Inimă virusată |Ben Drowned FF||Vol I, II, III|✔

#19 [II]

Ray și Lizze încă nu își făcuseră nunta, încă.

Lizze abia aștepta ca Ray să îi spună să se căsătorească, i-ar fi fost rușine să îi zică ea lui.

Ray plănuia asta deja.Acesta a invitat-o la un restaurant, acum fiind ora doisprezece ziua.

Lizze se pregătea.Era așa de entuziasmată, bănuia că se va întâmpla ceva ce o va face extrem de fericită!

Iese din baie, părul gri îi era dat pe spate, purta o rochiță albastră simplă, dar frumoasă.Rochița fiind asortată cu niște pantofi albi.
Ea era foarte mică.Avea la înălțime cam 1,52, maxim.Nu s-a înălțat decât cu doi centimetri de la treisprezece ani.
Avea un avantaj că își putea lua haine de la copii, erau extrem de colorate și ea fiind la fel, o ființă plină de culoare.

Acum, am ajuns la Ray.El o aștepta în sufragerie, îmbrăcat destul de elegant.Avea un sacou negru pe el, cu o cravată vișinie cu buline micuțe și albe.Părului nu i-a făcut nimic, l-a lăsat ciufulit, cu farmecul lui aparte.

Lizze vine în sufragerie, Ray uitându-se la ea din cap până în picioare, cu o expresie seducătoare și atrăgătoare.

-Arăți perfect, dar asta nu este ceva nou, iubito. Ray îi sărută mâna, privind-o de sus cu un rânjet imens.

Ray făcuse la înălțime la mult de 1,90.După cum arătau cei doi la fizic, el putea fi tatăl ei.

Lizze se uita la el continuu.Se uita puțin gură-cască.

-Hm?Îți place ce vezi, așa-i? Ray chicotește și îi ia una dintre șuvițele gri, împleticind-o pe degetele lui.

-Ești frumos. Lizze încearcă să îl privească în ochi.

-Știam.Mersi.De la tine înseamnă mult.Acum, haide să mergem. Ray o ia gentil de mână pe Lizze și iese din casă.

-Ra~Iubit-tule..mă duc la mașină. Lizze îi zâmbește rușinoasă când folosește acel apelativ, luând-o înainte.

Ce zâmbet drăguț făcuse Ray.

Până când Ray încuie ușa și ce mai era de făcut, se aude de pe stradă o frână puternică, alături de un țipăt feminin.

Ray lasă totul baltă și fuge spre zgomot.

"Lizze!Lizze a mea!!"

Fugea cu toată frica existentă, Lizze era tot ce putea iubi cel mai mult pe lumea asta.Nu putea să o piardă așa de ușor.Nu putea permite asta!

Când ajunge la locul accidentului, Lizze era pe jos, cu capul plin de sânge.

O femeie cunoscută era lângă ea.

Avea părul scurt și brunet, cu ochii negri.Avea aproximativ treizeci și șapte de ani.

Se uita speriată la Lizze.Dar avea o tristețe..falsă.

-Vă rog, da-ți-vă, doamnă. o împinge ușor pe femeie, ignorând-o total.O ridică pe Lizze și voia să fugă spre mașină.
Dar femeia începe să vorbească.