Inimă virusată |Ben Drowned FF||Vol I, II, III|✔

#14

Astăzi, fiind săptămâna altfel, unii elevi au preferat să nu meargă la școală pentru că nu se făcea nimic, unul dintre acei elevi era și Blué, care voia să doarmă toată ziua.

Doarme ce doarme, până aude o bătaie în geam.Deschide un ochi și se uită în spre locul cu pricina, era blondul care începea în fiecare zi să îi dea deșteptarea.

-Acum, acum.. merge la geam și îl deschide, Ben intrând repede.

-Nu vi la școală?

-Nu!Vreau să dorm! spune Blué cu o voce de copil mic și mofturos.

-Ok, nici eu nu mai merg. își aruncă ghiozdanul într-un colț al camerei, și își dă hanoracul jos, rămânând intr-un tricou mulat.

-De ce te-ai dezbrăcat? nu se putea abține să nu se uite, măcar puțin.

-E cald aici la tine. se pune pe patul ei, lângă ea.

-Ce faci? își întoarce capul spre el, fiind aproape nas în nas.

-Stau lângă tine, tu? își întoarce și el privirea spre ea, doar câțiva centimetri îi mai despărțeau de la un sărut.

-...nu știu... se uita intens în ochii lui, Ben când era la forma lui normală, avea ochii de un albastru tulburător.

-Îți plac ochii mei? zâmbește.

-Sunt frumoși... intrase într-un fel de transă, ochii lui o țineau așa.

-Mersi.Știi ce îmi place mie la tine?

-Ce?

-Totul. atunci Blué iese din transă.

-De ce ți-ar plăcea ochii mei sau părul?Culoarea lor este comună.Ochi căprui și păr șaten.Tu ești într-adevăr frumos, ai ochi albaștri ca marea..., ai părul blond ca razele de soare.La mine nu e nimic deosebit, cum este la tine..

-Pentru mine, tu ești deosebită pentru că ești simplă, rar mai găsesc fete care acum să nu cerșească de la bărbați mașini scumpe și bijuterii, ele sunt așa, în timp ce tu plângi dacă nu primești o ciocolată.Sper să nu te schimbi niciodată, deoarece pentru mine ești cea mai superbă și bună fată pe care am putut să o cunosc.Tu ești singura fată după care aș aștepta și 20 de ani să mă iubească.Numele meu după care sunt cunoscut acum este Ben Drowned, cel din jocul Legend of Zelda la care dacă ajungi la nivelul 100, apar și te ucid.În adevăratul sens al cuvântului sunt un criminal, am ucis multe persoane, și știu că după ce ți-am spus asta nu o să vrei nici să mă mai privești, însă, voiam să știi adevărul.

Blué rămăsese mască, cuvintele lui parcă au spart unul dintre zidurile care îi acopereau inima, chiar și după ce a aflat cine era defapt Ben, nu putea să simtă frică față de el.
Când Ben voia să se ridice și să plece, Bluè se ridică în urma lui și îl apucă de încheietura mâinii.

-Nu pleca. Ben întoarce capul la ea, Bluè avea o privire plină de disperare și de singurătate, nu voia ca o persoană dragă să îi plece din nou.

-Nu ți-e frică de mine?Nu ți-e frică că te-aș putea ucide?

-Nu!Și dacă ai face asta, nu îmi pasă!Singura persoană pe care aș putea să o mai pierd ești tu!!Tată sau mamă nu mai am, alte rude nu mai am, prieteni nu am, animale de companie nu am, când te-am cunoscut m-am atașat de tine imediat!Și acum când te pot atinge, când te pot vedea în fața ochilor mei, știu sigur că inima mea nu vrea să pleci din locul pe care ți l-a asigurat înăuntrul ei!

Ben a fost mișcat de data asta, era ca un joc de cuvinte totul, "Cum să faci cealaltă persoană să aibă inima înmuiată".
O ia puternic în brațe.

-Nu o să te las niciodată să pleci. spun amândoi în același timp, stând îmbrățișați.