flower

Cap. 40

"Eomma, ce scrie?" Îl întreabă fetița pe Taehyung. Violetul ia ușor hârtiuța pe care Yoonga i-o înmânează și își aruncă ochii fugitiv peste ea. Recunoaște din prima acel scris dezordonat, dar care în același timp oferea hârtiei un motiv să se mândrească, deoarece acel scris nu apărea peste tot.

Taehyung, sper ca omletele să nu se fi răcit când citești tu biletul ăsta. Omleta lui Yoonga este cea cu forme de flori în ea. Ar trebui ca tu cu Yoonga să fiți îmbrăcați până la ora 13:00, pentru că vă voi scoate în oraș pentru a lua prânzul. Voi veni mai devreme ca să te ajut cu îmbrăcatul.

Taehyung simte cum inima îi ajunge în gât când citește și ultimul rând.

Nu uita că te iubesc. Semnat, Yoongi

Cum putea da uitare ultimilor ani când s-a străduit să creeze un nou el după ce fusese distrus. A trebuit să se nască din propria cenușă, ca mai apoi să fie ușor ars de către iubita lui când l-a părăsit când a rămas însărcinată, și a ars din nou când a reapărut Yoongi în viața sa. Totul era mult mai mult decât dificil, iar cu revenirea cenușiului totul s-a complicat mult mai mult decât acesta putea duce. Taehyung își ridică privirea de pe foaia galbenă și și-o îndreaptă spre fetița lui care mânca de zor omleta încă caldă pregătită de Yoongi.

Yoonga își lasă bețișoarele pe masă și sare de pe scaunul înalt pe care stătea, aterizând în poala tatălui său. Taehyung i-o strânge pe micuța lui în brațe și o îi șterge urmele de mâncare de la gură.

"Eomma, unde-i appa? Mi-a promis că se duce la baie și se întoarce." Rostește fetița cu lacrimi în ochi. Taehyung își trage aer în piept și ceartă în gând pentru că nu avea un plan făcut dinainte.

"Appa a trebuit să se ducă mai devreme la muncă, dar a spus că vine mai devreme pentru a lua prânzul împreună." Spune violetul, iar apoi șterge lacrimile inofensive de pe chipul fetei sale.

Chipul Yoongăi se înseninează brusc, fericirea sclipind ca niște stele în ochii săi mari.

"Serios? Când a spus asta?"

"Chiar aici." Yoonga se uită la hârtiuța galbenă din mâna lui Taehyung. Își dădea seama că pe ea sunt scrise niște cuvinte, dar nu știa ce cuvinte.

"Când o să învăț să citesc?"

"Când o să te duci la școală."

"Dar nu vreau să mă duc la școală, dacă mă duc la școală înseamnă că trebuie să te las singur aici, pentru că appa e plecat la serviciu." Se plânge fetița, iar de data aceasta adultul nu mai știe cum să o liniștească. În ghidul lui de părinte singur nu scrie niciunde de problema de "appa e la serviciu" sau "appa mi-a spus că se duce la baie, iar apoi se va întoarce". Taehyung se simțea depășit de situație, pentru că un copil nu este crescut doar de un părinte, ci de minim doi.

Acum realizează cât de greu i-a fost mamei sale să-l crească și cât de egoist era din partea lui să-i reproșeze în fiecare zi al adolescenței sale când de mult o urăște din cauză că s-a recăsătorit, dar ea a făcut-o pentru el, ca el să aibă o viață mai bună, iar acum are o viață bună în care a devenit și el părinte și realizează cât de greu e să crești un copil singur. Iar Yoonga era doar un copil micuț ce înghițea aproape orice minciună pe care i-o spuneai, acest lucru însemnând că o puteai liniști mai repede, dar el era un adolescent ce deja înțelegea mult prea multe lucruri, iar minciunile făcute cu scopul de a nu răni nu mai funcționau de mult la el.

"Yoonga dacă nu te duci la școală trebuie să știi că domnul Crăciun nu va mai veni niciodată la tine. El vine numai la copii care învață literele și învățată să numere." Ochii fetiței se măresc în semn de uimire. Nimeni nu-i spusese că domnul Crăciun vine decât la copii care știu alfabetul și să numerele. Totul i se pare atât de complicat fetiței, deoarece în mintea ei totul părea un desen mâzgălit.

"Dar eomma, eu știu să număr~ hana, dul, ship." Termină fetița de numărat cu un zâmbet pe buze, iar Taehyung tot ce poate face este să zâmbească la rândul lui. Era drăguț cum fetița sa încerca să-i numere, chiar dacă sărea peste multe numere și amesteca numeralele cardinale cu cele ordinale.

Violetul o strânge în brațe pe făptura care i-a schimbat viața în bine, iar cu această ocazie poate simți pe bluza ei o tentă ușoară de parfumul lui Yoongi. Acel parfum ce rămăsese neschimbat din școală, un parfum de care se îndrăgostise, și chiar și acum, după ce a trecut prin ce a trecut nu putea minți în legătură că nu-i place acel parfum. În prima săptămână după ce a fost singur în Seoul, fiindu-i dor de cenușiul lui a cumpărat un set de trei parfumuri pe care Yoongi le folosea, dar toate trei au sfârșit date pe stradă pe gratis, pentru că nu rezista să le miroase sau să le vadă fără să plângă. Atunci a întâlnit-o pe femeia pe care nu mai vrea să o mai vadă în viața lui, dar totuși îi este recunoscător că i-a oferit-o pe Yoonga.

Următoarele ore trec ca prin magie, deoarece cei doi au decis să facă un maraton de anime-uri. Amândoi aveau lacrimi uscate pe obraji din cauza personajelor ce îi făceau să râdă atât de tare. O cheie în ușă se aude, iar Yoonga sare de pe canapea și fuge până la ușă, deoarece știa foarte bine cine venise, și anume appa al său.

Yoongi nici nu apucă să deschidea bine ușa când simte două brațe cum îl îmbrățișează.

"Și mie mi-a fost dor de tine." Cenușiul o ridică în brațele sale pe Yoonga și se duce până în salon unde erau urme ale maratonului de anime-uri.

"Să înțeleg că tu și eomma v-ați distrat."