fost acel accident și la o zi după a plecat și el tu, nu știu ești puțin altfel. Nu o zic în nume de rău dar poți vorbi și cu mine.
- Într-adevăr sunt puțin afectată că a plecat. Îmi este ca un frate și simt că l-am pierdut.
- O să se întoarcă. Nu l-ai pierdut.
- Îmi spune asta zilnic. Dar e și Andrew.
- V-ați certat? De asta te-ai mutat înapoi acasă?
- Nu e totul în regulă. E divorțul, Addison e mereu prin preajmă și nu aș vrea să-și schimbe părerea.
- Nu o sa-și schimbe părerea te asigur eu. Mai ales că Addison se mai culcă cu Goran prin camerele de gardă. spune și își încrucișează bratele și rânjește
- De unde știi?
- Mhh. Pereți sunt subțiri și am intrat odată din greșeală peste ei.
- Wow. Nici nu o divorțat și a trecut la altu.
- Practic...
- Nu vreau să aud restul fiindcă știu ce vrei să zici. zic și îl împing ușor în umăr
- Bine. Tac. Ai ceva planuri de viitor cu el? întreabă și arată cu degetul spre sala de operație
Îl văd pe Andrew cum pregătește pacientul și vorbește cu el.
- Nu știu. Nu mai vreau să-mi fac planuri. Data trecută s-a întâmplat să-i cunosc nevasta.
- Fosta nevastă. aud din spate o voce și mă întorc și o văd pe Addison
- Amm. Nu mă așteptam să fii aici. Scuze.
- E în regulă. Mâine semnăm actele de divorț.
- Ok?! spun și mă întorc
- Ciudat. îmi șoptește la ureche Alex și râde
- Auzi tu nu aveai altă treabă în timpul ăsta?
- Poate.
- Cu cine ești azi?
- Ău. Ai dreptate. Am plecat. zice și iese fugind din galerie
Râd încet și încep să mai completez câteva fișe.
- Hey toată lumea este o zi frumoasă pentru a salva vieți. îl aud spunând și merge la locul lui
Mereu mi-a plăcut când spune aceste cuvinte optimiste. Face totul mult mai ușor. Își ridică privirea și face contact vizual cu mine și îl observ cum zâmbește chiar dacă avea masca pusă peste față.
În timp ce opera si eram destul de atentă sunt sunată să mă prezint destul de repede la recepție. Mă ridic și îmi țin cu grijă toate fișele și ies din galerie. Merg cu pas grăbit și îl văd pe Mark vorbind cu cineva dar e cu spatele. Când ajung în dreptul lui era tata.
- Ce cauți aici? îl întreb și pun dosarele pe platul de la paravanul ce mă despărțea de asistente
- Mă așteptam să fii mai încântată de vedera mea. zice și încearcă să mă îmbrățișeze dar mă retrag.
- Vrei să-ți reamintesc de ultima noastră întâlnire?
- Vivien te rog. spune și face un semn subtil spre Mark precum să nu-l fac de râs
Mă uit la Mark și din priviri înțelege că vreau să mă lase singură cu el.
- Eu am să mă retrag.
- Aici ai dosarele completate. îl anunț
- Am să le verific mai târziu. zice sarcastic și îmi face cu ochiul făcându-mă să-mi dau ochii peste cap
- Vivien este nepoliticos. Este șeful tău
- Este îndrumătorul meu și prieten. Deci de ce te afli aici?
- Putem discuta aceste lucruri într-un loc mai discret?
- Este un bar peste drum. Ziua e liber. îl anunț și deja mă pornesc înspre el
Știu că nu-i plac barurile de asta i-am spus și despre el.
Când ajungem îl salut pe Bob proprietarul barului și ne așezăm la o masă în colț. El îşi comandă o cafea și eu un ceai.
- Ai renunțat la cafea. Apreciez.
- Am fost nevoită.
- S-a întâmplat ceva grav?
- Chiar îți pasă?
- Normal.
- Am avut un accident. Și am fost operată.
- Cum așa? Ce s-a întâmplat?
- Nu contează. Spune ce e cu surpriza asta pe aici?
Acesta se întristează sau așa pare și își scoate din geantă două agende și câteva foi împăturite.
- Le-am găsit prin lucrurile mamei tale și e posibil să te intereseze de trecut și adevăr.
Dau ceașca de ceai deoparte și le trag în fața mea. Deschid jurnalele și era scrisul mamei.
- Ăm. Mulțumesc cred.
- E posibil să-ți găsești și tatăl biologic. Și e pe aproape.
- Îl cunoști?
- De fapt tu îl cunoști.
Rămân confuză și împachetez toate foile la loc.
- Știu că nu te încântă deloc vizita mea dar am zis măcar asta să fac după ce m-am purtat ca un nesimțit de când am divorțat de mama ta. M-a durut atunci când am aflat că nu ești fata mea și nu știam cum să reacționez și îmi cer mii de scuze pentru comportamentul meu. E la alegerea ta dacă mă ierți.
- Nu vrei să știi ce am simțit atunci când mi-ai dat practic o palmă la cuvintele aruncate și la cum eram o cârpă în fața ta și nu știam de ce. De iertat nu știu. Îmi este greu. Nu mi-ai fost deloc alături la deciziile pe care le-am luat. Și când vedeam că pe Noah îl susții mă durea și mai tare.
- Te înțeleg. Nu am intenționat asta.
- Dar totuși ai făcut-o. Oricum și fără sprijinul tău am devenit un om în societate. Acuma trebuie să plec. Se apropie ora vizitelor și am pierdut și o operație Importantă. spun și mă ridic de la masă luând tot ce mi-a dat
Plec spre vestiar și le pun în ghiozdan.
...
