flower

Cap. 7

-Cum adică?,tresare cel mic holbându-se la băiatul cu păr gri.

Taehyung îl oligase practic să îi spună ce făcuse cu o zi în urmă și de ce nu îi răspunse la telefon.Nu că ar fi avut să îi spună cine-știe-ce.Voia doar să vorbească cu el.

-Uite-așa.,ridică tânărul din umeri nepăsător.

Taehyung se holbă la el cu ochii lui sclipitori,dar acum amenințători.

-Ce piesă ai vândut?,întrebă prinzându-i mâna într-a sa atunci când cenușiul vru să plece de lângă el."Stigma"?,continuă și spera că nu aceea era piesa pe care o dăduse unei cântărețe care era în criză de timp și nu mai avea timp pentru a scrie una.

-Nu.Alta.,spuse butonându-și telefonul în căutarea a ceva care să îi distragă atenția de la cel al cărui păr avea culoarea florilor de liliac.

Începea să îl obosească energia și dăruirea cu care îi punea atâtea întrebări fără rost.

-Care?,continuă tânărul interogatoriul ce nu mai avea sfârșit.

-Ce ar fi să taci odată?Hm?,întrebă cenușiul din doi peri începând să caute ceva prin geanta plină de foi și caiete măzgălite și scrise cu versuri.Na!Acum taci dracului.,mormăi înfigându-și căștile albe în urechi.

Taehyung privi foaia pe care i-o întinse cel mare și făcu ochi mari când văzu cuvântul "Stigma" scris la repezeală deasupra versurilor și notelor muzicale,pe primul rând,exact în mijloc.O denumise așa cum vruse el,iar acest lucru îl făcu să zâmbească dulce,așa cum îi era obiceiul.

Lui Yoongi nu îi scăpă acel zâmbet și înăuntrul său zâmbi și el,dar rămăsese inexpresiv,pivindu-l cu ochi adormiți pe cel ce părea extrem de fericit.

Liliachiul își scoase telefonul performant și făcu o poză foii albe,ca mai apoi să o așeze într-un dosar mare,mov,pe care îl scoase din rucsacul său negru cu violet,având grijă să nu se îndoaie nici un colț al foii pătate cu versuri.Avea extrem de mare grijă de lucrurile sale,în ciuda comportamentului său zburdalnic și neatent.

În fața celor doi se opri un băiat cu părul blond,care îl privi pe cel mic cu atenție.

-Tata te-a căutat alaltăieri seară și nu ai fost acasă.Și ieri ai lipsit.,spuse băiatul ce părea mai matur decât cei doi care îl priveau,unul ascultândul pe el,celălalt muzica ce îi răsuna în căști.

Yoongi se sprijini de peretele holului și scăzu volumul căștilor,fiind atent la discuția celor doi.

-Am fost ocupat cu mama.,răspunse cel mic ridicând din umeri,părând că coptia atitudinea delăsătoare a celui cu păr cenușiu de fiecare dată când punea întrebări stupide sau vorbea mult.

-Ieri.,spuse blondul printre dinți,privind printre gene chipul celui mai mic ca el.

-Mdah.Am avut treabă,și?Tatăl tău -spuse accentuând cuvântul "tău"- ar trebui să își vadă naibii de treaba lui și să mă lase în pace.Mama știe unde am fost,deci care ar fi rostul la informarea lui de vreme ce el nu contează?,vorbi Taehyung apăsat,pe chipul său nevăzându-se vreo expresie care să îi trădeze sentimentele,dar Yoongi știa că era nervos.

-Ascultă.Știu că nu îl suporți,dar tatăl meu s-a căsătorit cu mama ta și trebuie să accepți ideea și punct.Nu a fost alegerea noastră,Tae.,vorbi blondul blând.

Yoongi analiză tensiunea din corpul lui Taehyung și calmitatea de care dădea dovadă cel mai mare ca el.

-Taehyung...,murmură atingând umărul celui cu părul mov.

Taehyung îl privi cu ochi mari,neînțelegând ce voia,până acum îi dădea "seen live" și acum părea că ascultase întreaga discuție.Așa era.

-De ce nu le-ai spus alor tăi că ai fost la mine sâmbătă?,întrebă,privindu-i ochii mari.

-Mama știa.,îi răspunse cel mic încruntat.

-Dar tatăl tău?,îl întrebă cenușiul,nescăpându-i atenta privire a celui cu părul de culoarea soarelui.

-Suga',tatăl lui nu e tatăl meu...,murmură cel mic continuând să privească ochii mici și negrii ai hyung-ului său.

-De vreme ce părinții voștri s-au căsătorit,tu ești oficial fiul tatălui său și fratele său.Nu ai pic de respect față de seniorii tăi?,îl săgetă Yoongi cu privirea,făcându-l pe cel mic să își lase privirea asupra podelei și pe blond să chicotească.Data viitoare spune-i măcar hyung-ului tău unde mergi sau jur că voi scăpa de tine,așa cum plănuiam luna trecută.Ai grijă,te verific și ai face bine să nu îmi încalci cuvântul.,îl amenință tânărul cu păr ca de cenușă.

Blondul bufni în râs de-a binelea când văzu fața speriată a fratelui său mai mic,care striga "Nu!" din toți rărunchii.

-Îmi place de tine.,spuse privindu-l pe Yoongi cu atenție.Numele meu e Kim Namjoon.Încântat.

-Min Yoongi.,spuse cel mai tânăr făcând o plecăciune în semn de respect,fiind urmat de blond.

Brusc,soneria ce anunța începerea unei noi ore sparse gălăgia de pe hol,cu toții împrăștiându-se prin clase.

-Hai.Mișcă în clasă.,îl împinse Yoongi pe liliachiu când văzu că vrea să o ia în direcția opusă.

-Dar...Jungkook...

-Nici un Jungkook.În clasă!Acum!,îl întrerupse pe cel mic începând să îl îmingă de la spate spre clasa lor.

Namjoon rămăsese pe hol,râzând de autoritatea ciudată pe care o avea acel Min Yoongi asupra încăpățânatului de frate al său.

-Uf...Bine,hyung...,murmură cel mic începând să meargă singur cu pași târâiți spre încăperea pe care o ura cel mai mult dintre toate.

Nu înțelegea de unde avea cenușiul atâta energie,dar nu îl deranja.Se bucura că hyung-ul său avea o stare mai bună decât până atunci.

Odată ajunși în clasă,Yoongi își scoase un caiet mai vechi și începu să scrie în el cu spor,fredonând încet,ca să nu atragă atenția profesoarei ce le preda chimie.Taehyung începuse să scrie ce le explica femeia,știind că probabil îi va asculta curând din acea lecție și era bine ca măcar unul dintre ei să aibă lecția în caiet.Yoongi oricum nu avea să o scrie,așa că de el depindea ca acea lecție să fie prezentă în caietul lor,caietul lor pentru că aparent Yoongi făcea mereu poze la lecțiile făcute la fiecare oră din lenea de a scrie.Acest lucru nu îl deranja.Se bucura că hyung-ul său scria cântece minunate în loc să își piardă timpul scriind lecții,ca mai apoi să arunce caiete întregi.