36

233 10 1
                                    

Azi trebuie să fiu externată. De abia aștept să dorm în patul meu. Astea de la spital nu sunt prea comode. În timp ce-mi strâng lucrurile și le pun în geantă își face apariția Jonson.
- Deci azi pleci.
- Da în sfârșit. zic și mă așez pe pat
- Înainte de asta trebuie să mai facem un control.
- Totul e bine. Sunt ok. îi zic și îmi ridic bluza pentru a se uita la cusături
Mă consultă și își scoate din buzunar un pix.
- Te rog să mai stai măcar 3 zile acasă. Și peste o săptămână trebuie să scoatem firele. Ne-am înțeles?
- Da să trăiți. zic și duc mâna la cap ca un militar
Acesta surâde și îmi completează fișa de externare.
- Când te întorci primele zile te rog să nu lucrezi la urgențe. Ar fi solicitant și ți s-ar putea descoase operația.
- Deja sunt pregătită să comentez fișele. Chiar o să-mi pregătesc 3 pixuri.
Acesta râde și semnează fișa.
- Acum poți pleca. Ai grijă de acum în colo.
- Sigur. zic și îmi pun restul de lucruri în geantă.
- Deci pleci? îl aud pe Andrew din tocul ușii
- Da. Mă poți ajuta cu astea? îl întreb și arăt spre bagaje
- Sigur. zice și vine și le ia.
Îl îmbrățișez pe Jonson și ies din salon. Afară mă întâlnesc cu restul și îi îmbrățișez și pe ei.
- Ne vedem acasă. îmi spune Francisco care nu-mi mai dă drumul din brațe.
- În seara asta stau la Andrew. Scuze.
- Bine. O lăsăm pe mâine.
- Sigur. Cum lucrezi mâine?
- Sunt liber.
- Perfect. Avem ziua noastră. îi zic și îl sărut pe obraz
- Da. Ai grijă. îmi zice și pleacă
Merg spre mașină și Andrew mă aștepta înăuntru. Prima oprire a fost la mine acasă pentru a-mi lasă lucrurile și pentru a-mi lua haine curate. Le pun într-un ghiozdan și cobor la Andrew. L-am iertat și de data aceasta. Sper ca acuma să fie totul bine între noi. Săptămâna asta mi-a dovedit că ține la mine și i-am mai acordat încă o șansă.
Acesta când mă vede vine spre mine și îmi ia ghiozdanul.
- Nu ai voie să cari. îmi zice și îmi deschide ușa
- E ușor. Nu mă afectează cu nimic.
Acesta își dă ochii peste cap și pornește motorul mașini. Merge cu grijă spre casă dar înainte de asta oprim la un restaurant chinezesc și luăm ceva de mâncare la pachet. Când ajungem în sfârșit acasă la el mai observ încă o mașină.
- Aștepți pe cineva? îl întreb și ieșim din mașină
- Nu din câte îmi amintesc.
Mergem spre intrare și iese Mark și Addison. Ochii mi se fac mari când îi văd împreună și mă uit la Andrew.
- Oh bună. Am venit să-mi iau restul de lucruri. Nu credeam că te întorci atât de devreme. zice Addison și Mark pleacă spre mașină
- Ok. Aș vrea cheile. spune Andrew și îi întinde mâna
Aceasta își scoate cheile din buzunar și i le pune în mână.
- Cum te simți? mă întreabă
- Sunt mai bine. îi zic și schițez un zâmbet
- Mă bucur. Eu am să plec. Pe curând.
Intrăm în casă și Andrew îmi duce lucrurile în camera lui. Între timp eu scot mâncare și două furculițe.
- Ești ok? îl întreb când văd că e cu gândul în altă parte
- Da. Totul e bine. Ți-ai luat crema?
- Da. O am în geantă.
- Să nu uiți să te dai.
- Sau poate mă dai tu. îi spun și îmi las capul într-o parte
Acesta zâmbește și termină de mâncat. Eu continui să mănânc în timp ce el se duce să facă un duș. După ce termin și eu încep să strâng prin bucătărie și să pun totul la loc. Andrew încă nu ieșise din baie și merg și eu. Era încă duș și vaporii deși lasă să se vadă doar silueta corpului. Îmi dau hainele jos și intru în duș lângă el și îl prind pe la spate într-o îmbrățișare. Se întoarce și se uită de jos în sus la mine. Cicatricea pe care o aveam era destul de mare și cam urâtă din cauza copcilor. Își ridică privirea spre a mea și mă sărută. Se desparte și mă privește în ochi. Îi zâmbesc și îmi las capul în palmele care erau pe fața mea. Mă întoarce cu spatele la el și începe să-mi spele părul și corpul cu grijă. La rândul meu îi spăl cu grijă corpul lui bine făcut. Când ieșim din duș îmi oferă un prosop și mi-l înfășor în jurul corpului la fel făcând și el. Mergem în cameră și acesta îmi dă un tricou și eu îmi scot din ghiozdan o pereche de pantaloni scurți.
Ne așezăm pe pat și Andrew dă drumul la televizor. Mută canalele fără măcar a privi ce se difuza pe fiecare post.
- De ce ești agitat? îl întreb și îmi ridic privirea la el
- Nu sunt. zice fără a mă privi
- Ba da ești. Ce se întâmplă?
- Nimic. Nu vrei să ne punem la somn? întreabă și de abia acum mă privește
Mă ridic în șezut și îmi strâng părul într-un coc. Mă ridic de pe pat și îmi iau o bluză de pe scaun și ies afară. Mă așez pe un scaun de pe terasă și îmi strâng picioarele la piept. Mă las pe spate și privesc stelele și luna.
- De ce ai plecat? mă întreabă și se așează și el pe un scaun în fața mea
- Am simțit nevoia de aer.
- Ești bine?
- Cred că asta ar trebui eu să te întreb pe tine. Ce este cu tine? Ești agitat. Nu ești în apele tale.
- Nu se întâmplă nimic cu mine. Sunt doar obosit.
- Eziți, evident. Dacă nu îmi spui aș vrea să mă duci acasă.
- Viv, te rog. E totul în regulă. Au fost doar câteva zile mai obositoare și acum m-au doborât.
- Nu cred. spun și mă ridic
- Te rog, nu pleca. zice și mă prinde de mână
- Nu plec dacă îmi zici ce se întâmplă.
Își îndreaptă privirea în altă parte și își mușcă ușor buza.
- Am probleme cu divorțul cu Addison. Și nu vreau să te pierd.
- Mă pierzi dacă nu mi te deschizi.
- Știu dar nu vreau să te mai implic în problemele mele. Ai trecut prin multe și nu vreau să te stresezi cu astea.
- Dacă pot de ce să nu te ajut? La bine și la greu nu?
Colțurile gurii i se ridică și mă privește din nou.
- Spune-mi de ce ai nevoie și dacă te pot ajuta o voi face. îi zic și îmi înfășor brațele în jurul trupului lui. Îl privesc de jos fiindcă e puțin mai înalt decât mine.
- Haide în casă și vorbim despre astea mâine. îmi spune și mă sărută pe frunte
Dau afirmativ din cap și mergem în casă.

Tocilara Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum