flower

Cap. 18

Tresărind speriat, tânărul își căuta telefonul pe lângă el în disperare, iar când îl găsi, buzele sale eliberară un sunet neînțeles, apoi oftă începând să-l butoneze, apăsând puțin cam tare pe ecranul lucios. Când găsi ceea ce căuta, tânărul mai apăsă o dată pe ecran și duse telefonul la ureche. Un ton de apel. Două. Trei. Patru și persoana apelată răspunse cu un ton adormit.

-Unde-i Taehyung?, întrebă băiatul.

-Poftim? În camera lui. Doarme, cred. Ce s-a întâmplat, Yoongi?, mormăi persoana de la celălalt capăt al apelului.

-Du-te și verifică-l, Namjoon. Am avut un vis dat dracu' și vreau să fiu sigur că nu-i real., îl repezi cenușiul pe blond, cel din urmă ridicându-se din pat cu lene. Grăbește-te!

-Acum, acum..., oftă tânărul blond.

Cu pași târâiți, Namjoon ajunsese în fața camerei fratelui său mai mic și testă cleanța, realizând cu stupoare că era încuiată.

-Taehyung?, îl strigă bătând în ușă.

-E încuiat? Aish... Tu și provocările tale, idiotule., oftă Yoongi nervos.

-Ya! Tu ai fost de-acord cu asta, da? Și-n plus. De unde dracului era să știu eu că Taehyung e virgin? Adică, în fine, era.

-Dacă vreți să vorbiți la telefon despre virginitatea mea furată de un idiot ați face bine să o faceți în altă parte!, se auzi o voce răgușită de după ușă.

-Taehyung!, tresăriră blondul și cenușiul simultan. Ah... E bine..., răsuflă Yoongi ușurat.

-Bun. Acum că ai văzut că e bine pot pleca dracului de-aici? Mor de somn..., căscă Namjoon.

-Ție chiar nu-ți pasă de el? E fratele tău, Namjoon!, se răsti Yoongi cât timp Namjoon se târâia înapoi în camera sa, un sunet, ca de cheie învârtită în ială și pași auzindu-se în urma sa.

-Desigur că-mi pasă... Oh? Unde mergi, Tae?

-Mi-e foame. N-am voie?, își ridică tânărul o sprânceană, o schimbare atrăgând atenția blondului.

Părul ciufulit al tânărului său frate prinsese o culoare diferită. Șaten cu șuvițe blonde. Când se întâmplase asta?

-Ba sigur că da. Scuze., ridică blondul din umeri, apoi se întoarse, mergând în camera sa cu pași mari. Taehyung s-a vopsit, Yoongi., spuse când închise ușa și se așeză în pat.

-Serios? Cum?

-Șaten. Are șuvițe blonde, deasemenea.

-Nu cred că e bine, Namjoon. Nu ar renunța în viața lui la movul care îl reprezintă.

-Știu..., oftă mut blondul. Am făcut o prostie, hyung. Ce facem?

-Nu știu. Și problema cea mai mare e ca am început să am sentimente pentru el și am realizat asta abia după ce l-am văzut plângând când a realizat că ne-am jucat cu el. Am simțit cum ceva s-a rupt în interiorul meu... E groaznic..., suspină cenușiul frecându-și fruntea cu buricul degetelor mâinii drepte.

-O s-o rezolvăm și pe asta, hyung. Încă nu știu cum, dar o vom face. Promit., spuse blondul, apoi întrerupse apelul și oftă din nou privind tavanul.

***

A doua zi, îl găsi pe Taehyung îmbrăcat din cap până-n picioare în negru. Zâmbi trist privindu-și chipul în oglingă. El chiar renunțase la mov. Oftase.

-Hei, strugurel., auzi o voce, apoi își întoarse privirea pentru a-i observa pe cei doi prieteni ai săi.

Zâmbi din nou.

-Hei!, chicoti când cei doi îl îmbrățișaseră strâns.

-Totul va fi bine azi, da? Îi vei da pe spate., îl asigură băiatul cu părul ceva mai lung și ciufulit.

-Da, Minho. Mulțumesc că mă ajuți. De fapt, vă mulțumesc amândurora.

Cai doi chicotiră.

-Ești gata?, întrebă cel brunet.

-Da, Jungkook. Nu am renunțat la părul meu violet degeaba., afirmă noul șaten sigur pe el.

Ieșiră pe ușă râzând, Minho ținând mâna lui Taehyung într-a sa zâmbind. Când trecură pe lângă Namjoon cei trei salutară politicoși și își continuară drumul, coborând scările și ieșind din casă fără să o mai salute pe mama băiatului.

Ajunseseră în fața școlii, iar Taehyung se opri privind mulțimea de elevi și observând pe cei care intrau chiar atunci în curtea liceului cum începeau să șușotească sau să se holbeze la el. Minho oftase ferind bretonul șaten din ochii lui Taehyung.

-Haide, Tae., îi sărută obrazul dulce, apoi îi zâmbi plin de încredere.

Taehyung aprobă și se lădă ghidat spre intrarea în liceu, în drumul lor ciocnindu-se de cineva.

-Oh? Taehyung!, tresări auzindu-i vocea răgușită.

-Hei, Yoongi., spuse băiatul impasibil.

-Oh? El e Yoongi?, se auzi vocea lui Minho din dreapta șatenului.

-Mhm., aprobă băiatul.

-Acum înțeleg de ce l-ai ales pe el, Tae. Arată de parcă ar fi bun la pat., chicoti el pervers.

-Să știi că e., îi dăduse Taehyung deptate. Încă pot să aud scârțâitul patului., râse mai apoi. Mersi, Yoongi.

-Poftim? Pentru ce?, întrebă cenușiul nedumerit.

-Am câștigat un pariu cu ajutorul tău. Aparent și eu te-am ajutat să câștigi unul așa că suntem chit., ridică șuvițatul din umeri.

-Despre ce vorbești, Taehyung?

-Am pariat împreună cu Jungkook -Minho arătă cu degetul spre băiatul brunet care vorbea la telefon- că TaeTae, aici de față, nu e în stare să și-o traă cu un băiat. A acceptat provocarea și am căzut de comun acord că o facă aici, în Coreea. Cine ar fi crezut că va da peste tine atât de ușor?, chicoti băiatul cu părul prins într-o mică coadă la spate.

Taehyung chicoti la rândul său privind ochii lipsiți de orice fel de sentiment ai celui mai mare. Chiar și când îi spunea că totul a fost doar un joc ignoră? Atât de rău și rece era? Lacrimile aproape îi inundară ochii, dar hotărî că nu avea să-i mai arate cât de slab era. Ridică din umeri indiferent când văzu că Yoongi nu mai spune nimic și dădu să plece când văzu că ochii celui mare deveniseră sticloși.

-N-Nu..., șopti cel mare privindu-și bocancii.

-Ce?, întrebă Taehyung sec în timp ce îi arunca o mică privire lui Minho.

-Te rog, Taehyung..., contiună tânărul cenușiu să șoptească aproape sugrumat cât timp mâinile sale urcau spre chipul său, ascunzându-și chipul când simți lacrimile alunecând pe obrajii săi fierbinți, apoi mâinile sale alunecară spre gât, strângând ceva invizibil. M-Mă... omoară..., scânci, capul său căzând pe pieptul șatenului.

Taehyung făcu ochi mari când îl simți pe cenușiu alunecând încet, sfârșind în cele din urmă la picioarele sale.

-M-Minho...? J-Jung... kook?, vorbi Taehyung încet. CE DRACU' DE ÎNTÂMPLĂ?!, strigătul disperat al tânărului se auzi, atrăgând atentia tuturor elevilor din curtea liceului.

"Mori, Min... Yoongi..."