flower

Cap. 28

Oftase în liniștea tăiată doar de sunetul cuțiului argintiu lovind tocătorul ritmic. Era cu gândul în altă parte, tăierea legumelor nu mai reprezenta de mult timp un punct de atracție a atenției sale, ochii săi privind prin cuțitul pe care îl folosea pentru a tăia legumele. Era singur acasă, liniștea îl lovea peste față îl lipsa Yoongăi, a lui Jungkook sau a oricui altciuva se simțea singur, părăsit. Își închise ochii strâns când simțise că ochii îi erau umpluți de lacrimi și continuase să taie ritmic. Un țipăt scurt și ochii i se deschiseseră larg privindu-și degetele speriat. Sângele aluneca în valuri din tăietura cam greu de ignorat din vârfurile degetelor. Suspinase și lăsase să îi alunece o lacrimă pe obraz cu repezeală.

Scăpase cuțitul și se depărtase ager de insula de bucătărie cu buzele tremurânde și pașii săi repezi trecând de pragul ușii bucătăriei și înaintase spre ușa băii lăsând în urma sa stropi rubinii din lichidul vieții, dar cui îi păsa? Avea să curețe mai încolo.

În graba sa spre baie se lovise de o vază cu flori, pe care o dărâmă fără prea mare efofort deasupra picioarelor sale goale, cioburile tăind cu ușurință pielea albă, alte dâre de sânge făcându-și apariția, șerpuind ușor pe labele piciorului spre podea. Liliachiul privise plângând mut la dezastrul creat de el însuși și făcuse un pas, cioburile penetrând pielea curată a tălpilor sale. Scâncise sonor și continuase să înainteze încercând să ignore durerea creeată de cioburile care continuau să-i violeze tălpile. Ajungând la ușa băii, aproape răsuflase ușurat și deschisese ușa repede intrând cu pași grăbiți, dar înainte să apuce să înlăture oglinda din baie, care era și ușă pentru un dulap, picioarele însângerate îi alunecaseră. Țipase scurt și ascuțit, un sunet cam feminin pentru un bărbat, iar impactul cu marginea cadei fusese inevitabil, capul său alunecând mai apoi spre podea, totul făcându-se negru.

***

Scâcise ușor și își deschisese ochii leneș privind sus încercând să realizeze unde era de fapt, tavanul alb făcându-l să-și strângă ochii și să geamă în disconfort, dar cum nu putea să-și păstreze ochii închiși, așa că îi deschise iar privind în juru-i abătut. Era într-un spital, asta era sigur, dar ce căuta acolo? Tot ce-și amintea era... Oh, Doamne! Cum ajunsese acolo?

-Eomma!, se auzise un glas dulce din partea dreaptă a patului incredibil de inconfortabil.

Ochii liliachiului se rotiră prin cameră, privindu-și fiica pe sub firele lungi și mov de păr, parcă neînțelegând care era rolul micii fete acolo.

-Y-Yoonga..., șoptise acesta răgușit și se ridicase amețit în șezut.

-Eomma, esti bine?, se ridicase fetița mergând relativ greu spre părintele său.

Când micuța ajunsese lângă pat, Taehyung își întinse mâinile spre aceasta ridicând-o în pat, pe picioarele sale.

Nu știuse ce ar fi trebuit să răspundă și își aplecase capul într-o parte fără o expresie anume.

-Va trebui să aplicați asta pe răni până când se vor închide și când vor fi închise va trebui să aplicați această cremă., se auzise vocea unui bărbat, cât timp ușa încăperii se deschise, lăsând două persoane să intre.

Ochii celor doi din pat se ridicaseră spre cele două pesoane, iar liliachiul de încruntase neînțelegând ce căuta acolo cel cu părul ca de cenușă.

-Sigur, domnule doctor. Voi avea grijă de el., îi zâmbise cenușiul celui îmbrăcat în veșnicul halat alb.

Ochii celor doi se îndreptaseră spre pat, și zâmbiseră la unison realizând că tânărul era treaz.

-Oh, bună, Taehyung., îl salutase cenușiul bine-voitor.

-Cum am ajuns aici...?, spuse Taehyung aproape șoptit.

-Jungkook a dus-o pe Yoonga acasă și te-au găsit inconștient și rănit în baie. Jungkook a sunat repede pentru o ambulanță, dar a fost nevoit să plece după ce te-au adus la spital așa că m-a sunat să vin să stau cu Yoonga până te trezești și să am grijă de tine după. Spunea ceva despre o misinue în Daegu., explicase cenușiul. Totuși, cum ai reușit?

-Ăhm... Un accident?, spusese liliachiul jenat, iar cenușiul surâse la auzul scuzei celui mai tânăr. Oricum. Pot pleca?, adăugase acesta mutându-și privirea asupra doctorului de vârsta a doua.

-Sigur, dar nu vei putea merge o vreme, așa că domnul Min va avea grijă de tine o vreme.

-Hă? Yoongi? Dar pot avea grijă de mine și singur., protestase tânărul nemulțumit.

Doctorul zâmbise și își întoarse privirea spre Yoongi.

-Semnați aici și îl veți putea lua acasa., spusese  acesta întinzându-i cenușiului o hârtie și un pix, cel din urmă semnând repede.

Doctorul ieșise din salon cu pași mari, iar Yoongi se apropiase de pat, unde stăteau cei doi.

-Eomma, uite!, exclamase fetița încântată arătând spre chipul bărbatului. El e cel din poza din biloul tău! Poate fi el appa?

Taehyung se înecase cu aerul.

-C-Ce? Eu sunt tatăl tău.

-Nu. Tu esti eomma., răspunse fetița înverșunată.

Taehyung o privise stupefiat neștiind cum s-o facă pe micuță să tacă pentru ca unu: tocmai îi spusese lui Yoongi mai indirect că el păstra una dintre pozele lui și doi: pentru că îi sugera să se împace cu acel afurisit de cenușiu care arăta afurisit de bine în acele afurisite de haine afurisit de sexi și... Ei bine, voia să-i pună mâna la gură pentru a o opri, așa cum făcea cu Jungkook în urmă cu câțiva ani.

-Hai să nu mai vorbim despre asta., propusese liliachiul ferindu-și bretonul din ochi, implicit atingând și bandajul care de pierdea printre lungile șuvițe de păr liliachiu. Putem pleca?, întrebase mai apoi punând-o pe cea mică pe podea și înlăturase cearceaful subțire care-i acoperea picioarele, încercând să se dea jos din pat, dar Yoongi apăruse imediat lângă el și îl ridicase în brațe în stil mireasă.

-Doctorul a spus că nu ai voie să mergi pentru o vreme., explicase acesta răbdător. Yoonga, dragă, deschizi ușa dacă te rog?

-Sigul., îi zâmbise fetița și merse cu pași iuți spre ușă, lăsându-l pe cenuișiu să treacă cu Taehyung în brațe.

Liliachiul nu știa cum să treacționeze, obrajii săi luând foc.

-Yoongi, lasă-mă jos! Pot merge!, se văită tânărul încercând din greu să coboare din brațele puternice ale cenușiului.

-Yah! Stai locului! Nu vreau să te scap., îl atenționase cel mare cu o privire caldă. Yoonga, stai pe lângă mine, bine? Nu vrem să pierdem o duceață ca tine.

Mogâldeața aprobase agățându-se de tivul gecii cenușiului pentru a se asigura că nu-i pierdea pe adulți de pe lângă ea sau că o lua într-o direcție greșită în drumul lor spre ieșirea din spital.