Inimă virusată |Ben Drowned FF||Vol I, II, III|✔

#13 [III]

În familie

Dorința Lizzei urma să fie îndeplinită, urma să o cunoască personal pe Tamisa.

-Mama!!Am ajuns acasă, și am o surpriză!!Așa că, mișcă-ți oasele aici! Ryu abia aștepta să vadă mutra mamei sale.

Tamisa stătea în spatele lui Ryu și se juca cu degetele, avea emoții să cunoască mama băiatului pe care îl iubește.

-Vin!! Lizze își face apariția și se uită spre Ryu. Ce surpriză e- aceasta se oprește și vede un corp mic în spatele lui fi-su. CINE E PĂPUȘICA AIA MICĂ!? Lizze începe să chițăie.

Ryu o ia pe Tamisa de braț și o duce în fața mamei lui.

-Ea e Tamisa.Tamisa, ea e mama mea, Lizze.

-AAAAAAAAAA!!! Lizze o trage pe Tamisa în brațele ei și o strânge cu putere. CE MICĂ ȘI DRĂGUȚĂ EȘTI!!

-Cred că o sperii.Vorbește normal, mama.

-Scuze!Eu sunt Lizze!Îmi pare extrem de bine să te cunosc! aceasta îi zâmbește foarte larg și frumos.

-E-Eu sunt Tamisa.. zâmbește și ea, rușinată.

-DOAMN~Uhm, Doamne, Ryu a adus acasă cea mai drăgălașă fată! Lizze o mai ia odată în brațe.

-Mama! Ryu se încruntă la ea.

-Scuze, scuze!Nu ți-o fur!Stai liniștit!

-N-Nu e că mi-o furi sau ceva de genu'...Oricum pe mine mă iubește! Ryu spune a doua parte mai încet, dar tot s-a auzit.

Tamisa se face roșie precum racul.

Lizze zâmbește și o ia pe Tamisa de mână, ducând-o în camera de zi, unde era și Rayden.

-Oh, bună, Tamisa! Rayden îi face cu mâna. Văd că Ryu a avut curaj să își aducă gagica acasă, în sfârșit!

-Dar nu suntem împre- Tamisa e întreruptă.

-Încă! spun Lizze și Rayden la unison.

Ryu vine la Tamisa și o ia de braț.

-Mergem la mine în cameră, veniți dacă aveți nevoie de ceva. Ryu o trage după el pe Tamisa, îi era destul de inconfortabil ca părinții lui să vorbească încontinuu despre viitoarea lor relație.

-Bine, nebunatici mici! Rayden zâmbește cu subînțeles.

-Mbun...Asta e camera mea, simte-te ca acasă. Ryu închide ușa după ce Tamisa intră.

-Mă simt mai bine aici decât acasă. Tamisa îi zâmbește scurt și se așează pe patul lui.

-Poți venii oricând.Tu vei fi mereu primită, prostuțo. Ryu se așează lângă ea pe pat.

-Te-ar deranja dacă aș sta des la tine?Mi-e frică să stau în propria casă..

-Poți să dormi aici, să știi.Am patul destul de mare. Ryu îi face cu ochiul Tamisei, aceasta întorcând capul.

Ryu îi dă părul pe spate Tamisei, se uita la gâtul ei.

-Mai vrei sânge, Ryu?Poți lua. Tamisa înghite în sec, dar știa că el e un vampir blând.

-M-Mă...lași...? Ryu respira greu, dorința de a lua măcar o picătură era din ce în ce mai mare.

-Da.Tu ești un vampir blând.Știu că nu o să mă omori. Tamisa îi zâmbește, așezându-se cu gâtul spre el.

Ryu o împinge cu totul pe pat și se pune peste ea, îi blochează încheieturile și își înfige colții în gâtul ei.

Tamisa se abține să nu se zbată, o ustura gâtul extrem de tare, dar se simțea fericită în același timp.

Ryu îi iubea sângele Tamisei, nu pe al Irenei.
Acesta se oprește după puțin timp, lingându-se pe buze.

-Ai un sânge extrem de bun. Ryu o ridică în șezut pe Tamisa și o linge pe mușcătura care încă sângera.Era un obicei al lui să facă asta.

-M-Mersi...Cred...

Ryu ia un plasture și i-l pune pe gât.

-Așa, ești bine acum. Ryu îi zâmbește scurt. Oh, și scuze că te-am luat așa de repede de lângă mama, te-am adus pentru că voia să te cunoască, dar pe de altă parte, era doar o scuză ca să vii la mine acasă. acesta chicotește.

-Chiar ești șiret. Tamisa râde.

-Ridică-te de pe pat.

Tamisa se ridică, ușor confuză.

-Întoarce-te cu spatele la mine.

Tamisa se întoarce, nu înțelegea ce voia Ryu să facă.

Acesta merge la ea și o cuprinde, strângând-o în brațele sale.

-Simte-te norocoasă, ești singura persoană pentru care aș face asta oricând și oriunde, idioată mică... Ryu își pune bărbia pe căpșorul ei.

-Mereu mă gândesc că sunt o persoană norocoasă, pentru că te-am cunoscut pe tine la cursul de dans.Nu a fost în zadar să vin, așa cum zicea mama.
Tamisa se întoarce la el, răspunzându-i la îmbrățișarea călduroasă.

"Te iubesc, Ryu."

"Nu știu de ce îmi crește tensiunea din cauza ta, Tamisa."

-Copii, am adus prăji- Lizze vine cu un platou de prăjituri, fix când cei doi erau îmbrățișați. Uuu, ce faceți?

-Ma...ma... fu- Ryu se întoarce cu o privire de "IEȘI AFARĂ!" la ea.

-Oops, o să las platoul aici...Um...Voi continuați ce făceați!Paa!! Lizze iese repede.

-Eram sigur că se va întâmpla asta.Trebuia să încui ușa, ugh.

-Um...Ce planuri aveai de era așa urgent să nu intre mama ta...? Tamisa se uită la el confuză.

-Eh-heh...Una, alta... Ryu fluieră inocent.

    SPOILER:Volumul ăsta peste vreo 3-4 capitole se va termina, cel mai probabil.Daaar, voi face altă carte, adică Inimă Virusată nu va fi ultima lectură scrisă.Sper să citiți și cartea care va venii în viitorul apropiat:3