Inimă virusată |Ben Drowned FF||Vol I, II, III|✔

#19

Se făcuse noapte, peste ora doisprezece, Ben și Blué nu aveau somn, stăteau în patul dublu spate în spate, după toate cele întâmplate, Blué chiar nu mai avea curaj să îl privească.

Și când se gândea că Ben o să o sărute în fiecare zi..o ia cu chițăitul.Nu știa dacă de rușine sau fericire.

-Blué, dormi? se întoarce Ben spre ea.

-Nu.. se bagă mai bine sub plapumă.

Ben chicotește scurt și se bagă și el pe sub plapumă, luând-o în brațe.

-Nu te potolești?M-ai sărutat și pupăcit destul! încearcă să îi îndepărteze mâna dar Ben o lipește cu spatele de abdomenul lui.

-Ne-am giugiulit destul, dar nu spusesei că vrei să mă opresc. îi dă un sărut pe obraz.

-Ben, nu am venit în excursia asta ca să fac lucruri de genul ăsta! se întoarce cu fața la el și dau nas în nas.

-Huh?Nu știam. din centimetrul care mai era rămas între buzele lor, Ben îl face inexistent.

Blué se zbate puțin, până se dă bătută.
Fusese un sărut lung și lent, din care Blué credea că nu o să mai iasă, dar s-au despărțit din cauza lipsei de aer.

-Ben, idiotule!! vocea ei era tremurândă, pentru că îi tremura buza inferioară, Ben i-o mușcase ca ea să nu se mai împotrivească.

Ben fluiera de zor, știa că ea nu va sta supărată mult timp.

-Ben. se uită la el temătoare.

-Da? se uită la ea ca și cum nimic nu s-a întâmplat.

-Dacă ți-aș spune că îmi place de tine, ce ai spune?

-Păi, la mine nu există un "dacă".Ori mă placi ori nu.De ce întrebi?Ți-ai dat seama în sfârșit că sunt cel mai potrivit bărbat pentru tine? zâmbește ștrengar.

-Am șaisprezece ani și tu crezi că mă gândesc la un bărbat?

-Păi, eu sunt bărbat.Sunt cel mai mare din clasa ta pentru că am douăzeci și unu de ani.Pentru tine am venit special să fac din nou 3 ani de liceu. Ben râde cu poftă.

-Și din nou îți pun aceeași întrebare, de ce îți place de o fată de vârsta mea?

-Uhm, tu ești perfectă.

-Ba nu. roșește slab.

-Um, ba da.Te-am urmărit de când aveai vreo treisprezece ani jumătate, ești o persoană foarte bună.

-Tu ești criminal și totuși vrei o fată cuminte? râde și Blué.

-De ce nu?

-De ce da?Îți plac fetele ca mine?

-Nu există fete ca tine, tu ești singura care există să ai un suflet așa de mare în ciuda familiei în care ai fost crescută.Câte animăluțe ai ajutat, câte fapte bune ai făcut.Când mă gândesc că ești aici lângă mine, că nu ți-e frică că acum vorbești cu ucigașul Ben Drowned, mă face să mă simt fericit, pentru că toată lumea fuge de mine.

-Ben..De ce mereu când vorbești de mine mă caracterizezi ca fiind cea mai bună fată dintre toate?Nu sunt cum mă crezi tu, serios...

-Ba ești, poate doar nu te simți obișnuită cu felul ăsta de apelative, dar eu așa te văd,...perfectă! o trage de încheieturile mâinilor la el, sărutând-o apăsat.

Știa că acum degeaba s-ar controla, ea nu o să îl respingă.

Blué își duce o mână pe brațul lui, ca sprijin.Cealaltă mână și-o duce în părul lui.

"Văd că i-am aprins scânteia dulceții mai repede decât mă așteptam." râde încet Ben la gândul ăsta.

-Mă placi, corect?

-Poate. zâmbește Blué și se ridică din brațele lui, punându-se să se culce.

-Vrei să dormi?

-Da, noapte bună. adoarme aproape instant.

"Oh Doamne, și-a dat seama că îl plac!Nu, nu, nu, nu, nu!Nu trebuia să afle, încă!Uhh..ce clișeic a fost!Sigur a vorbit cu diriga intenționat ca să îl mute în aceeași cameră cu mine, să vadă dacă îmi place de el sau nu!Băiatul ăsta e mai viclean decât credeam." Blué a rămas fixată pe gândul ăsta.

Blué începea să înțeleagă ce este dragostea.