Aud o bătaie în ușă și cobor repede scările. Mă împiedic și înainte de a ajunge la ușă fac cunoștință cu podeaua.
Eu: Imediat! spun în timp ce mă ridic și deschid ușa
Kelly: Ești ok?
Eu: Da. O zii normală din viața mea. spun și îmi frec ușor genunchiul pentru a mai reduce din durere
Kelly: Te ajut cu ceva? întreabă și se vede că se abține să nu râdă
Eu: Hai râde că nu mă supăr. zic și merg să-mi iau cafeaua din bucătărie
Îmi iau geanta și mă uit să văd dacă mi-am pus tot ce-mi trebuie.
Eu: Francisco am plecat! Ai grijă de tine. țip din hol
Francisco: Și tu de tine!
Îmi apare un zâmbet pe față și după ieșim din casă. Ne urcăm în mașină și acesta pornește spre stație.
Kelly: Cu câte persoane stai până la urmă? întreabă și se simte ironia din vocea lui
Eu: 4. Uneori mai apar persoane.
Kelly: Toți sunteți în același domeniu?
Eu: Da oarecum. Am făcut toți rezidențiatul împreună acuma suntem fiecare pe specializarea pe care ne-am dorit-o.
Kelly: Drăguț că vă sunteți aproape.
Încredințez din cap și acesta parchează în fața stației. Coborâm și mergem înăuntru, după ne despărțim mergând fiecare la vestiarul său. Nu durează mult și Olivia apare lângă mine.
Olivia: Cu cine ai venit azi? Nu ți-am văzut mașina.
Eu: Am venit cu Kelly. Dar înainte de a zice ceva mașina mea e la Mark și el a insistat aseară să vină să mă ia.
Olivia: Ați fi cel mai drăguț cuplu din stație dacă s-ar întâmpla ceva între voi.
Îmi dau ochii peste cap și îmi închid ușa la vestiar.
Eu: Nu crezi că ai cam multe fantezii?
Olivia: Sunt realistă, doar atât.
Eu: Nu mai repet greșeala de a mă încurca cu șefi.
Olivia: Practic eu sunt șefa ta.
Eu: Cum le scoți tu pe toate.
Olivia: Dar așa e. Și oricum a trecut ceva timp de când nu ai ieșit și tu cu cineva. Nu observi puțin cât de tare s-a schimbat? Și oricum ai fost prima pe care a lăsat-o să doarmă la el în birou.
Eu: Încă nu vreau nimic cu nimeni.
Olivia: Eu doar ți-am spus să ieși nu să te culci cu el. Deși poate ai nevoie, ești cam încordată în ultima vreme.
Eu: Olivia!
Aceasta râde și se așează la masă. Îmi dau ochii peste cap și mă așez lângă ea.
- Diseară ne vedem toți la bar. strigă unul din pompieri
Nu știu cum se face sunt aici de mai bine de 3 luni și încă nu le știu la toți numele.
Toți încredințăm din cap și acesta pleacă.
Olivia: Mâine cum ești?
Eu: De noapte. Mă gândesc să-mi pun câteva zile de concediu să am timp și de mine.
Olivia: Nu ar strica. Poate facem și seara fetelor.
Eu: Suntem doar noi două în stație.
Olivia: Ăsta e și sensul. Mai mult de băut pentru noi.
Eu: Numai la asta îți stă capul.
- Black ești chemată afară. mă anunță unul din pompieri și plec
Îl văd pe Mark rezemat de mașină și cu cheile în mână.
Eu: Ai rezolvat cu mașina ta.
Mark: Da oarecum.
Eu: Ți-am zis prea bine să nu o aduci.
Mark: Cine e norocosul?
Eu: Nu are treabă cu asta. Dar diseară merg cu ei la bar și mergeam acasă cu un taxi.
Mark: Sigur. E cel din spate? întreabă și face semn din cap
Mă întorc și îl văd pe Kelly cum îi ajută pe băieți cu revizia la mașină. Mă întorc și îmi dau ochii peste cap.
Mark: Distrează-te serios acuma. O să stai să aștepți să vină Andrew?
Eu: Nu, dar e prea devreme.
Mark: După nici două săptămâni el și-a găsit alta. Serios acuma.
Eu: Cred că ar trebui să-ți fac cunoștință cu Olivia sigur o să vă înțelegeți de minute.
Mark: E bună?
Eu: Ești nebun.
Aud soneria de la stație și trebuie să plec.
Eu: Du-mi mașina acasă. Merci. spun și alerg spre ambulanță
Mark: Bine.
Când mă urc în mașină îmi dau ochii peste cap și Olivia pornește.
Olivia: Cine e?
Eu: Tocmai ce îi spuneam că ar trebui să vă fac cunoștință.
Olivia: E drăguț.
Eu: Aprob.
Olivia: Îl știi demult?
Eu: Da. El s-a culcat cu soția lui Andrew.
Olivia: Uu. Interesant.
Eu: Nu aș spune asta. Că după eu am ajuns amanta lui Andrew. Ce drăguț nu?
Olivia: Au. Îmi pare rău.
Eu: Nu-ți bate capul. Ai grijă la drum.
Aceasta îmi zâmbește și își îndreaptă privirea spre drum. Când ajungem la accident era vorba de un înec. Echipa lui Dawson se ocupă cu scoaterea victimei din apă. Mă duc la o persoană care stătea pe marginea lacului și părea destul de panicată.
Eu: Ați văzut cumva ce s-a întâmplat?
- Eram pe pod și dintr-o dată a sărit.
Olivia: Ce zici? Sinucidere?
Eu: Nu văd să fie altceva. Balustrada este destul de înaltă și dacă te apleci e greu să cazi.
Pompierii intră în apă și eu cu Olivia stăm pe margine în așteptare. La scurt timp îi văd ieșind din apă cu victima. O pun pe targă și încep să-l ascult.
Eu: Nu respiră. îi zic Oliviei
Olivia: Îl intubez.
Eu: Trebuie să-i prin o venă. Trebuie să-l și încălzim.
Unul din pompieri aduce o pătură și o folie specială pentru a-l încălzii mai repede.
Olivia: Avem puls.
Îl ducem în ambulanță și conduc până la spital.
Jonson: Ce avem? întreabă când scot victima din ambulanță
Eu: Bărbat, în jur de 30 de ani, e în hipotermie, pulsul regulat. îi zic și duc victima la prima traumă
O mutăm și ies din traumă cu targa. Olivia merge și să semneze actele și eu să fac aprovizionarea. Ne sincronizăm amândouă și plecăm.
Olivia: Ai luat tot?
Eu: Da. Tot ce am consumat am pus la loc. Și fișa am semnat-o. E totul în ordine.
Aceasta parchează mașina și coborâm mergând în interiorul stație.
Kelly: O să supraviețuiască?
Eu: Da. A fost văzut la timp. Dacă stătea mai mult nu cred că și-ar mai fi revenit.
Kelly: E bine că sunt vești bune.
Îi zâmbesc și acesta pleacă. Merg să-mi iau ceva de mâncare din bucătărie. Mă în strâmb văzând că nu este mai nimic pentru mine.
Matt: S-a întâmplat ceva?
Eu: Nu este nimeni vegan de aici?
Matt: Acuma da. Nu mă așteptam la asta.
Eu: E ok. Un măr e de ajuns. spun și îl iau dintr-un coș
Mă așez pe canapea și încep să-mi mănânc mărul.
- Tu trăiești cu ăla toată ziua?
Eu: Da. Îmi este bine așa. zic și zâmbesc
Olivia: Vivien vină până afară.
Mă ridic și ies. O văd stând lângă ambulanță și mai erau câțiva din stație.
Eu: S-a întâmplat ceva?
Olivia: Este ziua lui Isaacs și îi pregătim o surpriză la bar.
Eu: Ce drăguț. Cu ce pot ajuta?
Olivia: Noi am vorbit deja cu proprietarul și e de acord. Trebuie să ducem câteva decorațiuni și alte chestii. El deja știe că ne strângem toți acolo după tură deci trebuie să mergem mai repede.
Eu: Bine. Păi să mergem zic.
Olivia: Da. Mergi cu Dawson să duci o parte din lucruri.
Stiu sigur că a făcut-o intenționat ca să merg cu Kelly. O privesc puțin urât dar îi vine aproape să râdă.
Eu: Bine și de unde le luăm?
Olivia: Toate sunt la Shepherd acasă.
Eu: Păi zic să mergem, nu?
Olivia: Da. Dacă se întâmplă ceva vin și te iau.
Eu: Ok.
Kelly se întoarce și pleacă spre mașină. Merg în urma lui și ne urcăm în mașină. Acesta pornește și casa lui Shepherd e la două străzi distanță.
Eu: E legal să plecăm așa?
Kelly: Șefu știe nu-ți fă probleme.
Eu: Bine.
Kelly: Am ajuns. zice și oprește mașina
Din casă iese o doamnă și presupun că e soția lui Shepherd.
Eu: Bună.
- Astea sunt toate. zice și arată spre cutiile de pe verandă
Le iau împreună cu Kelly și le punem în mașină.
Kelly: Ne vedem diseară.
- O să fiu prima.
Mergem spre bar și tot drumul a fost tăcut. Uneori nu-mi plac momentele astea de tăcere, parcă și timpul trece mai greu.
Eu: Vă faceți surprize mereu?
Kelly: Da. Olivia e cu organizarea și nu omite pe nimeni.
Eu: Era de așteptat.
Kelly: Așa nebună cum pare e o persoană bună.
Eu: Am observat asta din prima tură. O admir că e așa puternică.
Acesta oprește mașina și ducem tot ce avem înăuntru. Kelly vorbește cu proprietarul și eu mă învârt prin local.
Kelly: Mergem?
Dau afirmativ din cap și îl urmez. Ne retragem la stație și ne vedem în mod normal de serviciu fără a da de bănuit ceva. Îmi scot telefonul și aveam câteva apeluri de la Francisco.
Apel telefonic
Eu: Bună.
Francisco: Sper că nu te întrerup.
Eu: Nu. Aici am mai mult timp decât îmi imaginam.
Francisco: Un lucru bun. Voiam să te anunț că trebuie să merg la spital pentru niște analize înțelegi.
Eu: Vrei să vin să te duc?
Francisco: Nu. Vine Alex după mine. Am o șansă de a scăpa de ghips și dacă e o să-mi scot și plăcuțele.
Eu: E de bine. Așa o să te întorci înapoi la spital.
Francisco: Asta intenționez. Asta voiam să te informez. E posibil când vii casă ca eu să nu fiu.
Eu: E în regulă. Oricum păstrez tradiția de a merge la bar în seara asta.
Francisco: Da știu. Am văzut că mâine ești de noapte.
Eu: Da. Mi-am modificat puțin programul.
Francisco: Observ. Oricum distrează-te diseară și știi la ce mă refer.
Eu: Îți simt ironia. Azi toți m-ați luat cu asta.
Francisco: Apropo a venit și Mark și ți-a lăsat mașina. A zis că nu ai nevoie de ea.
Eu: Francisco te rog.
Francisco: Și eu te iubesc. Pa.
Apel încheiat
Îmi dau ochii peste cap și îmi pun telefonul la loc în buzunar. Mă uit la ceas și mai erau cam 2 ore și se termina tura. De când sunt aici orele trec mai repede decât la spital și totuși nu este atât de multă activitate în unele zile.
Olivia: Mergi și te schimbă că plecăm mai repede ne-a dat drumul șefu.
Eu: Ok. Ne vedem la bar.
Olivia: Bine.
Merg la vestiar și înainte de asta merg să fac un duș. Îmi iau toate lucrurile cu mine ca să nu repet incidentul de acum câteva zile. În 30 de minute sunt gata și îmi strâng lucrurile și le pun în geantă.
Kelly: Pot să am privilegiul de a te conduce eu? îl aud din spatele meu și când mă întorc avea pe el doar un prosop
Eu: Bine. Te aștept afară.
Își ia din vestiar cheile de la mașină și mi le aruncă.
Kelly: Ca să nu stai cu lucrurile în mână.
Îmi dau ochii peste cap și plec. Îmi pun geanta pe bancheta din spate și mă urc în mașină așteptându-l. Apare după vreo 10 minute și pornește spre bar. Înainte de a intra îi simt mâna pe șoldul meu. Îmi ridic privirea spre el și fac contact cu ochii lui. Poate pentru o distracție ar merg, cred. După ce gândesc asta îmi cobor privirea și îmi scutur capul. O văd pe Olivia și pe o parte din cei de la stație la o masă și mergem spre ei. Ne așezăm și Olivia era puțin stresată cu surpriza.
Olivia: Trebuie să apară din clipă în clipă. Dar trebuie să mă anunțe Shepherd. Doamne ce le ia atâta.
Kelly: Liniștește-te că o să apară.
O văd cum își dă ochii peste cap și mă face să râd. După puțin timp Isaacs intră și începe să i se cânte la mulți ani. Nu părea prea surprins cred că avea vreo bănuială ceva. Să spunem că "petrecerea" a început odată cu apariția lui Isaacs dar tot la masă eram așezați. Aceștia încep să povestească întâmplări de prin intervenții și erau destul de amuzante. Atenția îmi este atrasă de mâna lui Kelly care era pe piciorul meu acuma. Părea foarte natural dar nu a făcut o clipă contact vizual cu mine. Eu îmi mai comand încă un pahar de vin deși știu prea bine că mă amețesc destul de ușor. După au apărut și rugămințile Oliviei de a da cateva shot uri cu ea. Noroc că nu aveam tocuri. Parcă ieșirile cu ei sunt altfel dar cei drept nu am avut multe ieșiri cu cei de la spital din cauza programului.
Eu: Bine ar trebui să ne oprim. îi zic Oliviei și împing paharul din fața mea
Olivia: Doar unul.
Eu: Nu. Și așa că sunt praf.
Olivia: Eh. spune și începe să râdă
Mă uit la ceas deși părea puțin în ceață observ că e trecut de ora 1 noaptea.
Matt: Ar cam trebui să plecăm. Barul se va închide în curând.
Îl aprob din cap și mă ridic de pe scaun. Am simțit cum mi s-au tăiat picioare și aproape că am căzut.
Kelly: Încet. îl aud și mă ajută să-mi țin echilibrul
Eu: Pa băieți. le zic și le fac din mână
Kelly mă ajută să merg până la mașină și de asemenea să intru și în ea.
Eu: Nu trebuia să exagerez atât.
Kelly: E bine că ești coerentă.
Eu: Aici nu mă doboară alcoolul.
Îl aud cum surâde și îmi dau ochii peste cap.
Kelly: Hai să mergem acasă.
Eu: La care? întreb și mă las pe spătarul scaunului
Kelly: Asta e o propunere?
Eu: La mine oricum e aglomerat și nu e liniște.
Kelly: Ok.
Acesta conduce cu grijă până ce oprește în fața unui bloc. Era destul de departe de stație și de mine. Mă conduce până la etajul 3 și mergem spre apartamentul din capătul holului. Când am întrat era destul de mare chiar foarte spațios.
Kelly: Te servesc cu ceva?
Eu: Apă, de asta am nevoie acuma.
Acesta îmi aduce un pahar cu apă și îi zâmbesc. Mă așez pe scaunul de la micul bar pe care îl avea. Mă uit prin jur și îmi plăcea că era ordine.
Eu: Stai singur?
Kelly: După cum se vede, da.
Eu: De ce nu stai cu cineva de la stație sau cu vreun prieten?
Kelly: Nu prea îmi place să împart. La început stătea cu Matt până ce și-a găsit o locuință.
Eu: Nu prea mi-ar plăcea să stau singură. Mereu am fost înconjurată de oameni.
Acesta nu mai spune nimic și doar stă în fața mea. Pot zice că m-am îndrăgostit de ochii lui albaștri. Mereu am avut o slăbiciune pentru ochii albaștri.
Kelly: S-a întâmplat ceva?
Eu: Încă nu. spun și las paharul pe bar
Mă ridic de pe scaun și mă plimb puțin prin sufragerie. Avea un perete aproape complet din sticlă și se vedea o parte din oraș. Îi simt prezența în spatele meu și liniștea lasă să se audă doar răsuflarea noastră. Mai mult îmi este să nu regret dar realizez că nu ar fi primul. Mă întorc cu fața la el și îl privesc fix în ochii.
Eu: Promiți că o să rămână între noi?
Kelly: Sunt de acord cu asta. zice și se apleacă și mă sărută
Dacă e să fiu doar una din aventurile lui îmi asum până la urmă.
Îi prind marginile tricoului și îl ridic. Atunci a fost sigurul moment în care s-a desprins de mine.
...
