Inimă virusată |Ben Drowned FF||Vol I, II, III|✔

#22

A trecut un an.Blué și-a pierdut de mult speranța că Ben va revenii.

A devenit cum era înainte, singură, tristă, fără vise, fără putere sufletească.

Mai erau două zile și împlinea șaptesprezece ani.Nu avea cu cine să se bucure.

Mintea ei era pustie.Viața ei era monotonă, singuratică, pustie fără blondul pe care nu înceta să îl iubească.

A fost prima oară când voia să își deschidă inima pentru cineva, el era acela.Voia să îi spună scurtul "Te iubesc", dar nu a mai apucat.Nu mai avea pic de speranță în ea.

~peste 2 zile~

Blué dormea, avea lacrimi uscate la ochi, nici o noapte nu a existat de când a plecat Ben în care să nu plângă la greu.

Nu o interesa că e ziua ei.Îl voia doar pe Ben, atât.

El era persoana ei prețioasă.

-Blué... aude o șoaptă la ureche și șatena se ridică, se uită în jur.

Nu era nimic.

Se ridică din pat fiind în alertă, inima parcă i-o lua la fugă și picioarele le simțea de gelatină.

-E..E Ben!!Unde ești?!Ben!! fuge din cameră pe hol, s-a uitat în jur și nu l-a văzut. Ben!!!

O ia la fugă spre ușa casei, o descuie și iese repede în curte.Era aproape cinci dimineața, ploua, totul era scos ca dintr-un film de groază.

-Nu...Nu...NU AVEAM CUM SĂ VISEZ!! cade în genunchi cu lacrimi în ochi, disperată, nu mai rezista de la depresia prin care trecea.Se simțea moartă, chiar dacă era vie.

Ploaia o face fleașcă, pijamalele ei cu iepurași se lipesc de corpul său.Ploua torențial.

Lacrimile ei se amestecau cu picăturile de ploaie, făcând un amalgam de sentimente.Și cerul plângea cu ea.
Era desculță, picioarele îi erau pline de verde de la iarba gazonului care era amestecată cu ploaia.

Șatena era disperată.Urla, zbiera, și cerul odată cu ea, adăugând niște fulgere care o puteau trăznii oricând.

-DU-MĂ LA BEN!!! urla printre lacrimi. NU MAI VREAU AICI!!!SUNT PREA SINGURĂ!!!!NU MAI SUPORT LUMEA ASTA!! ea zbiară, și cerul urla alături de ea.

-Blué...Gata... aude o voce blândă din spatele ei.

-Ben..Ben!!E BEN!!! se întoarce în spate și când vede că blondul era acolo, plin de picături de ploaie, cu un zâmbet larg și blând pe față, ea fuge direct la el.

-Eu sunt...Iartă-mă că~

-TACI! ajunge într-o secundă la el și îi sare în brațe, neoprindu-se din plâns.Făcea ca un copil mic.

Nu voia să mai audă nimic, nu mai voia să știe nimic, îl voia doar pe el.

Ben îi răspunde la îmbrățisare, apariția lui a fost așa de bruscă, dar pe Blué nu o interesa, știa doar că e lângă el, acum era în brațele lui. I-a făcut doar cu prezența lui, cea mai frumoasă zi de naștere lui Blué.

-TE IUBESC, BEN!! spune foarte tare, stând cu capul în pieptul lui, plângea de fericire acum.

-B-Blué...

-Te iubesc așa de mult!!Te rog!!Nu mai pleca de lângă mine!! multe lacrimi îi curgeau.

-Nu mai plec.Stai liniștită.Și eu te iubesc enorm, la fel ca acum un an. îi zâmbește larg.

-Promit că acum o să te prețuiesc!Nu o să mai fiu arțăgoasă, nu o să mai fiu rea, o să îți arăt că te iubesc!!

Ben afișează un zâmbet așa de sincer.

-Și eu îți voi arăta asta.

-B-Ben..!

-Da?

-De ce ai plecat un an de lângă mine..?

-Pentru că...- oftează. - membrii de la conac au aflat de tine, și voiau să te omoare.Am negociat cu ei timp de un an, am fost închis acolo.Le-am propus că după 10 luni de stat acolo închis, să ies din grupul membrilor din conac și că așa mă lasă în pace, acum nu mai sunt de al lor, pot fi cu tine.Condiția lor acolo este să nu avem pereche, să rămânem singuri toată viața dacă ne alăturăm lui Slender.

-Pentru noi ai făcut asta..

-Da.Pentru că te iubesc enorm și nu i-aș alege niciodată pe ei în locul tău.

De la începutul cu "B.D." ,au ajuns să își mărturisească dragostea cu lacrimi de iubire.

Îmi venea să plâng când am făcut capitolul:'(❤