#17 [II]

859 66 13
                                    

Peste câțiva ani

Rayden plecase în altă țară când împlinise optisprezece ani, pentru a începe facultatea.

Acum, el are douăzeci și doi de ani, Lizze împlinind chiar astăzi nouăsprezece.

Ei doi nu au mai ținut legătura.
Dar, Ray încă se gândea la ea, în fiecare zi.Spera ca și ea să facă la fel.

La ea, situația era diferită, suferea.Îi era frică să îi trimită un mesaj lui Rayden, pentru că poate el deja avea pe altcineva pe care iubea...

Credea că a uitat-o.

Lizze nu s-a schimbat.Arăta la fel.Mică, frumoasă, păr gri, ochi gri, avea tot ce avea nevoie o fată.

Rayden..s-a schimbat extrem de mult.Probabil este de înălțimea tatălui lui, nu știa, pentru că se mutase singur.Părinții rămăseseră la casa lor.Pentru că el se va întoarce.

El era înalt, mult mai format decât la vârsta de șaisprezece ani, când a cunoscut-o pe Lizze.Avea tatuaje pe brațe, care și ele erau lucrate destul la sală.Părul la fel, blond ca soarele, nu mai era până la umeri, ochii lui căprui au devenit mai ciocolatii decât înainte.

Și de data asta, era cel mai deștept din facultate.A terminat ultimul an fix acum 3 zile, cu premiul 1.Multe locuri de muncă l-au contactat, dar știa că nu vrea să rămână acolo.

Vrea să plece înapoi.
La Lizze, mica lui balerină.

La baschet nu a mai mers, dar se apucase serios de dans.Baschetul încă rămăsese pasiunea lui, juca mereu în ploaie, când era trist sau supărat.

Dar cu dansul, era altfel.Mergea la un curs de la o firmă care era și unde locuia înainte, deci se putea transfera acolo, când va pleca acasă.

Avea biletul de avion pregătit, se uita la el cu o speranță așa de mare, pentru că, o va putea revedea.Va putea revedea ființa care i-a dezghețat inima aia care avea 10 ziduri de piatră, plus sârmă ghimpată în jurul ei.

Își dorea așa de tare să o ia în brațe, să îi șoptească un suav "Te iubesc." și să o sărute cu toată dragostea care persista din ce în ce mai tare în inima lui.

-Alo, mamă? Ray a sunat-o pe Blué, suna în fiecare săptămână, dar știa că acum părinții lui vor fi foarte fericiți.

-Alo, Rayden?Ce mai faci? i se putea simți zâmbetul prin voce.

-Vin acasă.

-...BEN!PUIUL NOSTRU VINE ACASĂ!! mama lui face o pauză, și se aude cum ea vorbea cu tatăl lui.

-PE BUNE?! Ben îi ia telefonul lui Blué și se aude tare: RAY, COPCHILE, VI ÎNAPOI?!

-Da, tată. Ray chicotește fără să vrea.

-YUHUUU!! se auzea prin telefon cu Ben urla ca descreieratul.

-Oh, voiam să vă pun o întrebare.

-Sigur, ce este, dragule? spune Blué cu un ton calm și blând.

Inimă virusată |Ben Drowned FF||Vol I, II, III|✔Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum