flower

Cap. 25

Scrâșni din dinți încruntat și privi undeva în jos reușind să își zărească picioarele goale prin ceața ce-i acoperea ochii în lipsa ochelarilor de care începuse să depindă odată cu reacțiile adverse la medicamentele pe care fusese nevoit să le ia pentru a grabi vindecarea sa mintală.

Auzise ușa deschizându-se și își ridicase ochii încețoșați spre persoana ce intrase în încăpere, străduindu-se să deslușească trupul zvelt al unei tinere îmbrăcată într-un halat alb și lung. Tânărul zâmbise.

-Oh, bine că ați venit. Îmi puteți da ochelarii?, întrebase acesta cu privirea neclară încă fixată pe siluta domnișoarei psiholog.

Tânăra zâmbise luând ochelarii ce căzuseră pe pat lângă tânăr cât timp acesta dormise și îi așezase la ochii băiatului cu grijă. Cel al cărui păr cenușiu crescuse mult, astfel încât rădăcinile brunete se vedeau mai mult ca niciodată, clipise des, reușind să focalizeze chipul tânăr al doctoriței.

-Mulțumesc., își aplecase băiatul capul în semn de respect.

Fata îi zâmbise larg, apoi își apropiase mâinile de trupul subțire al băiatului cu dorința de a înlătura cămașa de forță care acoperea partea de sus a corpului băiatului.

-Am vorbit cu directorul spitalului și a spus că ești oficial sănătos., explicase aceasta observând privirea nedumerită cenușiului. Vei putea pleca., zâmbise fata.

-Serios?

-Da.

-Vă mulțumesc.

***

Învăța tot mai mult cu fiecare zi care trecea, dar în acea seară avea nevoie de o pauză. Se oprise la un motel de la periferia orașului, lângă care se afla și o benzinărie, loc de unde își cumpărase câteva sticle de tărie.

După ce băuse două dintre sticle într-una dintre camerele motelului vechi în fața ochilor săi apăruseră tot felul de imagini, în toate fiind doar liliachiul care îi furase inima băiatului datorită faptului că era... Ei bine, era el. Cea care îl lovise cel mai tare fusese cea care reprezenta plecarea lui Taehyung.

Într-un moment de nebunie, băiatul începuse să împrăștie niște benzină, pe care o găsise ca prin minune undeva în cameră, peste tot prin cameră, ca mai apoi să se trântească pe marginea patului și să se joace cu bricheta pe care o avea veșnic în buzunar alături de țigări. Privise atent mica flacără.

"Sper să te faci bine curând și că-ți vei îndeplini visele legate de muzica ta. E păcat să îți irosești talentul vânzând atâtea piese minunate."

-Dar eu vreau ca tu să-mi cânți piesele..., șoptise suspinând și aruncase bricheta încă aprinsă într-una din bălțile de benzină, întreaga cameră începând puțin câte puțin să ardă.

***

Oftase lung și se trântise pe scaunul avionului lăsând muzica să îi explodeze în urechi. Asculta aceeaș melodie pe care o ascultase când Taehyung se ciocnise de el pe holul liceului. Trecuseră destui ani de atunci, dar mirosul frumos de flori de liliac rămăsese neschimbat în mintea sa. Vocea maleabilă și caldă încă îi răsuna în minte în fiecare seară și își amintea de frumosul liliachiu cu drag. Îi lipsea.

Vibrația telefonului său îi atrase atenția, primind un mesaj de la Namjoon, care îi ura un drum bun și baftă în conducerea BigHit din capitală. Yoongi își dăduse ochii peste cap și își sprijini capul de spătarul scaunului adormind.

***

Vârful pixului aluneca pe hârtie cu ușurință, iar când terminase de semnat îi întinse foaia secretarei sale.

-Îmi poți da niște detalii despre stilistul care se va ocupa de imaginea lui Soojin?, întrebase tânărul bărbat privind-o pe femeia cu puțin mai în vârstă decât el pe sub rama ochelarilor.

-Hm... Din câte am înțeles toți îl numesc TaeTae, acesta e și numele cu care se semnează pe hainele pe care le creează. E pasionat de ceea ce face și de multe ori face și haine la comandă. Deasemenea e tânăr, are doar douăzeci și trei de ani și a absolvit facultatea de curând... Oh! Are un copil de vreo doi ani., spusese femeia brunetă citind de pe o foaie pe care o avea în veșnica mapă pe care o trăgea după ea peste tot.

-Mulțumesc., spuse acesta privind ecranul telefonului care se aprinsese într-un apel de la celălalt C.E.O. al agenției. Apropo., spuse luând telefonul în mână pregătit să răspundă. Ai putea să mă înlocuiești la cina de afaceri programată pe azi?, rânjise luminos bărbatul palid.

Femeia își îngustă ochii într-o privire critică la adresa proaspătului cenușiu.

-Tu chiar vrei să-mi faci lipeala cu femeia aia, nu?

-M-aș simți prost să fiu singurul bisexual de aici și îți pot confirma că tu vei fi deasupra. Știu că te încântă să domini., îi făcuse cu ochiul și răspunse rapid la telefon. Hei, Namjoon.

Femeia devenise roșie până în vârful urechilor și se încruntă fiind pe punctul de a țipa indignată, dar se mulțumi prin a-l ucide pe Yoongi cu privirea și se făcu nevăzută.

***

Vântul bătea leneș făcând părul gri să se miște ușor, în acelaș ritm leneș. Își roti ochii de jur împrejurul său, imaginea ce în urmă cu doar câțiva ani îi era atât de familiară părând atât de veche și îndepărtată. Părea că și drumul până la veșnica criptă se șterse din amintirile sale, dar îl găsise, iar imaginea criptei îi provocase un zâmbet dulceag, dar trist.

-Bună, eomma., șoptise mângâind cripta cu degetele sale lungi și subțiri. Ce mai faci?, întrebase așezându-se în genunchi lângă aceasta. Eu sunt destul de bine. M-am vindecat... Deasemenea am un loc de muncă acum și asta datorită lui Namjoon. Ai avut dreptate când ai spus că e un băiat bun. Chiar e. Probabil aș fi sfârșit un biet cerșetor fără el... Îmi lipsește Taehyung. Nu l-am mai văzut și nici n-am auzit nimic de el de cinci ani. Îmi pare rău, eomma. Probabil ești dezamăgită acum, dar nu știu ce să mai fac. Am reuștit să devin așa cum ai vrut, un om respectat și cu o viață asigurată, dar nu mi-am găsit pe nimeni care să-mi fie partener. Știu că ai visat la o noră frumoasă, dar dacă nu e Taehyung mai bine să nu fie nimeni.

***

Dăduse colțul spre platoul de filmare și zâmbise văzând că totul arăta exact așa cum trebuia să arate. Își rotise privirea ușor și dăduse cu ochii de idolul ce avea să filmeze în acea zi, Soojin, care nu era singur, aflându-se în compania unui alt tânăr, dar care avea părul lung, ajungând până la talia acestuia, de un mov deschis, ca florile de liliac. Cenușiul se apropiase de cei doi și zâmbise.

-Bu- Taehyung?!