Cap. 56

145 35 6
                                    

Taehyung a ridicat-o în brațele sale pe Yoonga, strângând-o puternic la pieptul său. Yoongi a venit de la spate și i-a îmbrățișat pe cei doi.

Byeongkwan privea totul din pragul ușii de la bucătărie cu o mimică tristă. Abia atunci a văzut efectele acțiunilor sale. A îndepărtat și distrus o familie, care acum, când se reunea, simțea cele mai frumoase sentimente de fericire, de unire, de găsire, de siguranță, de calamitate, de familie. Într-o familie în care Byeongkwan nu va fi niciodată primit. Într-o familia în care Byeongkwan nu avea niciun loc. Într-o familie în care Byeongkwan nu-și va găsi locul niciodată, deoarece această familie deja era într-o armonie completă, avea un sens, iar infiltrarea lui Byeongkwan decât ar fi distrus acea armonie, pace și liniște.

Sehyoon s-a dus și și-a înfășurat brațele în jurul iubitului acestuia. I-a sărutat ușor umărul. I-a luat mâna în a sa și i-a strâns-o ușor. Voia să se asigure că iubitul său era bine, stabil înainte să înceapă să vorbească despre motivul pentru care cei doi au venit până aici. Nu știa cu siguranță ce era în mintea lui și ce avea de gând să le spună celor doi. Spera ca Byeongkwan să nu creeze mai multă ură între ei.

Jungkook a plecat după de a vorbit cu minunatul său iubit, pentru că nici nu avea altceva de făcut, dar și pentru că  Byeongkwan l-a dat afară. Voia doar ca toată situația să se termine cât mai rapid și fericit. Chiar spera ca Byeongkwan să se fi gândit serios la ce i-a spus și să fi luat decizia corectă. Yoonga, Yoongi și Taehyung meritau un final fericit la fel cum l-a avut el și cu Seokjin sau cum l-au avut Jimin, Namjoon și Hoseok care erau la momentul actual într-o insulă tropicală, savurând primele momente ale unei relații în trei.

Taehyung încă o avea la pieptul său pe Yoonga când s-a așezat pe canapeaua pe care i-a condus Sehyoon. Fetița a adormit imediat, din cauza oboselii, dar și a căldurii, dragostei și siguranței materne simțite la pieptul acestuia.

"Îmi pare rău." A spus Byeongkwan cu capul aplecat, neavând curajul să-i privească pe cei doi în ochi, mai ales pe fratele său. "Chiar îmi pare rău, Yoongi. Tu mai primit atât de bine, ai fost atât de înțelegător cu mine, te-ai certat cu Taehyung pentru mine, iar tot ce am făcut a fost să te rănesc și și sunt 一" Yoongi și-a înfășurat brațele în jurul fratelui său și l-a strâns la pieptul său. Amândoi moșteniseră statura mică și firavă a memei lor, dar cu toate acestea, Yoongi era mai înalt cu cinci centimetri și el era și mai stabil emoțional, deci el avea rolul fratelui mai mare în relația lor, nu hyung-ul său ce trebuia ferit de orice sursă de rău sau se orice ce răspândea negativitate.

"Yoonga e copilul tău, ai tot dreptul să fi în preajma ei, să fi tatăl ei, exact așa cum am eu și cu Taehyung dreptul. Nu intenționez nicio clipă să te despart de ea, dar când ai venit totul s-a declanșat prea rapid, în intervalul a câteva ore, iar niciunul dintre noi a avut timpul necesar ca să realizăm grevitatea situației, ce ar trebui să facem, și că în această situație sunt implicate și snetimentele unui îngeraș ce nu merită să simtă gustul lumii crude și a adevărului pervers care te lovește în momentele când nu te aștepț." A spus Yoongi, iar Byeongkwan a izbucnit și mai rău în lacrimi decât era deja. Yoongi a început să-i mângâie spatele în confort pentru a-l ajuta să se mai calmeze. Sehyoon stătea departe de cei patru, nevrând să între în acțiunea lor. El era neutru în acea situație. El nu avea nimic de spus, deoarece el nu avea nimic de împărțit cu ceilalți doi sau de avut de spus un cuvânt la adresa Yoongăi. Numai dacă spiritele s-ar fi încins, iar unul dintre ei ar fi început să spună aberații la adresa celorlalți, numai atunci s-ar fi băgat, deoarece el era singurul în acea situație care gândea clar și se gândea la Yoonga pe primul loc.

Taehyung s-a apropiat cât de mult putea fără să o trezească pe Yoonga de Byeongkwan și i-a strâns mâna dreaptă, deoarece cea stângă era deja strânsă de cea a lui Yoongi.

"Byeongkwan, atât eu cât și Yoongi sunt de acord și te rugăm să faci parte din viața Yoongăi. Te rugăm să participi la educația, comportamentul ei. Te rugăm să ai un cuvânt de spus într-o situație care o implică pe ea. Te rugăm să participi la momentele și evenimentele importante din viața ei. Te rugăm să fi al treilea ei tată." În încăpere s-a lăsat o liniște profundă. Nu se aștepta să primească o astfel de propunere de la Kim Taehyung. În acel moment, a înțeles de ce Yoongi era îndrăgostit de acel băiat liliachiu. Sub tot stratul de copilărie și zăpăceala stătea un adult cu coloană vertebrală, un părinte, o persoană în care te puteai baza.

Taehyung și-a ridicat mâna și a șters lacrimile ce curgeau la chipul acestuia.

"Niciodată nu ar trebui să-ți verși lacrimile prețioase pe lucruri care nu te fac fericit." Byeongkwan a dat frenetic din cap și a început să-și țină lacrimile în frâu. În spatele bărbaților puternici ca Yoongi, stăteau bărbați și mai puternici ca Taehyung.

"Hyung, tu sau Yoonga e copilul de aici?" A întrebat Taehyung pentru a mai ridica din atmosfera de înmormântare. Byeongkwan a început să zâmbească și a arătat cu degetul spre el. Se simțea bine. Se simțea bine să fi primit într-o familie.

"Hyung, Yoonga are cei mai buni trei tați și cea mai bună mamă, deci e pe mâini bune." L-a asigurat fratele său, iar Taehyung s-a bonsuflat.

"Cred că nu ai băgat-o la socoteală pe scârba一"

"Tu ești mama, iar eu, hyung și Sehyoon hyung suntem tații." I-a spus Yoongi lui Taehyung.

În acel moment Byeongkwan s-a simțit complet.

________

Capitolul următor va fi epilogul

Sunt atât de tristă ca cartea asta va trebui sa se termine:((

flowerUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum