flower

Cap. 38

"Yoongi, știu că ești distrus, dar asta nu-ți dă dreptul să faci foamea." Îl ceartă Namjoon pe prietenul său care era mai mult ca un frate pentru el. Poate că Jimin reușise cumva să vorbească cu Taehyung și să-l ajute să-și pună gândurile în ordine, pentru că liliachiul era o persoană care își deschidea sufletul atât de ușor în fața persoanelor pe care le iubea, pe când Yoongi devedea un catâr încăpățânat și refuza să scoată ceva pe gură.

Cenușiul îi aruncă o privire urâtă și își trântește bețișoarele de lemn pe masă și apoi să se ridice și să plece în camera sa. O ușă trântită e tot ce se mai poate auzi în urma sa. Namjoon expiră nervos, oarecum iritat de comportamentul imatur al cenușiului. Știa că suferea și că se învinovățea pentru orice, dar dacă avea de gând să stea să moară de foame cum va mai putea îmbunătăți lucrurile dintre el și Taehyung. Singura persoană care îl făcea pe Yoongi să facă ce i se spune era Yoonga ca obținuse cumva autoritatea lui, în plus, Yoongi nu putea să-i reziste fetiței ce avea impresia că este ca o bucată de ciocolată: dulce la interior, dulce la exterior, dar această calitate o moștenise de la Taehyung.

"Taehyung." Zâmbește Yoongi trist. Stătea înșirat pe patul său și se gândea la clipele pe care pe petrecuse alături de Taehyung, înainte ca totul să se risipească în vid. Amintirile îi treceau prin minte de parcă erau în adierea vântului tulmutos al sufletului său. Și-a amintit de prima dacă când s-au cunoscut, când au compus împreună 'Stigma', când au făcut un neașteptat duș împreună, iar apoi au luat prima cina împreună, când și-au deschis sufletul unul în fața altuia, când trupurile lor au descoperit o nouă plăcere, iar de aici șirul amintirilor frumoase se rupe.

Yoongi nu este și nici nu a fost vreodată mândru de faptele lui. Simte că l-a rănit pe Taehyung cu fiecare acțiune pe care o făcea, de la fiecare 'prostule' spus în glumă până la dățile în care îl îndepărta de parcă l-ar fi contaminat cu ciumă. Iar toată marea aceea de amărăciune și întuneric a fost oprită de două zâmbete: zâmbetul cald al lui Taehyung, din care se desprindea dragostea pe care i-o purta copilului său, și cel al Yoongăi, care emana puritatea copilăriei și fericirea adevărată.

Și misterul tot rămânea. De ce Yoonga arată exact ca el? Oare soarta chiar a plănuit asta? În acest mod șiret s-a jucat cu viețile lor, de parcă ar fi niște păpuși cu sfori? Chiar dacă totul era plănuit sau nu, adevărul este că Yoongi simțea o legătură puternică cu acel copil. Cenușiul chiar o iubea pe Yoonga și se gândea la ea ca la propriul lui copil, dar nu din cauza că Taehyung e tatăl ei sau că copila semăna enorm de mult cu el.

Yoonga și Jimin erau la baie tot timpul acesta, pentru a-și spala mâinile, dar cine erau ei ca să nu înceapă să arunce cu apă unul în altul. Cei doi ies râzând de la baie, picături de apă, încă curgându-le din câteva șuvițe foarte ude. Zâmbetele acestora dispar când văd fețele de înmormântare ale lui Namjoon și Hoseok, ce purtau o discuție serioasă despre prietenul lor.

"Unde este appa?" Întreabă fetița din brațele lui Jimin. Blondul își întoarce atenția spre nepoata lui și îi zâmbește, încercând să readucă un ton de veselie în încăperea în care aveai impresia că pereții erau vopsiți cu tristețe și durere.

"Appa s-a dus la culcare mai devreme, pentru că era obosit și nu-i era foame." Îi explică Namjoon, încercând să elimine toate grijile pe care fata nu trebuia să le aibă, dar cu toate acestea, Hoseok se uită urât la el.

"Namjoon minte. Yoong-yoong, nu-l lua în seamă pe moșul ăsta de lângă mine. Appa s-a alăturat urșilor la hibernat, după ce și-a umplut toată burtica cu mâncare yum-yum și s-a făcut mare mare!" Îi spune Hoseok, fetiței pe diferite voci amuzante și cu diferite expresii faciale, ce au făcut-o pe Yoonga să râdă până la lacrimi. Roșcatul îi șterge lacrimile cu grijă și o așează în poala lui, începând să-i dea să mănânce.

Namjoon și Jimin se uită fascinați la Hoseok și la modul în care știe să se comporte cu un copil.

"Hoseok, știu sigur că vei fi un părinte minunat." Îi spune Jimin zâmbind, iar asta roșcatul poate decât să dea din cap și să mormăie ceva ușor.

După masă, cei trei adulți au spălat vasele și s-au ocupat ca totul să fie pus la locul lui, în timp ce Yoonga s-a pus în pat să se culce. După ce a primit de la cei trei unchi ai săi câte un sărut de noapte bună, acesta se dă tiptil jos din pat și fuge până în camera în care știe că este Yoongi.

După ce intră în camera acestuia, se pune pe partea cealaltă a patului în plapuma pufoasă și își pune mâna mică pe mâna uriașă a lui Yoongi.

"Te iubesc, appa, și știu că și eomma te iubește." Îi spune fetița, cuiburindu-se la pieptul lui și făcându-se confortabilă, cu gândul că ar trebui să adoarmă, pentru că nu vrea să-l trezească pe Yoongi.

Cenușiul își deschide ușor ochii când simte respirația micuței se liniștește. Lacrimi încep să-i cadă din ochii închiși ca niște cărbuni. Nu merita nimic din ce i se întâmpla. Nu merita să aibă lângă el o fetiță care îl strigă 'appa' și care îi spune că-l iubește. Nu merita ca în camera de lângă să se odihnească marea sa iubire. Nu merita nimic dintre astea, dar totuși le avea, dar nu se putea bucura pe deplin de ele, pentru că lucrurile nu erau unite. Lucrurile erau sucite și răsucite de mii și mii de ori de mințile și inimile lor, încât deveniseră niște hieroglife vechi pe care nimeni nu le înțelegea, iar ei nici măcar nu le văzuseră, nici măcar nu au avut o discuție completă pe această temă. La finalul zilei, Yoongi și Taehyung erau doar niște străini ce refuzau să vorbească până la capăt, astfel rănindu-se puternic pe ei și pe dragostea mare ce apăsa greu pe inimilor zdrobite, dar care totuși își găseau puterea să continue.

Doar de putere aveau nevoie Yoongi și Taehyung, iar acea putere era Yoonga.

_________
Cine vi se pare că este cel mai bun părinte dintre Yoongi, Hoseok și Taehyung?