Mă trezesc destul de amorțită dar totuși în bratele lui. Îmi mișc capul în sus și în jos de câteva ori și îmi deschid ochii unde sunt speriată de Cristina care stătea pe măsuța de cafea și ne privea.
Eu: Cristina.!! țip și mă ridic în șezut
Cristina: Dacă tot te-ai trezit. Eu am să plec și nu uita de mâine.
Eu: La ce oră?
Cristina: 16:00.
Eu: Sunt de gardă, dar o să-l rog pe Alex să stea în locul meu.
Cristina: Bine.
Eu: Cu ce pleci?
Cristina: Mi-am chemat un taxi. Ne vedem. spune și se ridică și pleacă
Îmi trec mână de 2 ori prin păr și merg să pun de cafea. Mă mir că Andrew nu s-a trezit când am țipat și doar s-a foit puțin. Scot 3 căni din dulap în cazul în care și Mark e pe acasă. Le așez pe masă și acuma aștept să se facă cafeaua. Mă legăn de pe un picior pe altul și privesc cafetiera.
Mark: Bună dimineața. îl aud și îmi dau ochii peste cap când îi văd acel rânjet
Eu: Bună.
Cafeaua este gata și o pun în căni. Mă așez la masă și îmi ridic genunchi la piept. Îmi iau cafeaua și o țin pe genunchi și îmi las pe spătarul scaunului. La scurt timp îl văd și pe Andrew intrând în bucătărie și se așează lângă mine.
Mark: Ce planuri aveți pe azi?
Eu: Trebuie să merg să-mi fac dosarul. spun și mă ridic
Mark: Ce dosar?
Andrew: Vrea să meargă voluntar ca paramedic la secția 51. Dar nu te-au hotărât prea repede? Aseară am vorbit despre asta.
Eu: Știu. Cu cât mai repede cu atât mai bine.
Mark: Ai examene.
Eu: Știu. Nu mă tot stresați cu ele. Fac ceea ce-mi doresc. zic și plec spre camera mea
Încep să completez hârtiile și tot felul după merg și fac un duș rapid. Când ies mă uit la ceas și era aproape ora 12. Trebuie să mă grăbesc și iau câteva haine la întâmplare dar totuși decente.
Andrew: Nu vrei măcar să te duc eu?
Eu: Cred că mă descurc și pe lângă asta ar trebui să aștepți destul de mult după mine. Deci e ok.
Andrew: Și dacă insist?
Eu: Mă descurc. îi spun și îl sărut înainte de a ieși din casă
Îi iau mașina și pornesc la drum. Am cam 40 de minute de mers cu mașina și fiind singură mi se pare interminabil. Pe drum l-am sunat pe Noah numai să-mi țină puțin de urât și faptul că nu mai vorbisem de ceva zile cu el. Momentan încă nu poate să vină în vizită din cauza unor probleme de la firmă.
Când am făcut colțul străzii unde se afla stația de pompieri, emoțiile își fac apariția. Parchez pe alee și îmi pun totul într-o geantă.
Înainte de a intra în stație stau puțin pentru a-mi face curajul necesar pentru a intra. Fac câțiva pași încrezători până ce intru în stație și atunci toți se uită la mine.
Eu: Ăm.. Bună. Îmi puteți spune unde îl găsesc pe șef Thomas? întreb și mă simt puțin ciudat de situație
- Eu sunt locotenentul (Lt) Voight. Te conduc eu. spune și înainte de a pleca dă mâna cu mine
Voight: Cu ce treabă pe aici?
Eu: Am văzut că se caută un voluntar ca și paramedic.
Voight: Tu ești...?
Eu: Ah. Black, chirurg generalist. Bine rezidentă în anul 6. spun și surâd în timp ce-mi dau ochii peste cap
Am observat că și lui i s-a părut destul de amuzat și a râs subtil oarecum.
Voight: Aici este. spune și bate într-o ușă și mi-o deschide politicos
Eu: Bună ziua. îl salut politicos
Thomas: Bună. Te rog ia loc. Voight am să te rog să revii mai târziu.
Îl văd cum încredințează din cap și pleacă închizând ușa.
Eu: Am venit îl legătură...
Thomas: Ca voluntar. Aș vrea să știu ce calificare ai pentru acest domeniu.
Eu: Sunt rezident în anul 6 la chirurgie generală am și un portofoliu la mine cu toate calificările pe care le am. spun și deschid geanta
Thomas: Nu este nevoie. Aici se merge pe încredere. spune și se ridică de pe scaun
Era un bărbat solid, destul de înalt și de culoare. Atitudinea pe care o are arată că este o persoană cu coloană vertebrală și foarte sigur pe el.
Acesta vine în fața biroului și se sprijină de acesta și își încrucișează mâinile.
Thomas: De ce program dispui? Cum o să te împărți între aceste două meserii?
Eu: Deja am un program. La spital lucrez câte două zile și doar miercurea este ziua de 24h doar că se poate remedia. Deci pot veni aici în timpul meu liber adică în jur de 3 sau 4 zile pe săptămână. spun și gesticulez ușor cu mâinile deși știu că arăt puțin nebună
Thomas: Nu ai în curând și examenele?
Eu:Așa este. Cam peste 2 luni dar asta nu este o problemă. Am timp să învăț în pauze.
Thomas: Ești ambițioasă. Încă o întrebare. De ce ai ales să vii aici ca și paramedic?
Eu: Mereu am văzut victimele doar la spital și nu le înțeleg pe toate prin ceea ce au trecut în acele momente. Vreau să văd tot ceea ce este posibil.
Thomas: Nu mă așteptam la un asemenea argument. Nu mai am altceva să-ți spun decât să te felicit că ai luat acest post chiar dacă nu e plătit.
Eu: Nu mereu e vorba despre bani în asemenea situații. Am fost conștientă că nu am să primesc nimic din asta dar fac măcar un lucru bun. Încerc să salvez vieți.
Thomas: Este sloganul vostru bănuiesc.
Eu: Cam așa ceva.
Thomas: Te rog să aștepți puțin.
Încredințez din cap și acesta deschide ușa și vorbea ceva cu o secretară. La scurt timp îl văd și pe Voight intrând.
Thomas: Vreau te rog să-i arăți împrejurimile și de unde își poate lua hainele. Ne vedem tura viitoare.
Eu: Mulțumesc. O zi bună.
Ies din biroul acestuia și acesta începe să-mi prezinte stația.
Eu: Îmi place cum e aici.
Voight: Am încercat și noi să fie cât mai armonios. Vină să te prezint echipei.
Zâmbesc și îl urmez.
Voight: Guy's ea este Black noul voluntar. Black ea este echipa.
Le fac ușor din mână și fata de la masă se ridică și vine și mă ia în brate.
- Bun venit la unitatea 51. zice când îmi dă drumul
Eu: Vreau doar să știți că o să-mi văd de ale mele și nu am să mă bag în treburile pe care le aveți.
Voight: Aici suntem o familie. Nu există bisericuțe.
- Vin-o să-ți prezint ambulanța pe care o să lucrezi.
Încredințez din cap și o urmez până înafară unității.
- Deci asta o să fie noua ta "locuință" cum îi zicem. După fiecare intervenție se adaugă lucruri ce s-au folosit.
Eu: Ok.
- La sfârșitul turii se face un inventar și cam atât. Nu sunt prea multe lucruri de făcut.
Eu: E bine. Deci tu cum te numești?
- Doamne am și uitat să mă prezint. Eu sunt Olivia Hadley.
Eu: Vivien. Încântată. spun și dau mâna cu ea
Olivia: Și când facem prima tură?
Eu: Peste 2 zile. Cam așa.
Olivia: De ce nu te gândești să lucrezi aici?
Eu: Încă nu pot renunța la viața de chirurg. Vreau să le iau încet. Ar trebui să plec.
Olivia: Bine. Ne vedem.
Eu: Sigur. Pa băieți. le fac cu mână și ies din stație
Merg spre mașină și când ajung mă sprijin de ea și îmi scot telefonul.
Apel telefonic
Eu: Bună.
Andrew: Cum ți-a mers?
Eu: Pot veni de tura viitoare.
Andrew: Felicitări. Sărbătorim?
Eu: Da. Acuma mă pornesc. Ne vedem.
Andrew: Te aștept.
Apel încheiat
Pornesc mașina și când vreau să ies din parcare îl văd pe Voight cum se pune în fața mașinii.
Eu: Ești nebun? Fără mișcări de astea.
Voight: Nu voiam să te sperii. Voiam să te întreb, nu vrei să vii diseară la localul din colț? După fiecare tură echipa merge acolo și acum că ești și tu membră.
Eu: E frumos din partea voastră. Dar deja mi-am făcut câteva planuri. De ceva aș putea să vin însoțită cu cineva?
Voight: Sigur. Uite aici e numărul meu în caz de ceva. spune și îmi întinde un cartonaș
Eu: Ok. Ne mai vedem.
Ies din parcare și plec spre casă. Toți mi se par drăguți și de treabă și cred că o să mă înțeleg cu ei.
Drumul spre casă mi s-a părut mai scurt și totuși e același pe care am venit. Știu că nu are logică dar uneori nimic nu are logică. Parchez în fața casei și merg înăuntru. Acolo îl găsesc pe Andrew cu 2 pahare de vin.
Eu: Hei. îi spun în timp ce îmi las lucrurile pe hol și mă îndrept spre el
Acesta nu îmi zice nimic doar vine și mă sărută.
Andrew: Știi că trebuie să vorbim în această privință.
Eu: Sunt conștientă de asta. îi zic și îi iau paharul din mână
Ne așezăm pe canapea și stăm puțin în liniște.
Andrew: Și cum o să faci?
Eu: Păi, ca și voluntar nu fac turele de noapte deci e bine. Merg în zilele libere și cam atât.
Andrew: Și examenul?
Eu: Am timp să învăț stai liniștit. Când am timp liber o să învăț cum de altfel o și fac.
Andrew: Chiar nu aș vrea să pici știi asta.
Eu: Te îngrijorezi mai mult decât mine. Am fost invitată de cei de la stație la un local din josul stației, vrei să mergem?
Andrew: Așa repede i-ai cucerit? Nu cred că aș fi bine venit acolo.
Eu: Am întrebat dacă pot veni cu cineva și au zis că nu au nimic împotrivă.
Andrew: Bine atunci. Oricum trebuie să începi și tu să-i cunoști dacă vrei să faci asta.
Dau afirmativ din cap și mă pun în brațele lui. Îi pun mâinile pe fața lui și îl privesc în ochi în timp ce-mi apare un zâmbet și lui la fel.
Andrew: Pe la cât trebuie să fii acolo?
Eu: Cred că pe la 20:00 sau 21:00.
Andrew: Avem timp de...
Eu: Da. spun și îl sărut
...
Andrew: Cum arăt?
Eu: Perfect. îi zic și îmi pun mâinile în jurul gatului lui
Mă ridic pe vârfuri și îl sărut pe obraz fiind puțin deranjat și mă face să surâd.
Eu: Mergem?
Acesta încredințează din cap și mă prinde de mână. Ne urcăm în mașină și acesta merge cu grijă până la localul respectiv.
Înainte de a intra îl prind de mână și îi zâmbesc. Intrăm și o văd pe Olivia și pe Voight. Chiar trebuie să-i aflu numele.
Olivia: Uitați cine a venit. țipă și vine și mă ia în brate
Voight: Mă bucur că ai venit. zice și mă bate cu mâna pe umăr
Îi salut și me restul și mă așez la masă cu ei.
Eu: Ăm. El este Andrew. Andrew ei sunt echipa 51. încerc ca momentul să nu fie mai stânjenitor
Andrew se ridică de la masă și dă mâna cu toți băieți fără nicio reținere și când se așează la loc îi șoptesc un mulțumesc.
- Deci, salvatorule de vieți, tu ce ești? zice unul dintre tipi
Andrew: Și voi salvați vieți în primul rând. Dacă nu ați fi voi n-aș avea eu ce opera <râde și își mișcă ușor capul>. Eu sunt neurochirurg.
Olivia: Și cum e să umbli prin creierul altora? întreabă și încep toți să râdă de la masă
Andrew: Te satisface. zice și rânjește
Aceștia nu prea au știut cum să ia afirmația de eu pur și simplu am râs după și ei. Uneori noi medici avem niște glume greu de înțeles.
După încă câteva ore în care am râs și ne-am distrat observ că ceasul e aproape 12 și eu sunt de gardă dimineață.
Eu: Noi o să ne retragem dar ne vedem în curând.
Voight: De ce? Când ne simțeam și noi mai bine.
Eu: Suntem de gardă mâine. Cu o altă ocazie. Pa. le fac cu mâna și ieșim
Drumul spre casă a fost liniștit și aproape am adormit. Când am ajuns doar m-am schimbat și m-am pus pe pat în brațele lui Andrew.
Eu: Noapte bună.
Andrew: Somn ușor. zice și mă sărută pe frunte
