Inimă virusată |Ben Drowned FF||Vol I, II, III|✔

#16 [II]

Trecuse o lună jumătate, toți trebuiau să se întoarcă la casele lor.

Fiecare avea bagajele pregătite și rucsacele în spate.Mulți care și-au făcut prieteni erau triști că se vor despărți de ei.

Ray era total indiferent în legătură cu asta, a așteptat ziua asta mai mult decât orice.

Trebuia să afle dacă Lizze îi dă o șansă sau nu.

-Lizze..., sper că nu ai uitat că azi ai ceva să îmi spui. Ray se uita insistent la ea, încercând să-și dea seama dacă Lizze mai știe la ce se referă acesta.

-Uh, nu am uitat. Lizze răspunde într-un zâmbet.

"Cu zâmbetul ăsta pe față, sigur e un răspuns pozitiv, nu?!"

-Deci...Um...?Dacă nu ai uitat...um...o să îmi spui ce răspuns primesc? era prima oară când lui Ray îi venea să se 'fâstâcească', voia așa mult să o aibă, să fie mica lui balerină.

Avea el filme în cap de mult timp.

Flashback

Ray stătea în pat, gândindu-se la blondina balerină.

"Cum ar fi...să îmi stea în poală, să o rog să danseze balet fără costumul specific și să o pun să facă piruete?"

Ray era acaparat de gândurile astea.

Ray era prins în toate sentimentele posibile și imposibile.

Ray o iubea.

End Flashback

-Oh păi..O să îți spun când ajungem acasă, bine? spune ultimul cuvânt cu o voce așa gingașă, încat nu puteai să o forțezi să zică mai rapid răspunsul.

-Uh...Bine... Ray oftează scurt. "Pft, lasă, când ajungem acasă, dacă răspunsul tău nu e pozitiv, o să îl fac eu să fie."

Ray era efectiv îndrăgostit de ea.
O iubea așa de mult.

-Nu fi trist. Lizze îi zâmbește calm.

Acum, el chiar nu-și mai putea da seama la ce răspuns se gândea ea.

Ray nu se mai chinuie să îi răspundă, se lasă moale pe scaun, pentru că deja intraseră în autocar.

Încearcă să uite de tot și de toate.Dar, nu putea să uite de acel "tot" pe nume Lizze, care îi acapara sufletul.

Închide ochii pentru câteva secunde, și acesta adoarme instant.

Lizze se uită la el, zâmbind slab.
Își pune capul pe umărul lui, își închide ochii și ea.

~după mai multe ore~

În autocar se simte o turbulență, care îi trezește pe toți cei care dormeau.

-Vă anunț că am ajuns!! strigă cea care îi însoțea.Începând fiecare să se ridice de pe scaun și să coboare din autocar.

Tabăra s-a încheiat.

Lizze a plecat cu Ray acasă, el a condus-o pentru că era târziu și se puteau întâmpla multe.

-Um..Ray... când ajunseseră în fața casei ei, se vedea pe fața Lizzei că era roșie, puteai să vezi, chiar dacă era noapte.

-Da? "Zi că vrei să fi cu mine!Haide!Zi asta!"

Lizze se fâstâcea, se juca cu degetele și își mușca buza de jos, de ce avea emoții?

-T-Te poți apleca la nivelul meu, te rog? Lizze avea capul aplecat în timp ce vorbea, nu îl privea, deci sigur avea emoții?

"Ce vrei să faci...Lizze?"

Ray se pune la nivelul ei și așteaptă.Se uita așa de fix la ea, parcă o străpungea.

Lizze se repedă la el, luându-i obrajii în palme și îl sărută ușor, câteva secunde.După aceea desparte sărutul și se întoarce cu spatele, fugind în casă.

-... Ray era fărâ cuvinte, privea în gol.Îi apare dintr-o dată un zâmbet mare pe față, plecând din fața casei ei.

-Te iubesc, Lizze. șoptește în timp ce pleacă de acolo, încă zâmbind.

-Și eu. vocea Lizzei se aude și Ray se întoarce brusc.

-De ce te-ai întors?

-Aveam ceva să-ți dau! Lizze avea o cutiuță mică la spate.

-Hm?

Lizze înainteaza la el și îi întinde cutiuța.

-Ș-Știi..Ieri a fost ziua îndrăgostiților dar nu am putut să îți dau ciocolata atunci..Nu mi-o luasem în tabără...

(Fac o mică paranteză, în Japonia de ziua îndrăgostiților fetele dau ciocolată la băieți:))Ei sunt în America, dar am vrut să adaptez acel stil de a sărbătorii ziua aceasta=))

Ray roșește puțin și ia cutiuța, gustând o bucată din ciocolată, părea făcută în casă.

-E...E extrem de bună! Ray merge la Lizze și o sărută, încâ având ciocolată pe buze.

Au făcut schimb de "gusturi":3