Inimă virusată |Ben Drowned FF||Vol I, II, III|✔

#18

După acel sărut, Blué toată seara a stat sub pătura patului, fusese primul ei sărut, fix cu băiatul care începea să îi distrugă zidul de piatră al inimii.

Încă putea să îi simtă buzele peste ale ei, fusese un sărut așa de intens pentru ea, două-trei secunde i-au crăpat zidul sub care inima ei blândă dormea.

Având traume se când era mică, era obișnuită să fie rece.
El o încălzea.

Blué știind că Ben era la duș, iese de sub plapumă și își scoate din ghiozdan o ciocolată.
Fix când închide buzunarul ghiozdanului, Ben ieșea de la duș, cu un prosop în jurul taliei.Era aproape gol.

Blué se uită câteva secunde și după fuge sub plapumă, ca și când ar fi văzut un monstru.

-Dacă eram gol înțelegeam, dar așa de ce ai fugit? vine Ben lângă ea și îi dă pătura jos de pe cap.

Blué deschide un ochi să vadă dacă e îmbrăcat, când vede că nu, își bagă fața în pernă și urlă.

Prima oară sărutul, după îl vede aproape gol.
Doamne!În ce s-a băgat când a început să vorbească cu el...

-Bluéééé!Vorbeștee! merge și își ia hainele, din nou, coincidență fiind, Blué scosese capul din pernă, a văzut ceva ce la șaisprezece ai nu ar fi trebuit să cunoască.

-AAAAAAAA!!! fuge în baie și acolo rămâne.

-Sunt îmbrăcat!De ce ai fugit?! merge la ușă la baie și încearcă să o deschidă dar ea o încuiase.

-NU TREBUIA SĂ VĂD AIA! descuie ușa și se uită la el. Phiu..măcar acum nu ești gol... avea obrajii de un roșu puternic.

-Ohoo..Ai văzut aia? râde scurt.

Blué aprobă rușinată, încă avea imaginea aia în cap.

-Eh, o să o mai vezi, stai liniștită. îi face cu ochiul.

-Sunt încă minoră, să știi.Abține-te!

-Oh, deci când vei fi majoră pot să mă joc cu tine. rânjește și o ia de talie.

-Nu am zis asta, Ben! se uită la el cu o privire de copil, defapt fața ei și tot corpul ei arăta ca al unei fetițe de doisprezece-treisprezece ani, excluzând formele.

-Eu am spus asta. se apleacă la nivelul ei și îi mai fură un sărut.

-Ben!! roșeața nu a ezitat să apară pe chipul ei.

-Da, dulceață? îi zâmbește blând, de data asta.

-Nu mă mai săruta!

-De ce, mă rog?

-M..

-Hm?

-Păi...eu... Blué se joacă cu degetele, și își mușcă buza de jos, frustrată.Nu știa ce să îi spună.

-Haide, spune ce ai de spus.

-Mi-e rușine când mă săruți! o spune repede și după îi evită privirea.

-Atunci, sărută-mă tu prima.

-Dar... nu suntem un cuplu...

-Putem fi, dacă vrei și dacă mă vrei.

-Ori-Oricum... nu sărut bine... încearcă șatena să se scuze, dar Ben era viclean.

-Încearcă, dulceață, o să te ajut și eu dacă nu reușești... îi spune la ureche cu o voce calmă, lui Blué trecându-i un fior pe șira spinării.

-Mi-e rușine, Ben...

-Dacă nu reușești, îți voi da lecții de sărutat câte o oră, în fi-e-ca-re zi. rânjește subtil blondul ăsta viclean.

Blué nu putea spune că îi displăcea ideea.

-Haide, încearcă, Blué.

-Ugh!Bine, bine! îl ia de obraji și îl sărută cu tot ce putea ea, Ben adâncește sărutul, rânjind, dar la Blué începea să se vadă faptul că nu avea experiență.

Ben desparte sărutul, și rânjește cu toată gura de data asta.

-Vei avea nevoie de lecții, dulceață.O să îți facă bine, o să vezi. surâde scurt și se uită intimidant la ea.

Blué nu mai putea de rușine, limba ei s-a atins cu a lui!

Îi era rușine, dar nu ar fi vrut să se termine așa curând.