După câteva zile, în care nu s-a mai făcut nimic interesant, organizatorii taberei au spus că vor face o excursie pe muntele cel mai înalt din zona aceea.
Toți și-au luat gecile si hainele călduroase, pentru că vor urca destul de sus, și normal că va fi destul de frig.
-Lizze, alte haine mai groase n-ai?Puloverașul ăla cu o bluziță nu o să te ajute. spune Rayden ca și cum ar fi tatăl ei.
-Uh.. ea se uită din nou la îmbrăcâmintea sa, oftând. Nu știam că o să mergem acolo, credeam că o să facem activități aici..unde nu e frig...
Rayden își mai scoate o geacă din bagaj și i-o aruncă pe cap.
-Dacă nu eram eu, ce te făceai? chicotește.
-Nu știu.Mersi. își pune geaca pe ea, era mare și largă.
-De la geaca asta îmi dau seama ce corp mic ai pe lângă al meu. îi închide fermuarul la geacă și îi trage gluga pe cap.
-Nu e vina mea că nu sunt o musculoasă gigantică! Lizze îi scoate limba și Rayden i-o apucă cu două degete.
-Vaii, mă crezi mare și musculos? râde și își încordează mușchii.
-Încetează! se rușinează.
-Da' rușinoasă mai ești. zâmbește scurt și o ia de mână, ieșind din cabana lor.
Se duc unde erau toți, gata pentru plecare, ducându-se pe cărarea care ducea spre munte.
Urcă ei ce urcă, până când Lizze rămâne mai în spate, pentru că o dureau picioarele.Au mers de două ore, e și normal să o doară, mulți copii abia își târau picioarele după ei.
-Lizze, ești bine? Rayden se uită spre ea, mergând mai încet, defapt, oprindu-se.
-Da..Nu e nevoie să îți faci griji, serios.. îi zâmbește slab, așezându-se pe pământ.
-Ți-e rău? merge la ea și îi pune mâna pe frunte.
-Sunt bine.. o dureau picioarele, mai rău decât atunci când era la balet.
-Ba nu.Ai febră.Te doare ceva?Ți-e rău?
-Nu am ni~ Auch! își pune mâna pe piciorul drept.
Grupa lor era deja cu mult în față.Se vede ce mult au grijă organizatorii taberei de copii.
-Mda..Nu ești bine. Rayden o ajută să se ridice și îi pune o mână peste umerii lui, ca sprijin.
-Po-Pot merge, Rayden!E ok!
-Nu mai spune mereu că ești bine dacă nu ești.Asta mă enervează la tine.Niciodată nu vrei să arăți că suferi.
-N-Nu-i adevărat! se uită la el cu ochii mari.
-Atunci, lasă-mă să am grijă de tine. Rayden se uita serios în ochii ei.
-Mh..Bine... Lizze îl ia de mână. Asta ai fi făcut, nu? se uită la el zâmbind puțin.
-M..Mhm.. aprobă roșind puțin.
"Primul gest pe care îl face." Rayden chicotea în gândul lui așa de tare.
O strânge mai bine de mână și merge cu pași mai repezi alături de ea, pentru a nu fi așa de în spate față de grupa lor.Poate îi ajungeau din urmă, dar, slabe șanse.
Au trecut destule ore.
-De ce am senzația că ne-am pierdut? întreabă el, pentru că începea să fie târziu, cerul era de culoare albastră închis.Deci se făcea noapte.
-...Chiar asta am făcut. Lizze se uită în jur, nu era nici o lanternă în depărtare de la vreo grupă, deci erau total izolați de ceilalți.
-Am telefonul. Rayden îl scoate și încercă să sune acasă, dar pe naiba semnal!
Lizze se pusese pe jos, cu picioarele la piept și cu capul între ele.
-Lizze.. se pune la înălțimea ei, mângâind-o pe cap.
-D-Dacă nu mai ajungem acasă?... ea suspina puțin, neridicând capul, mângâierile lui Rayden o linișteau.
-Ajungem.Suntem departe de tabără, dar ar trebui să încercăm să mergem înapoi de unde am venit, cel puțin să ne mai apropiem, chiar și 30 de metri sunt destui.
-Dar cum..?Nu vedem nimic, și bateria de la lanternă abia mai ține!
-Lizze.. Rayden îi ridică capul și se uită atent în ochii ei, care sclipeau la lumina lunii abia apărute pe cer.
-Da?.. se uitau unul la altul, intens.
-Cât ești alături de mine, vei vedea că nu o să plângi. o trage de umeri la el în brațe, ea ajungând cu capul la pieptul lui.
Era frig în mijlocul pădurii imense de pe munte, dar se încălzeau unul pe altul.
CITEȘTI
Inimă virusată |Ben Drowned FF||Vol I, II, III|✔
Roman d'amour{Carte terminată} Un anonim care se însemnează ca "B.D.,, atunci când vorbește cu așa numita țintă Blué pentru prima oară, o fată de 16 ani, prin mesaje, o face pe aceasta să își stârnească interesul pentru el. Mesajele erau dese, anonimul...
