flower

Cap. 41

"Să înțeleg că tu și eomma v-ați distrat." Yoonga începe să dea în semn afirmativ din cap.

"Am avut cea mai ura dura zi!" Exclamă fetița. Fericirea i se putea citi foarte ușor pe fața palidă pe care buzele sale mici și trandafirii formau un zâmbet, lăsând la iveală niște dinți albi, iar ochii ei de felină aproape formând o linie dreaptă. Taehyung începe să zâmbească la vederea ficei sale. Trăia pentru o Yoonga fericită. Yoongi începe și sl să zâmbească la vederea celor doi. Cele mai importante persaone din viața lui era fericite, îl făceau fericirit, îi dădeau un motiv să trăiască, și datorită acestui fapt le era recunoscător și avea de gând să le ofere o viață în puf, pentru că cine îl făcea să zâmbească, merita orice din lume.

Cenușiul se uită la ceasul său și vede că erau în întârziere cu cina.

"Yoonga, cum ar fi dacă te-ai duce și ai îmbrăca rochița pe care unchiul Namjoon ți-a cumpărat-o?" Întreabă Yoongi, iar pe chipul fetiței apare un mic semn de supărare.

"De ce nu mă poate îmbrăca tu sau eomma?"

"Pentru că eomma nu se poate descurca să se îmbrace din cauza rănilor, iar appa trebuie să o ajute. În plus, tu ești o fetiță mare ce trebuie să se îmbrace singură. Și dacă te îmbraci singură ai putea primi o surpriză." Îi zâmbește Yoongi, iar fetița fuge în camera sa imediat ce aude de surpriza pe care o primea dacă se îmbraca singură.

Chestia cu îmbrăcatul era doar un pretext prostesc, de care Taehyung și-a dat seama. Pretext creat cu scopul ca el și Taehyung să aibă parte de intiminate și să poată discuta odată pentru totdeauna. Violetul se temea de ce va urma, pentru că știa că acea discuție va avea loc cândva, dar el era încă nepregătit. Iar lucrul de care lui Taehyung îi era cel mai teamă era să nu fie pregătit niciodată, pentru că îl durea să-l vadă pe Yoongi atât de aproape de ei, purtându-se de parcă ar fi o familie mare și fericită, dar de fapt ei erau doar niște străini sau mai bine zis au ajuns niște străini ce încearcă să avanseze și să devină prieteni, dar rămân mereu în loc, deoarece teama de a fi respins punea stăpânire pe gândurile lor, astfel făcându-i să rămână în loc, lăsând ca timpul să se scurgă, iar ei neschimbând nimic.

"Taehyung..." Șoptește Yoongi moale, iar cel al cărui nume este rostit simte doar o șoaptă ce se pierde în sufletul lui ce vrea mai mult. Vrea ceva mult mai mult și mult mai prețios. Vrea să fie alături de sufletul lui Yoongi. Dar oare și mintea lui vrea același lucru?

"Yoongi..." Iar atunci cenușiul simte cum inima lui începe să bată din nou ca la vederea acestuia după ani de zile. Acel sunet atât de firav și inocent ieșit printre buzele trandafirii și moi ale lui Taehyung îi aduceau aminte lui Yoongi cât de mult i-a lipsit violetul lui. Pentru că da. Taehyung încă era al lui. Taehyung a devenit al lui din momentul în care inima sa a început să bată pentru el, abia când inima lui se va opri din bătut, Taehyung nu va mai fi al lui.

"Trebuie să vorbim..." Iar Taehyung simte cum lumea îi cade în cap când aude cuvintele care îl speriau atât de tare. "Vreau să fac ceva cu noi. Vreau să definim ce suntem noi." Rostește rapid cenușiul cu o ușoară disperare în glas. "A trecut prea mult timp, iar timpul continuă să treacă, iar noi nici măcar n-am început să vorbim de la început. Au rămas prea multe lucruri nevorbite și neterminate între noi, dar trebuie să le dăm de cap lucrurilor din trecut pentru a începe despre lucrurile din prezent sau viitor. Vreau să am un viitor cu tine Taehyung. Cu tine și cu Yoonga. De restul nu mă interesează atâta timp cât vă am pe voi doi lângă mine."

"Nu aici, nu acum. Sunt prea multe lucruri de discutat și prea multe răni de vindecat. Credeam că era bine, dar ai reapărut în viața mea și mi-ai demonstrat contrariul. Mi-ai demonstrat că încă nu m-am vindecat, că încă sunt slab și un laș care continuă să fugă de trecut, pentru că nu vreau să mai fiu rănit. Iar Yoonga complică situația, pentru că înainte voiam să nu fiu rănit, dar acum mi-e teamă să nu fim răniți amândoi."

Lacrimi încep să se scurgă pe obtajii lui Taehyung, dar Yoongi nu apucă să le șteargă, deoarece violetul își împinge scaunul cu rotile până în camera sa. Fiica lui era fericită, și nu avea de gând să-i strice fericirea pentru că este egoist. Nu voia să facă aceași greșeală. Deja a rănit prima și cea mai importantă femeie din viața lui, stricându-i fericirea, și nu avea de gând să o rănească și pe cea de-a doua fată din viața lui, Yoonga, exact ca pe mama sa.

Violetul începe să se îmbrace cât de încet putea, având foarte mare grijă când și-a luat pantalonii pe el, nevrând să-și atingă tălpile rănite. Rănite dintr-o prostie. O prostie care l-a băgat în cușca leului. Iar numai la final va putea spune dacă s-a împrietenit cu leul sau dacă a căzut în capcana lui. Erau doar două variante: ori ajungea fericit ori totul se ducea de râpă.

Un ciocănit se aude, iar apoi ușa se deschide, lăsându-l la iveală pe Yoongi. Acesta nu spune nimic cât timp se apropie de pat și îl ridică în sus pe Taehyung.

"Yoonga, ține-te de pantalonii mei." Fata aprobă tăcut și se agață de pantalonii lui Yoongi. Era un mic supărată, deoarece nu putea să-și țină tatăl de mână, dar era și bucuroasă în același timp, deoarece mama sa primea un tratament ca de regină.
Violetul începe să se îmbrace cât de încet putea, având foarte mare grijă când și-a luat pantalonii pe el, nevrând să-și atingă tălpile rănite. Rănite dintr-o prostie. O prostie care l-a băgat în cușca leului. Iar numai la final va putea spune dacă s-a împrietenit cu leul sau dacă a căzut în capcana lui. Erau doar două variante: ori ajungea fericit ori totul se ducea de râpă.

Un ciocănit se aude, iar apoi ușa se deschide, lăsându-l la iveală pe Yoongi. Acesta nu spune nimic cât timp se apropie de pat și îl ridică în sus pe Taehyung.

"Yoonga, ține-te de pantalonii mei." Fata aprobă tăcut și se agață de pantalonii lui Yoongi. Era un mic supărată, deoarece nu putea să-și țină tatăl de mână, dar era și bucuroasă în același timp, deoarece mama sa primea un tratament ca de regină. Yoongi îi zâmbește cald și o roagă să deschidă ușa, iar apoi îi mulțumește.

Taehyung privește scena ce se desfășoară în fața lui sceptic. Putea observa că între cei doi era o legătură puternică. O legătură tată-fiică.