flower

Cap. 6

Când se trezi,observă că era singur,așa că privi în jur în căutarea prietenului cu părul mov.Părea că micul fugar nu avea să se facă vizibil ochilor adormiți și negrii ai lui Yoongi,dar o foaie albă,care era pe noptieră,fu zărită de ochii săi,așa că o luă între degete.

"Te-ai trezit?Bună dimineața!Sper că ai dormit bine.A trebuit să plec pentru că am ceva treabă azi și nu pot să amân,dar ți-am pregătit micul de jun.Nu gătesc la fel de bine ca tine,dar am încercat să fac singurul fel de mâncare la care mă pricep cât de cât...Sper să îți placă.Kiss!

-Taehyung"

Zâmbi leneș privind foaia albă,apoi se ridică din pat și plecă în bucătărie fără a se îmbrăca.Zâmbi văzând felul de mâncare pe care cel mic îl pregăti.Tamagoyaki cu tsukemono,un fel de mâncare japonez,care arăta extrem de bine.Cenușiul zâmbi mergând în sufragerie,de unde luă aparatul foto și făcu o poză mâncării care arăta minunat.Un hobby al său era fotografia.Obijnuia să facă poze la tot ce i se părea frumos și regreta că nu apucase să îi facă una și lui Taehyung.Zâmbetul său merita să fie imortalizat.

-Oh...Te-ai străduit,nu-i așa?,vorbi singur în timp ce se așeză la masă și începu să mănânce.

Mâncarea chiar avea un gust bun,nu doar arăta bine,așa că mâncă cu poftă.Taehyung era un împătimit a tot ce arăta bine,așa că aranja mâncarea pe farfurie cu atenție.Când își termină mic dejunul se ridică și spălă farfuria,aruncând bețișoarele,și merse să se îmbrace pentru că azi mama sa împlinea înca un an de la sinuciderea sa,așa că voia să fie acolo,la cimitirul în care nu mai intra nimeni,oamenii cândva dragi în viețile multora fiind uitați.

Se îmbrăcă în bineștiutele haine negre,ieșind din casa pe care o încuie atent,rotind cheia în broască de două ori.Plecă pe jos spre stația de taxi,aceasta fiind aproape de casa sa.Când ajunse,se urcă în primul taxi disponibil și îi spuse inexpresiv locul unde voia să ajungă.Taximetristul îl privi în oglinda retrovizorie,neînțelegând ce ar putea căuta un tânăr ca el într-un cimitir abandonat.Totuși,ajunseră repede,iar Yoongi plăti cursa și coborâ mulțumindu-i bărbatului de vârsta a doua.

Intră pe poarta ruginită,care scoase un Scârțâit lung și ascuțit,enervant pentru urechile celui cu părul ca de cenușă.Înaintă cu pași mici,dar hotărâți printre mormintele vechi,unele rupte,altele nu,pe care nu se mai putea citi numele decedaților datorită trecerii timpului.Iarba și lichenii crescuseră peste ele,îngropându-le în culoarea sa de un verde închis,bolnăvicios.

La un moment dat,tânărul se oprii în fața unei cripte,privind cu atenție locul unde cu doar câțiva ani în urmă putea fi vizibil numele femeii care reprezentase cândva prima sa dragoste.Min Eun.Un nume pe care Yoongi l-a venerat cu atâta iubire.Își iubise mama mai mult ca pe orice și atunci când aceasta îl părăsise simți cum toată viața sa i se scurse printre degete,dar cu timpul se obijnui cu ideea că aceasta nu îl iubi îndeajuns de mult încât să mai rabde puțin viața aceea atât de rea și de rece.

-Hei,eomma...Ce mai faci?,începu el să îi vorbească criptei în speranța că mama sa îl va auzi.

Se așeză jos,în praf,cu spatele sprijinit de piatra rece pe care mai demult era scris numele ei,neinteresându-l că își va murdări hainele.

-Eu sunt bine...Ma rog,oarecum.,surâse.Am compus o piesă săptămâna trecură,iar luni am cântat-o la liceu,dar nu te gândi că m-a ascultat cineva.,zâmbi.Doar el.El,care a cântat cu mine și a trăit împreună cu mine fiecare vers.Săptămâna asta mi-am făcut un prieten nou.Kim Taehyung.Îl cunoști?Nu?Atunci ar trebui...E cea mai luminoasă și dulce persoană pe care am cunoscut-o.Are părul mov...ca liliacul.Era floarea ta preferata,nu?Ochii mari,strălucitori și curioși,un nas drăguț,pe care are o aluniță,pe care aș mânca-o.I-aș săruta nasul zilnic și i-aș mirosi părul,care într-un mod ciudat miroase tot a flori de liliac.,chicoti,chipul frumos al lui Taehyung apărându-i în fața ochilor.Buzele lui par atât de moi și pufoase...Au culoarea asta de roz intens și pe fiecare dintre ele are câte o aluniță micuță.Asta îl face sexi.Pielea sa e fină și ușor bronzată,nu ca a mea,care e albă ca laptele și e înalt,mai înalt ca mine,deși e mai mic la ani.Obijnuiește să mă numească Suga',de la zahăr,dar el e mult mai dulce ca mine.Zâmbetul său e pătrățos și de fiecare dată când zâmbește larg,adică tot timpul,îi dă un aer de copil,care mă fascinează,deși are momente dese în care expresia lui dispare sau îi privește pe toți cu superioritate,de parcă el ar fi regele lumii.Atât de frumos...,îl descrise visător,privind cerul înorat.Mai știi când îmi vorbeai de o posibilă noră pe care ai vrea să o ai?Ei bine probabil o să te dezamăgesc când o să îți spun,dar sunt homosexual.Am aflat de mult,dar mi-a fost teamă să vin să îți spun despre asta.Probabil acum ești dezgustată,dar eu mă simt bine în pielea mea și sincer,tu oricum nu mai poți face nimic,ești moartă așa că...Nu mai contează acest lucru.

De fiecare dată când venea la mama sa vorbea singur cu orele,povestindu-i cum suferă zilnic și că ar vrea să meargă la ea,dar nu îndrăznește să o facă pentru că e prea speriat de consecințe.Acum,însă,continuă să îi povestească cum băiatul cu păr de liliac îi zâmbea și îl făcea să zâmbească,cum de fiecare dată când îl vedea se gândea că viața poate fi și bună,pentru că voioșia de care dădea dovadă zilnic îi spunea parcă că mai are o șansă să fie fericit.Îi povestea mamei sale că atunci când dormise cu el avusese parte de cel mai odihnitor somn și că mâncase cel mai bun mic dejun dintre toate,nici ea nu l-ar fi făcut mai bun.Îi mai spuse și că nu se sinucise încă,deși voise de cel puțin cincisprezece ori în acea săptămână,deoarece voia să mai vadă încă o dată zâmbetul pătrățos al celui mic și să îi mai vadă încă o dată roșeața din obraji din momentele în care îl prindea holbându-se la el.

Trecuseră câteva ore,când însfârșit se uită la ceasul telefonului și se ridică de jos.

-La revedere,eomma.Ai grijă de tine.,spuse încet,apoi făcu o plecăciune mică și plecă sunând la o firmă de taxi pentru a comanda unul.

Avea să vândă iar una dintre piesele sale,dar nu avea ce face,trebuia să trăiască din ceva.