După ce am mai făcut o gardă de noapte și una de zi am ajuns și eu acasă pentru a face un duș. Nici nu știu câte ore nedormite am, sau la câte operații am intrat și câte copci am pus.
Andrew a insistat să merg la el dar am refuzat. Cristina avea dreptate că nu e vina mea în ceea ce îl privește pe Francisco. Oricum de atunci nu am mai vorbit și doar trecem unul pe lângă celălalt.
Mă așez pe pat și încep să-mi masez tălpile picioarelor. Mă dureau îngrozitor după toate turele astea. Îl văd pe Andrew intrând și îmi zâmbește.
Andrew: Lasă-mă pe mine. spune și începe să-mi facă masaj
Eu: E atât de bine. spun și îmi închid ochii
Îl aud cum surâde și zâmbesc și eu. După ce termină se așează lângă mine și mă ia în brațe.
Andrew: De acuma când ești de gardă?
Eu: Peste două zile.
Andrew: Ai timp să te odihnești.
Îl aprob din cap și acesta mă sărută.
Andrew: De ce ai făcut atât de multe ture?
Eu: Așa am simțit. Acuma vreau să dorm, te rog.
Andrew: Somn ușor.
...
După ce mi-am pus câteva lucruri într-o geantă pentru a le duce la Andrew am mers până la urmă să vorbesc cu Francisco. Nu pot să fiu supărată pe el.
Eu: Bună. îl salut și mă opresc în tocul ușii
Francisco: Hei. zice și se ridică de pe pat
Eu: Am venit să-ți spun că plec.
Francisco: Am putea fi din nou prieteni? Nu îmi place această tensiune.
Eu: O luăm de la început? Înainte de a se întâmpla asta?
Francisco: Mi-ar plăcea. spune și mă îmbrățișează
Înainte de a pleca îi zâmbesc. Cobor scările și Andrew mă aștepta în hol.
Andrew: Mergem?
Îl aprob din cap și plecăm. Drumul până la casa lui a fost scurt și nici nu am realizat când am ajuns. Acesta îmi duce geanta în casă și o așează pe pat.
Andrew: Chiar ești sigură de asta?
Eu: Presupun că da. spun și îmi pun mâinile în șold
Andrew: Te simți forțată?
Eu: Nu. E doar o chestiune de timp. Nu e totul bătut în cuie. Sper să fie totul bine în continuare.
Andrew: O să fie. Ce s-a întâmplat în trecut....
Eu: Haide să nu-l mai aducem în discuție.
Acesta îmi zâmbește și mă sărută.
Acesta merge să pregătească ceva de mâncare iar eu între timp îmi scot hainele și mă schimb.
În plan am de gând să mă mut cu el, dar acum e ceva de moment. Nu e din cauza lui Francisco, simt nevoia să stau undeva unde nu e așa mare aglomerație ca și la mine.
Mă îndrept spre bucătărie dar înainte de a ajunge bate cineva la ușă și merg să răspund. Când deschid în fața ei se află o tipă, puțin mai mare decât mine și care avea un zâmbet până la urechi.
Ea: Sloan Andrew e acasă?
Eu: Cine îl caută?
Ea: Eu sunt Julia sora lui. Pot să intru acum?
Mă dau din dreptul ușii și mă simt stânjenită de faptul că sunt doar într-un simplu tricou care de abia ajunge la coapse.
Eu: Andrew ai un musafir. îl strig și fug spre cameră pentru a-mi lua o pereche de colanți pe mine
Nu durează mult și mă reîntorc. Aceștia doar se priveau unul pe altu fără a spune nimic.
Andrew: Cu ce ocazie pe aici?
Julia: Am venit în vizită.
Andrew: Te cunosc. E un scop aici.
Julia: Am fost chemată de Webber, dar am venit și cu un pacient pentru tine.
Îl văd pe Andrew cum își dă ochii peste cap și merge spre sufragerie.
Julia: Tu cine ești?
Eu: Vivien. îi zic și dau mâna cu ea
Julia: E drăguță. Bună alegere.
Îmi măresc ochii la afirmația pe care a făcut-o. Mă așez pe canapea lângă Andrew și Julia se așează pe fotoliu. Aceasta se uită prin jur și după se uită la el.
Julia: Nu prea ai mai făcut schimbări pe aici.
Andrew: Îmi place așa cum este.
Julia: Mama întreabă de tine. Nu ai mai venit în ultimul timp la ea.
Andrew: Sunt conștient de asta. Deci până la urmă cu ce ocazie?
Julia: Am venit să te văd. Nu poate o soră să-și viziteze fratele?
Andrew: La cum te cunosc nu prea faci tu gesturi de astea.
Aceasta zâmbește și își lasă capul în jos.
Julia: Eu am să plec acuma. Noi o să vorbim cu o altă ocazie.
Andrew: Bine. spune și o conduce spre ieșire
Eu rămân tot în sufragerie și îl aștept. Acesta apare la scurt timp și se așează lângă mine.
Eu: E simpatică sora ta.
Andrew: Nu ți-a făcut o impresie prea bună, observ asta.
Eu: Ba nu. E ok. Are stilul ei. spun și îi zâmbesc
Andrew: Bine. Te cred. Haide să mănânci.
Mă ridic și merg cu el în bucătărie. Ne așezăm la masă și începem să mănâncăm. După ce terminăm acesta strânge farfuriile și le spală. Eu în timpul acesta fac puțină curățenie prin casă și pun lucrurile la locul lor. După ce terminăm ieșim pe terasa din fața casei. Îmi iau o pătură și o pun pe mine fiindcă e destul de răcoare. Privesc fără un punct fix și ascultând liniștea.
Andrew: Ești bine?
Eu: Da. E atât de liniște. Îmi place. spun și îi zâmbesc
Acesta doar îmi zâmbește și dă ușor din cap. La scurt timp liniștea se distruge când apare Mark.
Mark: Bună. ne salută și se așează și el pe un scaun
Îl salutăm și noi și eu îi zâmbesc acesta făcând la fel. Acesta își ia o bere din lada frigorifică ce se afla pe terasă. E puțin ciudat că ei țin așa ceva pe terasă.
Mark: Deci, ce faceți azi?
Eu: Nimic cred. Ai ceva în plan? îl întreb și îmi las ușor capul într-o parte
Mark: Jones dă o mică petrecere. Cel puțin așa a zis. Veniți? Vă mai distrați și voi.
Mă uit la Andrew și el la mine și dăm aprobator din cap.
Mark: Păi a zis pe la 19 să fim la el.
Încredințez din cap și mă ridic să îmi caut niște haine mai drăguțe pe care le aveam la Andrew. O pereche de pantaloni negri și o cămașă erau cele mai drăguțe lucruri pe care le avea. Știu că aș fi putut merge pe acasă dar am preferat să nu.
Mă aranjez puțin și mă dau cu singurul ruj pe care îl aveam și sunt gata. Andrew și-a luat un tricou polo și o pereche de blugi. Arată bine, chiar îmi place stilul pe care îl adoptă.
Vine în spatele meu și își pune mâinile în jurul taliei și mă sărută pe gât. Zâmbesc și mă întorc cu fața la el.
Andrew: Mergem?
Încredințez din cap și mă ia de mână. Ne urcăm în mașină și pornim spre mica petrecere dacă pot zice așa. Am mers în jur la cam 40 de minute și ajungem la casa acestuia. În fața casei lui îl observ pe Alex și merg la el.
Eu: Hei.
Alex: Bună. spune și mă îmbrățișează
Eu: Ce faci?
Alex: Am venit să beau pe gratis.
Râd ușor și mă uit prin jur.
Eu: Mai este cineva?
Alex: Cristina cred. Ceilalți sunt de gardă.
Eu: A. Bine.
Alex: E posibil să fie în casă. Era destul de amețită când am ajuns. spune și ridică ușor din umere luând încă o gură din sticla de bere
Eu: Bine. Merci. Ne mai vedem pe aici. îi spun și îl bat cu palma peste umăr
Mă învârt prin casă, după prin grădină dar nu o văd. Ce-i drept asta nu e o petrecere prea mică. Cred că este pe puțin un sfert din spital.
Andrew: Aici erai. zice și mă ia pe la spate iar eu tresar
Eu: Oh scuze că am plecat așa. Dar o caut pe Cristina.
Andrew: Am văzut-o plecând acum ceva timp.
Îmi scot telefonul și încep să o sun dar nu răspunde.
Eu: Am să merg să o caut.
Andrew: Sigur e bine și e acasă acuma. Nu-ți fă probleme.
Eu: Scuze dar aș vrea să mă asigur că e bine. Îmi poți da cheile de la mașină?
Acesta își bagă mâna în buzunar și îmi întinde cheile.
Eu: Îți mulțumesc. îi zic și îi zâmbesc înainte de a mă întoarce să plec
Merg spre mașină ocolind persoanele deja euforice. Îl văd pe Alex rezemat de mașină și cu mâinile încrucișate.
Eu: Ce e cu tine aici? zic și surâd
Alex: Vreau să mă plimb și eu cu tine.
Eu: De unde știi că plec?
Alex: Am văzut-o pe Cristina plecând și sigur mergi să o cauți. Deși, sigur e acasă. spune și merge pe partea cealaltă a mașinii
Eu îmi dau ochii peste cap și mă urc în mașină. Pornesc și o iau încetul pe alee.
Alex: De ce nu vrei să mergem să verificăm direct acasă?
Eu: Și dacă e undeva pe aici?
Alex: Și dacă nu e?
Eu: Bine. Mergem acasă.
Acesta surâde și îmi dau ochii peste cap. Când ajung în fața casei observ lumina aprinsă de la camera ei. Urc până la ea și era pe jos uitându-se la tavan.
Eu: Aici erai. Mi-am făcut griji pentru tine. îi zic și mă așez lângă ea
Cristina: Era prea plictisitoare petrecerea aia. spune și se ridică pe coate
Eu: Așa e.
Cristina: Peste două zile am programarea.
Eu: Încă nu te gândești să-i spui?
Dă negativ din cap și oftează.
Cristina: Andrew unde e?
Eu: A rămas la petrecere.
Cristina: Nu ți-e teamă?
Eu: Că l-ar putea lua una? Nu. spun și îmi scutur capul
Această îmi zâmbește și după își lasă capul în jos.
Eu: Ce este? Ai dubii, nu?
Cristina: Puțin. Dar e bine că ai încredere în el.
Eu: Să spunem. Nu mai este credibilitatea aceea de 100% de la ultimul incident.
Cristina: Te cred. Acuma mergi și ia-l. zice și mă împinge
Eu: Vrei cumva să scapi de mine?
Cristina: Cum ți-ai dat seama?
Râd și plec. Când ajung în hol îl observ pe Alex pe canapea.
Alex: Ți-am zis că e acasă.
Eu: Da da. Pa ne vedem. spun și ies din casă
Odată ce am vizibilitate la mașină îl văd pe Andrew rezemat de ea.
Eu: Când ai ajuns aici? Și cum?
Andrew: Am venit pe jos. M-am pornit chiar când ai plecat.
Eu: Ești nebun <spun când ajung în dreptul lui>. Ai băut?
Andrew: Puțin.
Eu: Atunci eu conduc.
Andrew: Să știi că m-aș descurca.
Râd și ne urcăm în mașină.
Eu: Vine și Mark cu noi?
Andrew: Sigur își găsește să doarmă pe undeva. Deci să nu ne facem griji.
Eu: Ai dreptate. Nu știu de ce nu m-am gândit la asta. zic și surâd
La scurt timp ajungem acasă și intrăm imediat în casă fiindcă afară devenise din ce în ce mai frig.
Mă uit la ceas și era puțin trecut de ora 00:00.
Andrew: Merg să fac un duș. Vii și tu?
Eu: Momentan nu.
Andrew: Deci e posibil să vii să înțeleg.
Eu: Poate. Hai mergi.
Acesta doar îmi zâmbește și îmi aruncă tricoul în brațe. Îmi dau ochii peste cap și merg să-l pun în mașina de spălat. Strâng puțin lucrurile de prin casă și îmi pun hainele la loc. După ce totul e așa cum am vrut Andrew iese de la baie.
Andrew: Te așteptam.
Eu: Am făcut puțină ordine pe aici. Scuze că te-am dezamăgit. spun și mă poziționez în fața lui
Acesta își arată zâmbetul și se apleacă să mă sărute dar aud o bătaie în ușă și merg să văd cine e. O văd pe Cristina și atunci îmi scot capui pe ușă să văd cu ce a venit și îl văd pe Mark. Faptul că s-a urcat băut la volan mă cam neliniștește.
Eu: S-a întâmplat ceva? o întreb și o poftesc în casă
Face câteva semne precum că e ceva privat și nu vrea să audă și ceilalți. Ieșim afară și ne îndepărtăm puțin ne casă.
Eu: Deci, ce s-a întâmplat? zic și mă rezem de mașină
Cristina: Păi după ce ai plecat m-a sunat nenorocitu. Dar i-am închis și după m-am trezit cu el la ușă dar am ieșit pe cea din spate și l-am văzut pe Mark și am zis să vin aici. spune și la sfârșit își trage răsuflarea
Îmi ridic colțurile guri într-un mic zâmbet și îmi așez mâinile pe umerii ei.
Eu: Faptul că ai fugit nu-ți stă în caracter dar o să se rezolve totul.
Cristina: Pot rămâne aici?
Eu: Sigur.
Mergem în casă și Andrew a hotărât să doarmă el pe canapea. Un gest drăguț din partea lui. Îi dau Cristinei niște haine cu care ar putea dormi.
Aceasta a adormit destul de repede și eu mă ridic încet de pe pat și merg să văd dacă Andrew doarme și el. Din fericire se uita la un meci și mă așez pe marginea canapelei.
Eu: Merci că ai acceptat să rămână aici.
Acesta nu spune nimic și doar îmi zâmbește. Mă prinde de solduri și mă trage peste el făcându-mă să râd destul de tare. Mă așez lângă el și îmi pun capul pe pieptul său.
Andrew: De ce ești atât de gânditoare? S-a întâmplat ceva?
Eu: Mă gândeam la ceva. Dar cred că e, nu știu.
Andrew: Spune.
Eu: Aș vrea să merg voluntar ca și paramedic la stația 51. Caută voluntari.
Andrew: Îndată ai examenele. Cum o să te descurci?
Eu: Știu. Dar simt că le pot face pe ambele. Și aș avea un avantaj destul de mare în comparație cu ceilalți.
Andrew: Dar vezi că examenele sunt cele mai importante.
Eu: Știu. Și o să le trec, o să vezi. Momentan era doar un gând.
Andrew: Bine. La somn.
Eu: Mă primești aici?
Mă ia în brațe și mă sărută pe frunte.
