O lună mai târziu
Mă aflu în Franța la fratele meu. După ce m-a anunțat că tata a venit la firmă și a făcut scandal, a suferit și un preinfarct care ia afectat inima destul de tare. Acum umblu de la firmă la spital. Acuma e sub tratament și sub supraveghere. Dacă era mai puternic putea să nu supraviețuiască.
- Vii la spital? mă întrebă Noah când intră în birou
- Vin imediat. Vreau să mă mai uit peste câteva acte. îi zic și îmi ridic privirea spre el
- Cât ți-ai luat liber de la spital?
- 4 zile.
- Lasă actele. Tata te așteaptă.
- Bine.
- De ce ești așa rece?
- A greșit și nici măcar nu și-a asumat. Asta mă oftică cel mai tare.
- A greșit. Dar acuma e bolnav.
- A greșit de prea multe ori. O să vin îndată promit.
- Bine Viv. Te aștept la mașină.
Iese din birou și îmi las capul în mâini. Îmi scot telefonul și aveam câteva apeluri de la Francisco.
Apel telefonic
- Bună. Cum te simți?
- Sunt bine.
- M-a tot întrebat Andrew de tine. Nu i-ai spus că ai plecat?
- Nu am apucat. Dar mă întorc mâine. Îți povestesc mai multe când vin acasă.
- Bine. Te aștept mâine la aeroport.
- Mulțumesc mult. Rămân datoare.
Apel încheiat
Mă ridic de pe scaun și plec către spital. Noah mă aștepta la intrare și ne urcăm în mașină.
- La cât ai mâine zborul?
- La 14.
- Bine.
Ajungem la spital și mergem către salonul lui tata. Nu prea sunt încântată. Deși Noah a anunțat-o și pe mama ea a refuzat să vină. O înțeleg. Și eu dacă aș fi fost în locul ei aș fi procedat la fel.
- Bună scumpo. mă salută și mă ia de mână
- Bună tată. îl salută Noah. Cum te simți?
- Mult mai bine când sunteți alături de mine.
Mă așez pe un scaun și îi iau fișa tatălui meu să mă uit peste ea.
- Îmi poți da fișa? aud o voce și îmi ridic privirea
Era un doctor și stătea cu mâna întinsă spre mine. Îi dau fișa și o trage din mâna mea. Îmi dau ochii peste cap și mă ridic.
- Și draga mea, cum e la medicină?
- De abia acum te interesează? zic sec
- Viv. îmi rostește Noah numele
- Ce? Până acuma nu a dat nici un telefon și acum e tare preocupat de viața mea.
- Îmi pare rău draga mea că nu am fost lângă tine.
- Mereu zici asta. Nu ți-a pasat absolut deloc de mine. Dacă o făceai erai lângă mine nu plecat prin nu știu ce delegații.
- Înțeleg.
- Înțelegi pe naiba. Nici nu am simțit că am avut un tată. Ești penibil când o faci acuma pe "tatăl grijuliu".
Acesta nu mai zice nimic și plec din salon. Merg către ieșire și simt cum tot corpul mi se încălzește de la furie, supărare.
- Nu trebuia să-i vorbești așa. îl aud pe Noah
- Cred că o să plec de azi. îi zic și fac semn unui taxi
- Haide Viv. Nu te comporta ca un copil.
- Eu sunt copilul aici? Știi prea bine ce a făcut și văd că îi ții partea. Chiar nu mai vreau să discut despre asta, ok?!
- Măcar rămâi până mâine.
- Nu am de ce.
- Te rog.
- Noah chiar nu mai pot. Te anunț când ajung.
Acesta vine spre mine și mă ia în brațe. Știu că are intenții bune dar acum sunt în zadar.
Mă urc în taxi și merg întâi pe acasă la Noah pentru a-mi lua lucrurile și după la aeroport. Între timp l-am sunat și pe Francisco și l-am anunțat că vin mai repede.
...
Mă aflu în camera mea uitându-mă la tavan. Chiar nu știu ce să fac. Mă simt singură, deși am atâtea persoane lângă mine mă simt singură fiindcă nimeni nu știe ce se întâmplă. Până nici Francisco nu știe toată povestea.
Mă ridic de pe pat și plec spre bucătărie. Acolo se aflau și ceilalți și mă așez și eu la masă.
- Cum ești Viv? întreabă Alex
- Sunt ok. Am avut și zile mai bune. zic și iau și eu o sticlă de bere. Mâine mă întorc și eu la spital. Eva ce e cu tine? Ești cam tăcută.
- Mhh. Am câteva probleme.
- Te putem ajuta? întreabă Francisco
- M-am cam încurcat cu un îndrumător. spune și își pune capul pe masă
- O wow. Și eu care mă gândeam că prima v-a fi Vivien. surâde Alex
- Ce vrei să zici cu asta? îl întreb și mă uit la Francisco
- Păi tu erai aia care se cam dădea la ei.
- Ba nu fac asta.
Francisco mă privește în ochii și îmi întorc privirea.
- Cine e? o întreb
- Young.
- Wow. Cel puțin arată bine. spun și ridic ușor bin umeri
- Vivien nu mă ajuți.
- Dar cum s-a întâmplat?
- Păi a început acum o săptămână. După ce am operat cu el eram foarte fericită că totul a mers cum trebuie și m-a sărutat. După nah.
- Păi vezi ce o să se întâmple în continuare.
- Deci nu o să mă judecați?
- Pentru ce am face asta. Fiecare cu viața lui, nu? spun și îmi scot telefonul din buzunar
"Ai ajuns? De ce nu mi-ai spus nimic? Ar trebui să vorbim. Ne putem întâlni?" - Sloan
"Sunt la tine într-o oră"
Îi răspund și mă ridic de la masă.
- Eu am să ies puțin. le spun și merg spre hol pentru am lua papucii, geaca și geanta
- Unde mergi? îl aud pe Francisco
- La o mică plimbare.
Acesta vine spre mine și mă prinde de umeri.
- Tu când o să le spui?
- Șhh. Nu e momentul.
- După o să fie prea târziu. Gândește-te la asta.
- Asta și fac. Te rog nu mai pune și tu atâta presiune pe mine că și așa am destule probleme.
Mă ia în brațe și mă sărută pe creștetul capului.
...
Ajung în fața casei lui Andrew și merg încet spre ușă. Apăs pe sonerie și aștept. La scurt timp îmi deschide și când mă vede mă ia în brațe.
- Hey. mă salută și mă trage în casă
- Bună. Scuze dar chiar nu voiam să te îngrijorez sau ceva dar a trebuit să plec urgent. zic repede în timp ce gesticulesc din mâini
- Doar mi-am făcut griji.
- Înțeleg dar chiar nu am știut ce să fac. spun și mă așez pe canapea și îmi las capul în mâini
- Îmi poți spune ce s-a întâmplat?
Încep să-i povestesc ce s-a întâmplat în zilele acestea cât am fost plecată.
- Și chiar am vrut să-ți zic dar nu am știut cum, sincer.
- E în regulă. spune și mă trage în brațele lui. Dar data viitoare dacă se întâmplă ceva pur și simplu spune, poți avea încredere.
- Asta e problema. Nu prea pot avea încredere în oameni. Scuze dar chiar nu știu cum să procedez.
- O să o luăm totul pas cu pas. Acum hai la somn e deja destul de târziu.
- Nu pot. Trebuie să mă duc acasă.
- De ce?
- Mă cam suspectează. Nu prea mai stau pe acasă noaptea că vin la tine și acum și Eva se vede cu un îndrumător.
- Young, nu?
- Da, de unde știi?
- Îmi este cel mai bun prieten. Mi-a spus el.
- Iai zis și tu de noi?
- Ah. Chiar am omis asta. zice și surâde. Dar chiar nu e nimic anormal să faci asta. Suntem oameni nu noi alegem de cine ne îndrăgostim.
- Acuma trebuie să le spun și eu lor că mă văd cu tine și așa o să-și mulțumească satisfacția că au avut dreptate oarecum.
- Dacă vrei pot veni cu tine.
- Nu e ok. O să mă descurc. Și până la urmă stau în casa mea. zic și surâd. Acuma chiar ar trebui să plec. Ne vedem mâine.
Îl sărut și ies din casă. Odată ajunsă în fața casei îmi fac curaj de a le spune și eu adevărul.
Intru și îi văd pe canapea uitându-se la televizor.
- Hei. îi salut și mă așez și eu
- Bună, pe unde ai umblat? întreabă Alex
- Aș putea vorbi și eu ceva cu voi?
- Depinde despre ce e subiectul. Ori de plecarea ta, ori că te vezi cu Sloan. spune Alex și își îndoapă gura cu popcorn
- Stai ce?
- Nu sunt orb Viv. Mi-am dat seama de când lucram cu tine și cu el.
- Și de ce nu ai spus nimic?
- Voiam să o zici tu.
- Și acum ce o să de întâmple?
- Nimic. Tu te vezi în continuare cu el, Eva cu Young, Francisco cu.. Chiar tu te vezi cu cineva?
- Nu. spune și începe să râdă ușor
- Sper că nu ești gay sau ceva.
- Cine știe. zice și se ridică și vine în spatele meu
- Și totuși chiar nu aveți nimic împotrivă precum că s-a adeverit în mare parte din ce ziceați?
- Viv. Mai degrabă Cristina e cea care se dă la îndrumători nu tu. Să fim sinceri. Și totul a început când ai apărut din senin în grupul nostru. La început erai retrasă și numai cu mână pe sus când se puneau întrebări. De aici am zis noi că vrei să te dai mare și că te dai la ei, fiindcă tu erai pregătită în fiecare zi și ești mult mai avansată decât noi. Primeai multe operații și noi parcă eram dați la oparte. Eram puțin cam invidioși pe tine. spune Eva și când termina îmi zâmbește
- Vivien mereu a fost un mic geniu. spune Francisco
- Ba nu.
- Și când erai în depresie aveam numai de 10.
- Nu notele arată inteligența. Învățatul pentru mine era refugiu. Dar și așa chiar nu am vrut să mă dau în spectacol sau ceva dar voi erați distanți cu mine și ăsta era singurul mod prin care mă puteam face remarcată.
- Și e bine că nu ai renunțat chiar dacă noi îți puneam ghinpi în spate. Dar acuma ne înțelegem și asta e important. Acuma poți să-l aduci pe Sloan acasă mai ales că e casa ta.
- Și tu pe Young sau tu Alex și Francisco. Chiar Francisco nu te-am mai văzut cu o fată din a 11a.
- Eh. O să vină și rândul meu. Acuma la somn toți că mâine avem de mers la serviciu.
Eva cu Alex plecă și rămân doar eu cu Francisco.
- Vezi nu a fost așa de greu.
- Mă bucur că nu i-am pierdut.
- Pe mine oricum nu o să mă pierzi. O să te găsesc mereu. Cum am făcut și acum.
- Mă bucur că te am din nou lângă mine.
- Și eu. Hai la somn.
- Vii cu mine?
- Hmm?!
- Of doamne. Ești ca un frate pentru mine și chiar nu vreau să dorm singură.
- Bine.
...
