flower

Cap. 54

Taehyung fumega de nervi. Era atât de nervos pe Yoongi încât îi venea să-l bată. Nu era de acord sub niciun preț să lase doi bărbați să-i ia copilul. Nu-l interesa că Yoonga nu era sânge din sângele lui. El era tatăl ei. El a crescut-o, el a educat-o, el a făcut totul pentry ea și astfel și-a câștigat dreptul de a fi tatăl ei.

Un părinte nu e cel care are același sânge ca tine. Părintele e persoana care te crește și te iubește necondiționat și vrea să-ți ofere ce are mai bun. Un părinte este înainte de toate, cel mai bun prieten al tău și persona care va fi mereu disponibilă să stea în compania ta și să-ți ofere un umăr la nevoie. Un părinte e persoana care nu te va judeca niciodată, deoarece el te va accepta așa cum ești. Părintele e persoana care îți vrea numai binele și care încearcă mereu să te întoarcă spre direcția corectă când ai făcut o mică greșeală pe traseu. Un părinte este o persoană care te lasă să-ți faci propria părere despre lumea care te înconjoară, fără să-ți bage pe gât ideologii vechi sau credința, sexualitatea, gândirea lui.

Era conștient de cuvintele dure, mult prea dure pe care i le-a spus lui Yoongi. Știa că cenușiul nu le merita, dar în acel moment nu și-a mai putut controla gura, deoarece temea de a-și pierde copilul era prea mare. Iar acum, din cauza acelor cuvinte și-a pierdut și iubitul. Iubitul căruia îi mai promisese o a doua șansă, un viitor împreună, o familie, iar tocmai el distrugea acea a doua șansă, viitorul împreună, familia. Yoongi nu avea nicio vină, chiar dacă el a fost de acord ca Yoonga să știe adevărul, el era singurul care nu s-a gândit doar la el, singurul care nu a fost egoist, deoarece el a învățat din greșelile din trecut și nu avea de gând să le repete. Când a auzit povestea fratelui său și motivul pentru care acesta o voia pe Yoonga cu atâta disperare, și-a dat seama că acesta merită o șansă la fericire, o șansă să uite trecutul și să se bucure de prezent.

Yoongi adormise. Când era stresat și nervos mereu se culca. Somnul era cea mai bună terapie pentru el. Îl ajuta în orice moment disperat, deoarece îl făcea să uite de griji, iar când se scula să aibă totul mult mai clar și astfel putând rezolvând situația mult mai bine. Era un obicei care îi rămăsese de când fusese internat. Prima dată corpul său avea niște efecte ciudate la pastile care îi erau băgate pe gât și astfel prefera să doarmă, pentru că dormind nu mai simțea nimic, nu mai auzea vocile, nu se mai gândea la strânsoarea cămășii de forță, nu mai avea durerile de cap cauzate de pierderea vederii, o cauză adversă a drogurilor puternice ce îi penetrau organismul.

Avea un somn liniștit, mult prea liniștit pentru situația în care se afla, deoarece când dormea mereu visa lucruri frumoase ce îi ofereau stări de fericire, astfel uitând de răul din afara lumii viselor. Mereu după aceste reprinze de somn se trezea de parcă ar fi un alt om. Avea mereu bateriile încărcate, iar nici un mort nu i-ar putea distruge optimismul. Faptul că nu-și arăta sentimentele era o altă traumă pe care nici acum nu a reușit să o depășească. Când tatăl său încă trăia, acesta mereu avea perioade scurte sau lungi când uita cine era Yoongi, așa că trebuia să-și ascundă sentimentele de durere și respingere, deoarece nu-l voia să-l facă pe acesta să se simtă și mai prost din cauza bolii de care suferea.

Yoongi era un luptător, iar cel mai mult, asta aprecia Taehyung la el. Iubea faptul cum Yoongi nu se lăsa bătut și tot continua să lupte chiar dacă i se tăiau aripile din start. Yoongi nu știa ce e acela un 'nu', iar din cauza acesta el nu avea limite. Taehyung știa că dacă Yoongi o va da pe Yoonga celor doi, nu le-ar fi dat-o definitiv, deoarece acesta urăște să piardă ce e al lui, iar adânc în interiorul lui, Yoonga era fata lui, nu nepoata lui.

Acum, Taehyung chiar se simțea oribil pentru cuvintele pe care i le-a spus. A fost pueril din partea sa să creadă că nu o va mai vedea niciodată pe Yoonga, că Yoonga îl va uita, că Yoonga îl va înlocui.

Taehyung nu avea nici cea mai mică idee în legătură cu ce făcea Yoongi în acele momente, tot ce știa era că trebuia să-și ceară niște scuze. Yoongi merita mult mai mult decât niște scuze, dar la momentul actual, dar scuzele erau posibile. În casă era liniște, prea liniște și bănuia că acesta a plecat de acasă ca să bea și să facă sex la un club la întâmplare din oraș.

Violetul și-a părăsit camera și a decis să se ducă în cea a lui Yoongi pentru a vedea dacă acesta se afla acolo și pentru a vorbi cu el. Tristețea i-a umplut chipul când a văzut camera goală. Și-a târât picioarele până spre camera Yoongăi, având de gând să petreacă ceva timp alături de mirosul și spațiul ce îi aparținea fetiței sale.

Rămâne încremenit în prag când îl descoperă pe Yoongi în patul Yoongăi dormind, între mâinile sale aflându-se păpușa preferată a fetiței.

S-a dus încet spre el, fără să facă zgomot deloc, fiindu-i frică să nu-l trezească și s-a așezat ușor pe podea în dreptul feței lui Yoongi. Patul fiind unul jos, chipurile lor erau la același nivel, astfel permițându-i lui Taehyung să se uite la chipul fără imperfecțiuni al acestuia. Arăta perfect exact cum arăta și interiorul lui.

"Îmi cer iertare, pentru că nu sunt atât de bun pentru tine și nu te merit, dar sunt atât de egoist încât nu te pot lăsa."

____________

Va multumesc enorm pentru cele 800 de voturi și aproape 3 mii de ochișori. Va ador si va multumesc pentru că ma sprijiniți ♡♡♡♡♡