Cap. 16

280 38 2
                                    

Draperiile uitate trase lăsau razele jucăușe ale soarelui să atingă fața angelică a băiatului adormit. Genele lungi se scuturară în clipiri dese, în dorința inocentă și copilăroasă de a alunga lumina buclucașă. Realizând că razele nărăvașe nu aveau de gând să mai doarmă puțin, tânărul cu păr de flori de liliac se răsuci în așternuturile șifonate. Un miros înțepător îi atrase atenția, dar hotărâ în ultimele secunde că nu voia să își termine somnul dulce, dar răceala așternuturilor îl făcu să își deschidă unul dintre ochi și să-și întindă întindă mâna în căutarea unui corp albicios. Sâsâi dezamăgit când realizase într-un final că mica lui căutare era în van, așternuturile fiind reci, semn că prezența băiatului cu păr gri dispăruse de o vreme îndelungată.

Oftă ridicându-se în genunchi și începu să își frece ochii împăienjeniți de somn cu podul palmelor ca un copil. Căscă leneș, mâna sa dreaptă alunecând în fața buzelor rozalii pentru a diminua căscatul și a nu da senzația că avea să înghită întreaga vilă. Renunță la ideea de a se culca la loc, ridicându-se din pat și ieșind din camera cu mirosul esenței sale și își linse buzele ca o pisică satisfăcută în timp ce roșea la amintirea celor întâmplate abia cu o seară în urmă. Ajungând în sufrageria uriașă a casei de vacanță de pe malul mării, tânărul putu să îl observe pe Jungkook întins pe una dintre canapelele din jurul măsuței de cafea. Zâmbi.

Înaintând încă puțin, tândărul cu păr mov se așezase peste cel mai mic ca vârstă, capul său ajung deasupra locului unde inima mare a dongsaeng-ului său bătea liniștită. Cel mai mic zâmbi cu ochii închiși așezându-și mâna pe capul hyung-ului său.

-'Neața, hyung..., mormăise cel mic mângâind părul ușor decolorat al lui Taehyung.

-Hei., vocea melodioasă a liliachiului se auzi cât timp îl strângea între bratele sale pe brunet, cel mic chicotind.

-Cineva e fericit în această dimineață, heh?, realiză băiatul pe un ton amuzat.

-Aș fi și mai fericit dacă aș ști unde e Yoongi-hyung., afirmă cel mare punând un mic botic cât timp se ridica, stând în genunchi peste brunetul care se ridicase și el în șezut.

Jungkook chicoti trecându-și buzele roșiatice peste ale lui Taehyung, la fel cum îi era obiceiul să o facă când îl saluta, deoarece abia se trezise. Taehyung zâmbi mulțumit și sărută obrazul albicios al celui mai mic.

-Hm? Nu era cu tine?, spuse cel mic confuz.

-Mnu..., a spus liliachiul ezitant.

-Poate s-o fi dus acasă să se schimbe. El nu are haine aici și avem ore azi., explică cel mic ridicând mai apoi din umeri împreună și chicotiseră sealizându-și gesturile asemănătoare.

Hotărâseră să lase deoparte subiectul "Yoongi lipsește" și se îndreptară spre camera lui Taehyung, unde se schimbară, nu înainte ca Taehyung să primească niște comentarii pe baja mirosului înțepător din încăpere și a petelor de pe cearceafurile cândva albe ale patului din partea lui Jungkook. După ce tânărul brunet se asigură că cel mai mare ca el era sacojiu până în vârful urechilor cei doi coborâră în sufragerie unde dădură peste celilalți patru prieteni ai lor și plecară.

Jimin roși ușor cât timp se așeză pe locul din dreapta șoferului la amintirea sunetelor pe care dongsaeng-ul său le scoase doar cu o seară în urmă, dar renunță la gândul ce îl îndemna să-l întrebe când Namjoon, care conducea, îi rânji și îi așeză una din mâinile sale mari peste coapsa sa, urcând tot mai mult. De fapt, gândurile sale zburau cu totul de fiecare dată când blondul își întorcea chipul spre el. Se simțea fericit și nu se putea abține sa nu zâmbească și el. Namjoon obijnuia să îl privească cu dragoste, de parcă ar fi fost centrul universului său, de parcă îl putea privi ore întregi fără să se plictisească. Iubea să primească atenție, iar când aceasta venea tocmai de la Kim Namjoon simțea cum inima îi tremură de fericire. Îl iubea în ciuda comportamentului și a atitudinii cu care obijnuia să îl trateze.

***

Ajungând la școală, Taehyung decide să meargă spre baie pentru a-și retușa puțin machiajul. Pe drum multe persoane îl arătau cu degetul și râdeau, vorbind despre ceva ce nu înțelesese în totalitate, dar auzise numele lui Yoongi. Spera doar ca hyung-ul său să nu aibă iar probleme.

Intrase în baie tăcut și se înecă cu aerul numaidecât, începând să tușească. În aer era un miros enervant de fum de țigară, iar când își ridică privirea realiză de unde venea. În fața lui, lângă ceamurile mici se afla un grup de băieți, printre care și Yoongi. Toți fumau.

Realizându-i prezența liliachiului, băieții începură să râdăprivindu-l. Vorbeau și râdeau pe seama lui, iar singurul lucru pe care îl înțelesese tânărul fu "Gay". Lacrimi mari îi încețoșaseră privirea, băiatul simțind o amețeală gravă cum îl încearcă.

-H-Hyung...?, întrebă Taehyung privindu-l pe cenușiu, acesta fiind singurul care îl privea inexpresiv din mijlocul amicilor săi.

-Oh, hei, Kim., îl salută fără nici un fel de expresie și zâmbi mai apoi. Te doare?

Zâmbetul pe care cenușiul îl prezentă nu era cel gumat, acel zâmbet de zahăr care îl liniști cu o seară în urmă. Era unul batjocoritor, care arăta că era de-acord cu tot ceea ce auzea. Brusc, șoaptele de pe hol prindeau un cortur care intensificase bătăile inimii speriate a lui Taehyung. Toți știau că făcuse dragoste cu Yoongi.

-Hyung, de ce... toți râd de mine și mă numesc gay?, ezită cel mic să întrebe.

-Păi nu asta ești?, chicoti Yoongi răutăcios.

-Poftim?, nedumerirea se putea citi pe fața liliachiului.

-Nu pot să cred că tu chiar ți-ai tras-o cu mine., râse cenușiul. Ești așa o curvă, Taehyung. Namjoon avea dreptate. Ești atât de credul și cazi atât de ușor în brațele oricui îți dă câtuși de puțină atenție. Asta e așa de trist, știi?, continuă tânărul cu păr gri prezentând o expresie plină de tristețe falsă.

"Ești așa o curvă." se auzi ca un ecou în mintea băiatului ce privea podeaua, lacrimi mari alunecând pe fața sa. Nici măcar nu realizase când începuse să alerge pe hol spre ieșirea școlii. Știa doar că era înconjurat de sute de siluete care continuau să-l numească cu atâta răutate "Gay". Siluetele păreau uriașe în minte lui, cu ochi mari și negrii și colți ascuțiți și rânjind sau râzând.

flowerUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum