3 luni mai târziu
Mă trezesc mahmură pe canapeaua din sufragerie. Mă ridic ușor și merg spre bucătărie unde îi văd pe Francisco și Alex.
- Neața. îi spun și îmi pun o cană de cafea
- Neața. Cum ai dormit?
- Mă iei și la mișto acuma. îi spun și mă urc pe blatul de bucătărie
- Glumeam.
- Eva unde e?
- Cred că încă doarme. spune Alex și ia o felie de pizza și mănâncă
- Du-te și trezește-o că azi e în tura de zi la fel ca mine. spun și oftez
- Cred că a făcut schimb cu Cristina. Sigur nu o ridici acuma din pat după ce ați făcut aseară.
- Nu a fost așa rău. A fost distractiv. spun și surâd
- Cum spui. Voi fetele sunteți ciudate.
- Zici asta fiindcă încă te refuză fetele.
- Poate mă refuză ele pe mine dat tot mă culc cu ele prin camerele de odihnă. zice și îmi face cu ochiul
- Ce scârbos.
- Și tu făceai asta.
- E trecutul. îi spun și iau și ultima gură de cafea
- Aham.
- Așa mă enervezi uneori.
Vine spre mine și mă ia în brațe și mă dă jos de pe masă. Mă pune pe umărul lui și mă duce în sufragerie și mă trântește pe canapea.
- De ce ai făcut asta?
- Fără motiv. zice și ridică ușor din uneri
Mă ridic de pe canapea și merg să fac un duș. Las fiecare picătură de apă să-și parcurgă drumul pe corpul meu. Îmi clătesc părul și îmi spăl cu grijă corpul. Opresc apa caldă și ies din cabina cu duș și îmi înfășor corpul cu un prosop moale. Îmi șterg parul și îmi dau corpul cu cremă de corp. Pun prosopul în coșul de rufe și iau pe mine halatul. Merg în camera mea și îmi iau haine la întâmplare din dulap și mă îmbrac. După ce sunt gata cobor și mă încalț. Îmi iau micul ghiozdan și încep să-mi caut cheile la mașină.
- Francisco!!!! Știi cumva unde mi-am lăsat cheile? îl întreb în timp ce-mi răscolesc și ghiozdanul
Îl văd venind cu cheile și mi le dă.
- Să ai o zii bună. îmi spune și mă îmbrățișează
- Merci. îi zic și îi las un mic pupic pe obraz
Ies din casă și mă îndrept către mașină. Dau muzica la maxim pe tot parcursul drumului până la spital.
Înainte de a intra în spital merg și-mi iau o cafea. În timp ce așteptam liftul lângă mine apare un bărbat pe care nu l-am mai văzut până acuma.
- Bună. mă salută și-mi zâmbește
- Bună. îi răspund politicos și îi zâmbesc și eu
- Eu sunt Mark Goran. și își întinde mâna spre mine
- Vivien Black. spun și îi prind mâna
Liftul sosise și intrăm în el.
- Lucrezi aici? mă întreabă arătându-și din nou zâmbetul
- Da. Sunt rezident. Tu? Nu te-am văzut pe aici.
- Tocmai am sosit. O să fiu noul chirurg plastician.
- Interesant.
Ușile liftului se deschid și ieșim din el.
- Păi ne mai vedem. îmi spune și îmi face cu mâna și pleacă
Ceva e îneregulă aici. Ridic ușor din umeri și merg la vestiar. Mă schimb și merg spre recepție pentru a-mi lua o tabletă. Ajungând acolo îi cer asistentei tableta și aceasta mi-o dă. Încep să caut cu cine lucrez azi. În timp ce căutăm sunt întreruptă.
- Bună din nou. spune Mark și se așează lângă mine
- O să ne tot întâlnim azi? întreb și surâd
- Cine știe. Cu cine lucrezi azi?
- Păi asta căutăm până ce să apari.
Îmi continui căutarea și observ printr-o pură coincidență că sunt cu el azi.
- Se pare că vom lucra împreună azi. îi spun și surâd
- Mă simt flatat.
Începem să râdem și într-o fracțiune de secundă văd cum este lovit în față de către o persoană. Mark era pe jos și îl văd pe Andrew cum își scutură mâna deja luxată.
Nici nu mai aveam cuvinte în ceea ce să spun și doar mă uitam.
- Ce cauți aici Mark? întreabă Andrew după ce acesta se ridică
- Nu-ți place venirea mea aici. Păi uite tocmai am fost angajat aici.
Încep să țipe unul la altul și nu înțeleg nimic. O văd pe Addison venind și se oprește când îi vede pe cei doi.
- Băieți încetați! țip la ei și mă bag între ei doi
Aceștia se uită la mine și încep să-și aranjeze halatele șifonate de pe ei. Eu mă întorc cu spatele și plec de lângă ei. Iau tableta cu mine și merg să completez câteva fișe de externare.
După ce termin toate fișele mă îndrept spre urgențe. Îl văd pe Young alergând pe lângă mine și strigând-mă să vin repede la urgențe. Alerg până la urgențe în urma lui și când ajung acolo era dezastru. Traumele erau deja aglomerate la fel și camera de așteptare și încă mai veneau răniți.
- Ce s-a întâmplat? întreb și nu știu unde să mă duc
- S-a produs o explozie într-un bloc. Acum hai la traume.
Merg la trauma 2 unde se afla un bărbat foarte cunoscut mie. Mă uit la el insistent și Young observă asta.
- Îl știi?
- Simt că îl cunosc de undeva. Poate e doar o coincidență.
Încep să-l consult și să-i înlocuiesc perfuzia cu niște calmante mai puternice pentru durere. Este ars pe o suprafață mare din corp și fața lui este destul de umflată.
- Ce avem aici? aud o întrebare ce vine din spatele meu și mă întorc
Îl văd pe Mark care avea zona obrazului puțin vânătă. Îmi dau ochii peste cap și observă asta și se pune lângă mine. Încep să-i dau mici detalii destre pacient în timp ce acesta își pune o pereche de mănuși.
- Trebuie să-i îndepărtăm țesutul deja mort și să-i aplicăm creme hidratante.
Acesta ia două pensete și o tăviță și se apucă să-i îndepărteze o parte din pielea arsă de pe mână. Pacientul începe să se agite și îi mai dau o doză de morfină.
- Trebuie dus într-un loc steril și trebuie să-i facem un set de analize la sânge și la acest țesut. îi zice unei asistente care se apucă de treabă
Ies din încăpere și merg să văd pe cine mai pot ajuta. La fiecare traumă deja se afla câte un medic și un rezident așa că eu nu mai aveam ce căutăm aici. În calea mea apare o fetiță de cam 7-8 ani care începe să mă tragă de halat.
- Bună scumpete. Te-ai rătăcit de mamica ta? o întreb și mă pun în genunchi ca să fiu la același nivel cu ea
Se uită în ochii mei și începe să plângă. O iau în brațe și merg cu ea în salonul de așteptare.
- Îmi poți spune ce s-a întâmplat? Cum ai ajuns aici?
- Vreau la mama. spune și își șterge cu dosul palmei lacrimile de pe față
- Îmi poți spune cum arată? Ca să o pot găsi. Cu ce era îmbrăcată? continui când văd că e dezorientată
- Avea o bluză roz și o pereche de pantaloni albaștri.
- Black avem nevoie de tine la locul accidentului! îl aud pe Young strigându-mă
O pun pe fetiță pe scaun și când mă ridic aceasta mă prinde de mână.
- O să mă întorc înapoi. îi spun și îi zambesc
Mă întorc și plec. Mă echipez îmi pun în două genți strictul necesar și mă urc în ambulanță. Am mers cam 30 de minute până la locul tragediei. Când am ajuns acolo deja se făcea trierea dintre victime. Pompierii încă mai scoteau victime din clădire.
- Și acum, ce facem? întreb și mă uit cu groază la ceea ce se află în fața ochilor mei
- Mergem și ajutăm cu ce putem și pe cine găsim. îmi spune Young și pleacă de lângă mine
Mă despart de grup și încep să merg de la o victimă la alta și să o duc la triere. Sunt prinsă de mână de către un domn și îmi cerea ajutor cu disperate.
- Ești doctor nu? mă întreabă și mă tot trage de mână
- Da. Ar trebui să mergeți la triere. Sunteți rănit. îi spun și arăt spre locurile amenajate
- Prietenul meu e înăuntru. Ajutați-mă.
- Trebuie să chemăm un pompier.
- Nu este timp. Vă rog! spune și văd cum își unește palmele rugându-mă
- Unde este? cedez și îl urmez
Victima nu se afla chiar în clădire. Dar avea o bucată de beton pe el.
- Bună. Sunt doctor Black. Mă poți auzi? îl întreb și încerc să să ajung la el. Ați putea muta puțin această placă?
- Încerc. spune și mută încet placa de beton
Încep să-l consult și să-i verific pupilele.
- Știi cum te cheamă? îl întreb
- Sunt John William.
- Bun. Îmi poți spune dacă te doare ceva?
- Picioarele și abdomenul.
Îi iau ușor un picior și observ că e rupt la fel ca celălalt. Văd un pompier și strig la el.
- Am nevoie de o targă. îi zic și apare la scurt timp cu încă un coleg cu o targă. Duceți-l de urgență la spital. Are două picioare rupte și prezintă lichid în abdomen. le spun când îl pun pe targă
- Ar trebui să plecați de aici locul nu este sigur.
Dau afirmativ din cap și mă uit în jur poate mai este vreo persoană abandonată.
- Doamnă ieșiți de aici. îmi mai spune încă o dată pompierul care deja era ieșit cu pacientul
- Imediat. zic și merg către ieșire
Când mai aveam puțin și ieșeam din dărâmături îl văd pe Andrew care se îndrepta spre mine. Deschide gura pentru a-mi spune ceva dar tot ceea ce văd în clipa aceea era negru în fața ochilor și o presiune mare pe mine.
