Zach s-a ținut de promisiune și a doua zii m-am externat.
După ce mi-am făcut externarea m-am dus acasă, evident Kelly a insistat să merg la el dar l-am refuzat. Când am ajuns era doar Cristina și Justin. În săptămâna asta pe care o să o am liberă am să petrec puțin timp cu el, de când a venit ne-am văzut doar în tranzit.
Justin: Cum ești?
Eu: Bine. Nu a fost nimic grav. zic și surâd
Urc în camera mea și mă așez pe pat. Nu prea am voie să fac efor, adică nu am voie să fac dacă vreau să mă întorc înapoi la muncă.
Kelly: Îți pot aduce ceva?
Eu: Nu. Ar trebui să te odihnești diseară ești de tură.
Kelly: Deja am vorbit ca să fiu liber.
Eu: De ce?
Kelly: Pentru a sta cu tine.
Eu: Nu trebuia să faci asta. Sunt bine și mă descurc. Nu sunt atât de neajutorata și până la urmă erau ceilalți din casă dacă aveam nevoie de ceva.
Kelly: Vrei să plec? Fiindcă cam așa sună.
Eu: Nu am spus asta. Dar nu trebuie să faci atâtea eforturi pentru mine. Sincer.
Kelly: Dar le meriți. Dat fiind faptul că nu le vrei am să sun din nou la stație și să anunț că vin.
Eu: Nu. spun și-l prind de mână când vrea să se ridice
Îl aud cum surâde și se așează lângă mine. Mă așez cu capul pe pieptul lui și îi cuprind corpul cu mâinile.
...
După ce am dormit cam toată ziua am hotărât să merg la o mică plimbare prin cartier. Am realizat de abia acum că de când m-am mutat aici încă nu îmi știu cartierul. După ce m-am îmbrăcat în ceva mai lejer am ieșit împreună cu Kelly. Ne-am plimbat cam o oră prin cartier și după ne-am retras acasă. Când am ajuns mai era doar Justin ceilalți cred că au plecat undeva.
Eu: Unde sunt ceilalți?
Justin: Au fost chemați la spital. S-a produs ceva un accident nu am înțeles prea bine.
Eu: Aham. Ok.
Justin: Mă gândesc să plec mâine.
Eu: De ce?
Justin: Voi sunteți destul de ocupați cu serviciul pe care îl aveți și de abia avem timp să vorbim între noi.
Eu: Îmi pare rău că s-a întâmplat asta. Chiar nu vreau să pleci dezamăgit de aici. spun și mă așez lângă el
Justin: Nu plec dezamăgit. Mi-ar fi plăcut să petrec mai mult timp cu voi mai ales că ne întâlnim atât de rar.
Eu: Îmi pare nespus de rău.
Justin: Hei, aștept invitația la nuntă. zice și îmi face cu ochiul
Îmi dau ochii peste cap și surâd.
Eu: Măcar te pot duce eu la aeroport?
Justin: Aș fi încântat. zice și pleacă
Trag un scaun de la masă și mă așez. În timpul acesta Kelly aduce două căni de ceai și mi se alătură la masă.
Eu: Mâine lucrezi?
Kelly: Da. Dacă vrei poți să vii să-mi ți de urât în birou. spune și rânjește
Eu: Am să rămân acasă. O să fac puțină curățenie pe aici că e ca la nebuni. zic și surâd
Kelly: Eu tot te aștept.
Îi zâmbesc și îi mângâi obrazul. Acesta îmi ia mâna și o sărută în timp ce mă privește fix în ochi.
Eu: Cred că ar fi bine să mergem să ne odihnim și noi.
Acesta aprobă din cap și mergem în dormitor.
...
După ce l-am lăsat pe Justin la aeroport am mers până la stație. După ce parchez merg agale până la intrare și o văd pe Olivia.
Eu: Bună.
Olivia: Hei. Ce faci?
Eu: Am venit puțin în vizită. A trecut doar o zi și deja îmi este dor de locul ăsta.
Olivia: Te cred. Când poți reveni?
Eu: Cam într-o săptămână. Dar atunci încep și treaba la spital.
Olivia: În curând v-a trebui să alegi, e prea obositor pentru tine.
Eu: Încă mă descurc. Mă duc până la ceilalți.
Olivia: Bine.
Merg spre sala de așteptare și erau doar câțiva.
Eu: Hei.
Shepherd: Bună. Cum ești?
Eu: Bine. Revin în curând.
Shepherd: De abia așteptăm. Kelly e în birou.
Eu: Mulțumesc. spun și plec
Merg agale spre biroul acestuia și îl observ pe Matt.
Eu: Hei! îi salut și merg spre Kelly. La ce lucrați?
Matt: Nimic important.
Eu: Nimic important era și cazul trecut pe care și acum nu l-am deslușit prea bine.
Kelly: Acum chiar nu e atât de important. După tură o să merg să mă mai uit pe acolo.
Eu: Deci nu vii devreme acasă.
Matt: Nu am să-l rețin mult. spune și surâde
Eu: Vezi că nu uit. Am să plec. zic și mă ridic
Kelly: De ce nu rămâi?
Eu: Vă las să vă terminați treaba. Ne vedem acasă. spun și ies
...
După ce am făcut puțină ordine prin casă m-am așezat pe canapea cu un pahar de vin și mutând aleatoriu programele la televizor. Îl văd pe Francisco intrând pe ușă.
Eu: Cum ți-a fost tura?
Francisco: Ok nu pot spune mai multe. zice și se așează lângă mine
Eu: Așa liber a fost pe la spital azi?
Francisco: Într-adevăr a fost o zii neobișnuit de liniștită.
Eu: Interesant. spun și mai iau o gură din vin
Aud o mică bătaie în ușă și mă uit întrebătoare spre Francisco deoarece e mult prea devreme ca să vină Kelly acasă.
Eu: Aștepți pe cineva? îl întreb în timp ce merg spre ușă
Francisco: Nu din câte știu. spune și se ridică în șezut
Deschid ușa și rămân surprinsă să-l văd pe Andrew în fața ușii.
Eu: Bună.
Andrew: Bună. spune și situația devine din ce în ce mai stânjenitoare
Eu: S-a întâmplat ceva?
Andrew: Am vrut doar să știu cum te simți.
Eu: Bine. Vrei să intri?
Andrew: Nu aș vrea să deranjez.
Eu: Nu e niciun deranj. Poftim. spun și mă dau din dreptul ușii pentru ai face loc să intre
Acesta merge în sufragerie și eu merg în spatele lui.
Eu: Te servesc cu ceva?
Andrew: Nu e nevoie.
Îl văd pe Francisco cum merge și aduce două beri. Eu mă așez la locul meu și îmi iau paharul de vin.
Francisco: E puțin stânjenitoare situația. Deci cu ce ocazie pe aici? spune și se așează pe canapea
Andrew: Am vrut să știu cum se simte Vivien ca după operație. Ai plecat destul de repede din spital.
Eu: Păi Zach mi-a zis că pot pleca.
Andrew: Am auzit și asta. spune și surâde
Eu: Nu cred că ai venit doar de asta.
Andrew: Mi-ai lipsit. spune și mă privește fix în ochi
Îl văd pe Francisco cum se ridică și pleacă și mă încrunt puțin.
Eu: Tu ai făcut distanța asta între noi.
Andrew: Știu. Poate nu ar fi trebuit să reacționez așa.
Eu: Poate nu. Faptul e oricum consumat.
Andrew: Într-adevăr așa e. Poate putem schimba asta?
Eu: Și cum ai vrea să facem asta? Poate e prea târziu.
Andrew: De ce nu începem să fim din nou prieteni mai ales că nu mai ești rezidentă.
Eu: Nu știu. Nu cred că pot accepta asta așa dintr-o dată.
Andrew: Înțeleg dar este vreo posibilitate să încercăm asta?
Eu: Poate. Nu sunt sigură.
Andrew: Am înțeles că am greșit enorm dar mă doare faptul că trec pe lângă tine și nu pot zice nimic.
Eu: Eu am tot încercat și tu te făceai că plouă. Eu totuși am încercat.
Andrew: Știu și eu te-am respins.
Eu: O să o luăm încet. Cel puțin de săptămâna viitoare mă întorc și la spital și nu mai vreau acea tensiune.
Andrew: Măcar ca și colegi să colaborăm.
Eu: Da. spun și zâmbesc
Aud ușa cum se deschide și îl văd pe Kelly. Acestuia i se schimbă puțin privirea când îl vede pe Andrew.
Andrew: Am să plec de acum. Mulțumesc.
Eu: Ne vedem. spun și îl conduc
Kelly merge direct spre bucătărie și îl văd cum își ia o bere.
Eu: Ești supărat. spun și mă așez în fața lui
Kelly: Ba nu. spune și își lasă privirea în jos spre a mea
Eu: Ba da. Te-ai schimbat puțin de când l-ai văzut pe Andrew aici.
Kelly: Sunt curios ce ai vorbit cu el.
Eu: Vrea să redevenim înapoi prieteni.
Kelly: Cu ce ocazie?
Eu: Regretă faptul că ne-am distanțat așa după ce ne-am despărțit și faptul că nu mai colaborăm la spital.
Kelly: Înțeleg.
Eu: Nu te gândi la altceva. spun și îmi pun mâinile pe pieptul lui sprijinindu-mă de el
Kelly: Nu făceam asta.
Eu: Bine. Nu te prea cred. Până la urmă v-ați dat seama ce s-a întâmplat la incendiu?
Kelly: Oarecum. Mâine o să mai merg încă o dată și după fac dosarul.
Eu: E bine. Mâine mă gândesc să merg pe la spital. Nu am mai fost de ceva timp.
Kelly: Te duc dimineață?
Eu: O să mă descurc și singură. Poate merg cu Francisco.
Acesta nu mai spune nimic și doar își îndepărtează privirea de a mea. Mă retrag din brațele lui și mă așez la masă.
Kelly: Acum ce e cu tine?
Eu: Nimic. Doar nu vreau să agravez situația spunând ceva aiurea.
Kelly: Spune.
Îmi întorc privirea și mă joc cu degetele de la mâini.
Kelly: Scuze dacă te-a deranjat faptul că am fost puțin sceptic când te-am văzut cu el aici. Dar ați trecut prin multe și mă gândeam că poate mai ai ceva sentimente pentru el.
Eu: Dacă mai aveam sentimente nu eram cu tine aici. spun și îl privesc fix în ochii
Kelly: Știu și scuze pentru îndoielile mele care nu-și au rostul. zice și se apleacă și mă sărută
Eu: Merg să mă întind.
Kelly: Vin și eu după ce fac un duș.
Merg în cameră și mă așez pe pat. Îmi las capul în mâini și după îmi iau telefonul de pe noptieră. Văd câteva apeluri pierdute de la Noah și de la Webber. Îmi pune un semn de întrebare și îl sun.
Apel telefonic
Eu: Bună seara. M-ați sunat.
Webber: Da, am vrut să știu cum te simți.
Eu: Sunt bine. Mâine am să trec pe la spital.
Webber: Ți se simte lipsa pe aici.
Eu: Și eu vă simt lipsa.
Webber: Te las să te odihnești și ne vedem mâine. Te aștept în birou.
Eu: Bine. O seară frumoasă.
Apel încheiat
Kelly: Cu cine vorbeai?
Eu: Cu Webber.
Kelly: Să înțeleg că nu o să-i spui prea curând tată. spune și surâde
Eu: Mi se pare ciudat să-i spun.
Acesta se întinde pe pat și mă trage în brațele lui. Mă sărută pe creștetul capului și mă strânge mai tare în brațe.
Eu: E prea tare. spun și râd
Mă întorc cu fața spre el și îi pun mâna pe obrazul lui. Acesta îmi sărută mâna și îmi zâmbește.
Kelly: Noapte bună. îmi șoptește
Eu: Somn ușor.
...
