Mă trezesc singură în pat și aud sunetul apei din baie. Mă ridic agale și merg și eu. Intru în duș și îl cuprind pe la spate.
Kelly: Bună dimineața. zice și se întoarce
Eu: Bună. îi răspund și mă ridic pe vârfuri pentru a-l putea săruta
Kelly: Așa îmi doresc să fiu întâmpinat în fiecare dimineață.
Îi mângâi obrazul și îi zâmbesc.
Eu: Ești așa de drăguț. spun și-mi pun mâinile pe pieptul lui
Acesta nu spune nimic și doar mă întoarce începând să-mi spele cu grijă corpul și părul. După ce termină îmi înfășoară corpul cu un prosop.
Eu: Cred că ar trebui să ne grăbim.
Kelly: Încă este timp.
Eu: Știi prea bine că nu-mi place să întârzii.
Îl văd cum își dă ochii peste cap și plec în dormitor ca să mă îmbrac. După ce sunt gata merg și pun de cafea. La puțin timp îl văd și pe Kelly intrând în bucătărie.
Kelly: Vii și tu cu noi după tură la casă?
Eu: Nu cred. Nu vreau să vă încurc.
Kelly: Știi prea bine că nu încurci cu nimic. spune și vine în spatele meu
Eu: Poate aflu vești de la Ruzek.
Kelly: Ar fi minunat. zice și mă sărută pe gât
Mă întorc cu privirea spre el și îmi pun mâinile pe pieptul lui.
Eu: Ar fi bine să plecăm. îi zic și mă strecor din strâmtoare
Acesta insistă să mergem doar cu o mașină și nu separați. Drumul a fost liniștit și destul de scurt. Când ajungem fiecare merge în treaba lui. După ce mă schimb merg și o ajut pe Olivia la inventar.
Olivia: Ce faci diseară?
Eu: Merg acasă să mai petrec timp și cu ceilalți. De ce?
Olivia: Mă gândeam că poate ieșim undeva.
Eu: Poți veni la mine.
Olivia: Nu vreau să deranjez.
Eu: Doamne Olivia nu e niciun deranj.
Olivia: Bine atunci. spune și zâmbește
Eu: Cred că avem tot ce ne trebuie pe tura de azi. zic și verific ultimul dulap
Olivia: Da. Și-au făcut măcar odată serivicul tura cealaltă.
Râd la ceea ce a zis și mă dau jos din ambulanță. Mergem înăuntru și ne așezăm la masă.
Olivia: Și o să fie doar colegii tăi de casă acolo?
Eu: Aproape. Doi din ei sunt de noapte și nu o să fie. Vrei să vină cineva anume? întreb și îmi las capul într-o parte
Olivia: Fără privirea aceea. Nu doar întrebam. Eram curioasă.
Eu: O să vină un prieten mai vechi. Dar dacă vrei să mai chemi pe cineva e bine venit.
Olivia: A nu. Dar Kelly nu vine?
Eu: Nu am vorbit încă cu el. Cred că da.
Olivia: Vreau să fie o față cunoscută acolo.
Eu: Eu o să fiu acolo. Nu-ți face probleme totul o să fie ok.
Shepherd: Black te așteaptă cineva afară. mă anunță și mă ridic imediat de pe scaun
Merg cu pas alert spre ieșirea din stație și îi văd pe Justin și Francisco cum stăteau rezemați de mașină.
Eu: Hei. îi salut și îl îmbrățișez pe Justin
Justin: Ce te-ai schimbat. spune când mă îndepărtez de el
Eu: La fel și tu. Doamne de când nu ne-am mai văzut?
Justin: Din liceu. Dar tot te-aș recunoște și după atâția ani.
Eu: Diseară petrecem împreună nu?
Francisco: Da. Cristina și Alex sunt de noapte.
Eu: Știu. Vine Olivia și posibil Kelly.
Justin: Cine sunt?
Francisco: Kelly e prietenul ei și Olivia este celălalt paramedic de aici.
Justin: Ce dezinvoltă ai ajuns.
Îmi dau ochii peste cap la remarca lui. Observ prin spatele acestora cum trece mașina lui Matt. Din ea coboară Matt cu Kelly și cel mai probabil au fost la casă.
Eu: Puteți aștepta puțin? îi întreb
Justin: Nu-ți face probleme.
Le zâmbesc și mă duc la băieți. Fețele lor nu prea spuneau nimic.
Eu: Ați fost la casă?
Matt: Da. Dar tot nimic.
Kelly: Ceva e suspect. Ai aflat ceva de la Ruzek?
Eu: Încă nu. Îmi pare rău.
Kelly: Nu ai de ce să-ți pară rău. îmi spune și mă cuprinde cu o mână
Eu: Oricum vă anunț de îndată ce îmi spune ceva Adam. Dar înainte de asta. Veniți diseară la mine?
Matt: Am ceva treabă dar o să ajung. îmi spune și mă bate cu mâna pe umăr
Eu: De tine nu cred că trebuie să-mi fac probleme nu?
Kelly: Nu. Mergem împreună.
Eu: Vrei să vii să-l cunosti și pe Justin. Tocmai ce a sosit azi și este acolo. îi spun și îi fac semn cu capul
Acesta zâmbește la gestul meu și încredințează din cap. Mergem la băieți și le fac cunoștință.
Justin: Vivien dar bună alegere ai făcut. spune și rânjește
Eu: Tot pervers ai rămas. Pentru asta Francisco vorbește și cu Mark să vină. Trebuie să le facem cunoștință.
Francisco: Îl sun de-ndată. Noi am să plecăm acum. Trebuie să ajung pe la spital.
Eu: Bine. Ne vedem diseară.
Aceștia încredințează și se urcă în mașină și pleacă. La rândul nostru ne întoarcem și mergem spre stație.
Kelly: Ai mulți prieteni.
Eu: Ba nu. Oricum îl cunosc încă din liceu.
Kelly: Ca și pe Francisco.
Eu: Da. Toți am fost în același grup de prieteni. Sper să te înțelegi cu ei. îi spun și mă opresc în tocul ușii de la biroul lui
Kelly: Nu ar trebui să îți faci probleme cu asta.
Eu: Nu vreau să te forțez cu ceva.
Kelly: Tu doar vrei să fii drăguță cu toată lumea și nu vrei să îi dezamăgești.
Nici nu mai știam ce să-i spun și doar îi zâmbesc. Acesta mă trage spre el și mă așez în brațele lui.
Kelly: Ce ai spune dacă am merge undeva?
Eu: Unde?
Kelly: Am o casă în pădure. Ne-am putea petrece timpul împreună acolo, doar noi doi. spune și mă sărută pe gât
Eu: Când?
Kelly: Aș zice să plecăm chiar din seara asta dar și mâine suntem de tură. După? Ce spui?
Eu: Ar fi perfect. îi spun și mă ridic din brațele lui
Kelly: Unde pleci?
Eu: Departe de aici. spun și îi zâmbesc
Nici nu ajung bine înapoi în sala de așteptare că aud soneria pentru o urgență. Fug spre ambulanță și Olivia apare imediat din urmă și pornește. Când ajungem era un incendiu și scoatem ce este necesar din ambulanță. Pompierii intră în flăcări și doar privesc. După ceva timp este scoasă o victimă cu arsuri destul de mari. Olivia încearcă să o intubeze dar nu reușește deoarece căile respiratorii sunt arse. Începe să o ventileze manual dar după câteva minute se stinge.
Eu: E mort. îi spun și se oprește
Olivia: Mai sunt victime înăuntru? îl întreabă pe șef
Thomas: Încă nu mi s-a confirmat nimic. Dar trebuie să iasă imediat fiindcă nu mai este nicio siguranță acolo.
Îl aud pe șef cum le spune că trebuie să iasă din casă printr-o stație. Imediat aceștia execută și ies. Se apucă și încep să stingă flăcările.
Matt: Unde e victima?
Eu: A murit. Arsurile erau prea mari nu avea nicio scăpare.
Nu spune nimic și doar se întoarce și merge la ceilalți. După ce e totul gata ne retragem înapoi la stație. Îmi scot telefonul și-l sun pe Adam.
Apel telefonic
Eu: Bună. Te deranjez?
Adam: Nu chiar. Cu ce te pot ajuta?
Eu: Presupun că nu ai aflat nimic despre persoanele acelea. Dar vreau să te rog ceva. Știu că tocmai ți-a venit o nouă victimă și dacă ai vrea să-mi spui ce îi iese la autopsie.
Adam: Ce dubii ai?
Eu: Nu am. Doar aș vrea să știu.
Adam: Bine. Te anunț de îndată.
Eu: Merci mult.
Apel încheiat
După ce închid mă retrag în stație.
...
În mai puțin de o oră mi se termină tura și nu am primit nici o veste de la Adam. Mă gandesc să-i trimit un mesaj dar după mă răzgândesc.
Kelly: De ce ești așa pierdută în gânduri?
Eu: Hmm? A nimic. îi zic și mă întorc spre el
Kelly: Imediat plecăm. Cred că poți merge să te schimbi.
Eu: Da ai dreptate.
Acesta se îndepărtează de mine și mă duc la vestiar. În timp ce mă schimbam îmi aud telefonul sunând și îl iau într-un suflet de pe raftul dulapului.
Apel telefonic
Adam: Am găsit aceeași substanță și în persoana asta. Cred că este o legătură ceva între ele.
Eu: Deci astea nu sunt făcute la întâmplare.
Adam: Cine o face cu siguranță nu are regrete.
Eu: Pot venii acolo?
Adam: Tocmai mă pregăteam să plec. Vin-o dimineață. Încep la 9.
Eu: Bine. Ne vedem.
Apel încheiat
Îmi iau bluza pe mine și mă îndrept grăbită spre biroul lui Kelly.
Kelly: S-a întâmplat ceva?
Eu: Tocmai ce am vorbit cu Adam și mi-a spus că a găsit aceeași substanță și în victima de azi.
Matt: E ceva plănuit aici.
Eu: Cu siguranță. Merg dimineață la morgă să vorbesc mai multe cu Adam.
Kelly: Am să vin cu tine.
Matt: Eu am să fac o vizită până la casă.
Eu: Ceva nu miroase bine aici. Dacă nu descoperim destul de repede sigur o să mai fie atacuri de genul.
Matt: Sper să găsesc ceva acte mâine pentru a identifica persoana.
Eu: Oare vecinii să nu știe nimic?
Matt: O să aflăm toate astea mâine.
Încredințez din cap și mă retrag din birou. Merg spre ieșirea din stație și o observ pe Olivia.
Eu: Hei rămâne să vii, nu?
Olivia: Da. Trec întâi pe acasă ca să mă schimb și vin la tine.
Îi zâmbesc și aceasta se urcă în mașină și pleacă.
Kelly: Plecăm și noi?
Eu: Da.
Ne urcăm și noi în mașină și plecăm spre casă. Drumul a fost liniștit și ajungem într-un scurt timp. Intrăm în casă și îi văd pe băieți pe canapea cu câte o bere în mână.
Eu: Hei. îi salut și mă așez pe canapea
Justin: Deci ce planuri avem pentru noaptea asta?
Francisco: Nu știu dar oricum deja sunt puțin amețit.
Eu: Deja ați început? Eva unde e?
Francisco: În camera ei.
Mă ridic și merg la etaj. Bat ușor în ușă și intru. O văd cum stătea la fereastră și privea în gol.
Eu: S-a întâmplat ceva?
Eva: Nu, doar vreau să stau puțin singură. spune și înainte de a se întoarce își șterge cu dosul palmei lacrimile
Eu: De ce plangi? o întreb și mă duc spre ea
Eva: Trebuie să plec.
Eu: Unde?
Eva: Acasă. Mi s-a făcut și transferul de la spital acolo.
Eu: Dar de ce?
Eva: Tata e într-o stare gravă la spital. E în aparate și mama e încă în comă.
Eu: Dar ce s-a întâmplat?
Eva: Au avut un accident de mașină acum câteva zile și astăzi am fost sunată.
Eu: Îmi pare așa de rău. îi spun și o iau în brațe pentru a se putea linistii
Eva: Mâine am avion la prima oră. Ai putea să mă duci?
Eu: Normal că da. Totul o să fie bine ai să vezi.
Eva: Vreau să apuc măcar să-mi cer scuze pentru tot ce le-am greșit.
Eu: Ei oricum te-au iertat.
Eva: Trebuie să-mi fac bagajele.
Eu: Te pot ajuta?
Eva: Aș vrea să le fac singură.
Eu: Vrei să-l trimit pe Franciso?
Eva: Nu vreau să-l deranjez.
Eu: Merg să-l aduc.
Ies din cameră și merg înapoi jos.
Eu: Francisco merg la Eva are nevoie de tine acuma.
Acesta se ridică și pleacă. Mă așez lângă Kelly și acesta mă ia în brațe.
Justin: Nu cred că am picat în momentul potrivit.
Eu: Nu este adevărat. Doar că au apărut niste lucruri neplanificate.
Justin: Înțeleg. O putem lăsa pe o altă zi.
Eu: Nu aș vrea să te simți neglijat sau ceva.
Justin: Vivien știi plea bine că înțeleg.
Aud pași pe scări și îmi îndrept privirea spre ele. Îl văd pe Francisco destul de trist și îl înțeleg. Se așează pe fotoliu și își lasă capul în mâini.
Francisco: Kelly îți pot lua mâine dimineață mașina?
Acesta nu îi răspunde și doar își bagă mâna în buzunar și îi aruncă cheile.
Eu: Cum e?
Francisco: Terminată. Am să o duc eu mâine dimineață.
Eu: Bine. Tu cum ești?
Francisco: Aici nu e despre mine.
Eu: Păi mergi și stai cu ea, iar prinde bine în momentul acesta.
Îl văd cum încredințează din cap și pleacă.
Justin: Tot Vivien cea bună ai rămas în orice situație.
Îmi dau ochii peste cap și îmi scot telefonul din buzunar. Am un mesaj de la Olivia plecum că nu mai poate ajunge fiindcă a intervenit ceva.
Kelly: Cred că ar trebui să-i spun lui Matt că o lăsăm pe altă seară.
Eu: Ar fi cel mai bine.
Acesta dă un apel scurt și-l anunță pe Matt.
Justin: Eu am să mă retrag.
Eu: Ne vedem dimineață la cafea.
Justin: Dacă o faci ca în liceu e și mai bine.
Acesta pleacă și rămân doar cu Kelly în sufragerie.
Eu: Cred că ar fi bine să mergem și noi sus.
Acesta încredințează din cap și mergem în camera mea. Îi dau câteva haine de ale lui Noah și eu merg să mă schimb în pijamale. Ne așezăm pe pat și acesta mă ia în brațe.
Eu: Scuze nu credeam că o să se schimbe planurile.
Kelly: Nu îți mai cere scuze. Nu aveai de unde să știi că se poate întâmpla ceva.
Eu: Bine.
Acesta mă sărută pe frunte și eu îmi închid ochii pentru a adormi.
