B.D. :Bună, Blué.
Blué:Te-am văzut!!
B.D. :Ce directă ești azi:))
Blué:Vezi că ți-au picat niște fire blonde pe parchetul meu, nu vrei să vii să le iei?:)
B.D :Replică de agățat?:))
Blué:Nu.
B.D. :Lasă, te voi agăța eu:))
Blué:Să mori tu.
B.D. :Păi, sunt deja:)
Scapă telefonul.Cum să fie mort?O speria ideea că ea ar putea vorbii cu cineva care nu mai există, era credulă legat de multe lucruri.Cel mai mult credea ce i se spunea de un lucru care era luat ca ceva "înfricoșător".Pentru ea nu era așa, dar tot credea.Nu era înfricoșător dar totuși o speria.Avea un nod în gât dar prefera să creadă că B.D. este doar o persoană normală, că nu era cineva...
...mort.
Ca de fiecare dată după ce vorbește cu el, aruncă telefonul pe unde nimerește și cade pe gânduri.De fiecare dată o surprindeau mesajele lui misterioase.
-Tu chiar exiști...?Mi-ai complicat viața, m-ai pus să mă întreb atâtea lucruri la care încă nu găsesc un răspuns... gândește fata cu voce tare și telefonul cade de pe noptiera pe care aterizase înainte.
Tresare la sunetul contactului dintre telefon și parchet și se apleacă spre el, alunecase sub pat.Se uită câteva secunde încercând să îl localizeze.
"Mi-e frică, tati!Știu că sunt monștrii sub pat!Nu vreau să dorm aici!!Vreau cu tine și cu mami!"
Respiră săcădat la amintirea asta, o bântuia fiecare moment de dinainte de culcare de când era mică.Ura să doarmă în camera asta.O simțea rece, neprimitoare, plină cu monștrii.
Tremura, îi era frică să se uite din nou sub pat.Chiar și la cei 16 ani ai ei, îi era frică de abisul negru de sub pat.
Aude telefonul cum bâzâie.
"Am mai primit un mesaj."
Credea că e doar un simplu mesaj.
Credea.
CITEȘTI
Inimă virusată |Ben Drowned FF||Vol I, II, III|✔
Romansa{Carte terminată} Un anonim care se însemnează ca "B.D.,, atunci când vorbește cu așa numita țintă Blué pentru prima oară, o fată de 16 ani, prin mesaje, o face pe aceasta să își stârnească interesul pentru el. Mesajele erau dese, anonimul...
