Inimă virusată |Ben Drowned FF||Vol I, II, III|✔

#10

După ziua de ieri, Blué rămăsese puțin marcată, nu se aștepta ca o persoană care nu este umană și care îi dă mesaje să ajungă colegul ei de bancă.

Pleacă liniștită din casă, spre "minunatul" liceu.

Pe drum, credea că e inevitabil să nu se întâlnească cu Ben.Dar, surprinzător, nu l-a văzut deloc.
Când a ajuns la liceu, se uita în jur, nici un elev.

"Fuck!S-a sunat deja?!"

Începe să o ia la fugă spre clasa sa, dsr un grup de mamuți de a 12-a blocau tot culoarul.

"Fix acum?Serios?"

Încearcă să treacă neobservată, dar unul dintre tipi o prinde de incheietură.

-Vai, ce mică ești, ăsta e liceu nu școală gimnazială! începe să râdă cu ceilalți proști, care au mușchi și capul gol.

-Sunt a 10-a, idiotule! îl calcă pe picior dar vede că prostul se înfurie.

-Ce ai zis?! o apucă de guler.

-...

-Repetă!Hai!Unde ți-a dispărut tupeul, huh?!

-...

O mână îi apucă prostului încheietura, și îi răsucește toate oasele pe care omul ăla le avea în braț.
O scapă pe Blué, care deja o dădea în latura de plângăcioasă.

-Vedeți?Plânge!Fiecare lacrimă pe care o dă va fi un pumn pentru voi, nu! câte 5 pumni! sare la toți indivizii și îi face destul de repede să fugă cu coada între picioare.

-Ben.. Blué plângea, chiar în sensul cel mai rău al cuvântului.

-Nu mai plânge, dulceață.Nimeni nu o să mi te ia~

-Urma să îmi spui că sunt doar o țintă, știu.

-Vrei să îți spun altfel? surâde scurt.

-Lasă..

-Îmi place că ieri mai aveai puțin și îmi dâdeai una și azi te pot lua in brațe cu cea mai mare ușurință.

-Nu îți forța norocul.

-Ba uite că o fac. o lipește de perete.

-Ben!Avem ore!

-Și?Mare brânză, o absență.

-Nu-ți pa~

-Nu-mi pasă.De aceea îmi permit lucrurile astea, dulceață. îi dă părul de pe obraz și i-l sărută ușor.

Roșise.Blué roșise.