Inimă virusată |Ben Drowned FF||Vol I, II, III|✔

#14 [III]

Peste 10 ani

Ryu și Tamisa au crescut împreună.Acum el avea douăzeci și patru de ani, ea împlinise acum două zile douăzeci și doi.

Totuși, încă nu erau împreună.

Își petreceau aproape tot timpul împreună, Ryu se mutase de la părinții lui.Tamisa, din păcate, era tot la casa părintească, în care și acum intra cu frică.

Mama ei la fel de oribil o trata, dar nu a mai avut cum să o abuzeze așa de des pentru că Tamisa nu prea mai stă pe acasă.Dese ori dormea la Ryu, care o tot ruga să se mute la el pentru a nu mai fi supusă chinurilor de acasă.

-Tamisa, ascultă-mă și mută-te la mine.De ce nu înțelegi!? Ryu devenise mult mai atent în privința ei.

-O să deranjez..De ce nu înțelegi tu că nu te-ar ajuta acum să ai în casă o fată frustrată și stresată din cauza facultății?!Înțelege-mă, Ryu!Dacă nici mama nu mă suportă, cum să mă suporți tu în casa t~

-DĂ-TE!!! Ryu o împinge din stradă.

Erau pe o trecere de pietoni.
Trecea un camion în viteză și nu fusese niciunul atent la momentul potrivit.

-RYU!!!

Pe Ryu l-a lovit mașina din plin.
Își dăduse viața pentru Tamisa.
O ambulanță trecea prin zonă și a fost un noroc pur, Ryu era din cap până în picioare plin de sânge, avea osul mâinii stângi rupt, obrazul tăiat cu bestialitate și piciorul drept strâmbat.
Era aproape pe moarte.

Tamisa nu s-a dezlipit de lângă el, se ruga și se tot ruga.I s-a spus că trebuia băgat direct în operație când ajungeau la spital.

"Te rog, Ryu, fi bine.Voi aștepta să te trezești, așa cum ai așteptat tu când eram mici de am fost internată.Îți voi anunța părinții, dar eu nu o să plec, o să rămân la spital cu tine chiar și un an.Aș merge la magazin și atât, m-aș întoarce la tine.Mereu mă voi întoarce la tine.Dragostea mea pentru tine, a fost singura care m-a ținut în viață de când te-am cunoscut.Cuvintele tale, sufletul tău, tot ce era legat de tine era legat și de mine.Cât aș vrea să fie ca în Albă-Ca-Zăpada, să te sărut și să îți revii."

Totul era plâns, afară ploua, cerul înnorat aducea cu el brize reci.
Copacii bătrâni își fluturau crăcile de o parte și de alta după direcția vântului răcoros, care dădea un sentiment sumbru și trist de melancolie.

Tamisa îl privea pe Ryu cu o durere cumplită în suflet.Ar fi vrut să oprească totul în ultima secundă de dinainte să fie călcat, să îl ia din fața mașinii și să îl sărute pe furiș pe frunte, zâmbitoare.Să îi spună o șoaptă dulce, care să îi aline durerea.

Chiar dacă acum, după un drum lung aștepta pe scaunul culoarului să afle o veste despre Ryu, despre starea lui, despre cum decurge operația, voia să aibă dovada că totul va merge bine.Avea o dovadă în inima ei, la care se gândea neîncetat, dar voia una în fața ochilor ei.Voia să îl vadă pe dragul ei Ryu, stând drept în fața ei și zâmbindu-i.Ca înainte, scurtul "Tami-chan" pe care el a început să îl folosească acum ceva timp ca apelativ ar fi ajutat-o enorm.

"Tami-chan... mă bucur că te-am lăsat să intri în viața mea."

-Ș-și eu mă bucur, Ryu...  Tamisa deja îl auzea, simțea că își pierdea cumpătul.

Totul s-a întâmplat așa rapid, ca un fulger.Sufletul Tamisei care era în floarea iubirii, acum este sec și îndurerat, simțea cum inima ei se va rupe în mii și mii de bucățele.

"Sper doar că viețile noastre împreună nu se vor sfârșii.Undeva, trebuie să avem pacea pe care ne-o dorim.Te iubesc, Ryu.Nu am apucat să ți-o spun în față, niciodată.Poate mă consideri doar o elevă de facultate cu care ești prietenă din copilărie, dar inima mea de copil îmi spune că și tu mă iubești.Poate că e ciudat, tu în operație și eu gândindu-mă la noi doi.Dar, ce va conta?Știu sigur că nu vei murii, nu m-ai lăsa singură pe lumea asta.Iubirea mea mă orbește, așa de îndurerată mă simt...Oh, Ryu, cât de mult îmi doresc să fi bine.Să te întorci la mine, bine?...Te rog."

[Okaaay, capitolul acesta pentru mine a fost puțin try not to cry.]