Inimă virusată |Ben Drowned FF||Vol I, II, III|✔

#6 [III]

Lizze cât timp a stat în pat s-a făcut bine, Rayden stând cu ea cât timp aceasta a avut nevoie.

Era ora 14:00.Ryu se mai uită odată la mesajul primit de către Tamisa, ducându-se să se îmbrace.Trebuia la și jumătate să fie acolo.

Rayden îl vede cum scotocea în dulap după niște haine și se uită curios la el.

-Da' unde te dichisești așa?Ia spune-i lu' tac-tu. Rayden merge lângă el.

-Trebuie în jumătate de oră să fiu în centru, ce haine să iau? Ryu făcea precum o fată.

Pe Rayden îl bufnește un râs puternic, dar se oprește și se uită în dulapul lui Ryu.

-Hm, ia hanoracul ăsta alb și pantalonii ăia cu buzunare pe tot piciorul.Simplu ca bună-ziuă.Acum, spune, pe ce fată ți-ai pus ochii?Irene fata aia de la dansuri?

-Ce?!Nu.Tipa aia e o scârbă, lasă-mă cu ea! la cum a exclamat Ryu, se vedea din glasul lui că o ura.

-Atunci?Ce puicuță ai prins? Rayden chicotește și așteaptă ca Ryu să se îmbrace.

După ce acesta se îmbracă, îi răspunde.

-Nu am prins nici una.Doar ies cu Tamisa în centru.

-Ooo!!Tamisa fata aia mică și drăguțică?Ai gusturi bune!Și că venind vorba de Irene..uh..odată și-a fluturat fundul pe lângă mine, deci da, e scârbă.Are doisprezece ani și face d-astea la bărbați de treizeci și ceva cum am eu, asta chiar e nasol.

-Proasta aia s-a dat la tine subtil?!

-Aha.

-Mamă să vezi ce-i fu-

-Nu-i f*ți nici un pumn, las-o în pace, n-am chef să mă cert după cu mă-sa sau alte coțofane pe care le are în familie.

-Ok, la asta am râs puțin în sinea mea, dar trebuie să plec.

-Vai grăbitule, e abia și douăzeci de minute.

-La și jumătate trebuie să fiu în centru!

-Oh la naiba, stai să te fresez puțin că ai părul ciufulit!

-Lasă-l, ăsta e farmecul meu.

-Ce-ai bre?La tine oriunde te uiți vezi farmec.Doar tac-tu cu mă-ta te-a făcut așa.Hai că nu te mai țin la palavre,
du-te la viitoarea ta gagică!

-Nu-i gagica me-

-Da, da, acu mișcă! Rayden îi dă o cutie de bomboane pentru Tamisa și îi face cu ochiul.

Ryu roșește neobservabil și fuge spre centru ca besmeticul, nu era departe de el, și asta era de pur noroc.

Ajunge în cinci minute acolo pentru că a alergat extrem de repede, și se așează pe o bancă sub un cireș.
Se odihnește puțin până când cea mai drăguță voce din lume se face auzită.

-Ryu? vocea Tamisei.

Ryu se întoarce spre ea și roșește puțin.