flower

Cap. 43

Nu a fost o dimineață tocmai plăcută din toate punctele de vedere pentru Jungkook și Seokjin. Faptul că s-au trezit împreună a fost singurul lucru bun. Tot ce a urmat a fost un coșmar. Amândoi au refuzat să vorbească unul cu altul, s-au holbat unul la altul minute în șir ca mai apoi să rupă contactul vizual și să se uite în altă parte. Tensiunea dintre ei era mare, extrem de mare, încât putea fi tăiată cu un cuțit. Nimeni nu spunes nimic, fiindu-le prea teamă să nu strice și să complice și mai mult lucrurile, dar erau prea proști să realizeze că totul se va sfârși dacă vor vorbi.

Jungkook se tot juca cu degetele sale de când s-au așezat la masă cu gândul că ar trebui să mănânce ceva, dar niciunul nu se clintea din loc. Se tot gândea la vorbele pe care i le-a zis Seokjin aseară. Pentru foarte multe dintre ele nu era pregătit, iar acestea l-au lovit în cel mai puternic mod posibil. Seokjin de care se îndrăgostise se schimbase, și era numai vina sa, deoarece a permis acest lucru prin simplul fapt că nu și-a mărturisit sentimentele.

Seokjin își repeta in minte din nou și din nou discursul care i l-a spus noaptea trecută lui Jungkook. I-a spus unele lucruri de care nu era mândru, nu voia să le mai rostească cu voce tare, iar Jungkook le-a auzit perfect. Dacă înainte se aștepta să fie respins, acum respingerea ar fi fost cel mai bun lucru pe care i l-ar putea oferi Jungkook, pentru că nici eu nu s-ar mai uita la fel la persoana sa după tot ce a spus. Nu voia să cadă victimă în propria sa iubire, dar exact asta urma să facă, după ce a dat cu piciorul la toată bucuria pe care o putea avea.

"Seokjin-ah~" A spus Jungkook și îi apucă mâna fină în mână sa mare și aspră. Seokjin s-a abținut să nu dea drumul lacrimilor, deoarece modul în care l-a strigat acesta i-a adus aminte de momentele în care Jungkook abia învăța cum să se poartă și nu respecta nicio formalitate.

Seokjin și-a ridicat capul astfel încât să poată să facă contact vizual. Voia să memoreze acel chip minunat pentru totdeauna, pentru o amintire ce o va avea mereu tipărită în mintea sa.

"De ce suntem atât de proști?" A întrerupt Jungkook liniștea. "Ne iubim ca la început sau cel puțin eu încă te iubesc la fel de mult ca la început. Te-am iubit, te iubesc și te voi iubi până la sfârșitul zilelor mele, deoarece ești steaua mea care îmi luminează calea în noaptea întunecoasă. Mă faci să zâmbesc cum nici alții nu reușesc să o facă. Mereu mi-a plăcut la ține bunătatea ta și persona ta de a fi. Uneori am impresia că ești prea bun pentru această lume, iar apoi te văd, și chiar îmi dau seama că ești prea bun pentru această lume. Reușești să vezi frumosul în urât și îți mulțumesc că m-ai învățat și pe mine să fac acest lucru. Te iubesc atât de mult.... Seokjin-ah, vrei să fii iubitul meu?"

Seokjin a rămas mască la propunerea lui Jungkook. În sfârșit clipa la care a așteptat toată viața a venit, iar el nu știa cum să reacționeze, chiar dacă luase în calcul orice posibilate și caz de întâmplare. Era șocat din cauza emoțiilor ce îi străfulgerau corpul și inimii ce bătea atât de rapid, încât era pe cale să-i sară din corp. Nu era pregătit să facă acest pas imens.

"Uite, Seokjin-ah, dacă e din cauză că mi-am dat virginitatea altcuiva. Acea noapte nu a înseamnat nimic pentru mine și nici nu va înseamna. Mi-aș fi dorit să nu se fi întâmplat vreodată, deoarece mereu am vrut să-mi ofer virginitatea ție, dar nu știam ce se întâmpla cu mine în acel moment, nu știa ce se întâmpla în sine și credeam că totul este normal, până când mi-am dat seama că totul a fost o greșeală imensă. Seokjin-ah, te r一"

Jungkook a fost oprit de buzele lui Seokjin care s-au așezat peste ale sale. Era minunat acel sentiment de buze pe buze, două perechi de buze ce se potriveau de minune, erau făcute una pentru alta. Buzele lui Jungkook erau uscate, subțiri și experimentate, pe când cele ale lui Seokjin erau pline, moi și stângace. Era totul nou pentru Seokjin și se simțea rușinat de propriul corp, deoarece nu știa ce trebuie să facă.

În momentul în care ambii au rămas fără aer, s-au desprins din sărutul plin de dragoste și și-au rezemat frunțiile una de alta, încercând să-și calmeze respirațiile.

"De acum în colo o să-ți dau câte un strugurel pe zi, astfel să nu mai ai buzele atât de uscate." Jungkook i-a zâmbit cu multă dragoste. Acela era Seokjin de care se îndrăgostise. Băiatul ce era mereu cu în pas înaintea celorlalți ca să-i poată ajuta la nevoie.

"Și tu ai fost minunat, dragostea mea." Obrajii lui Seokjin prind instantaneu culoarea roșu aprins din cauza rușinii prin care trecea în acel moment. Jungkook, băiatul pe care îl iubea, îi spunea că a sărutat minunat și l-a strigat "dragostea sa".

"Du-te și îmbrăcată-te în ce ai mai bun, pentru că am de gând să-mi scot iubitul la întâlnire." Zâmbetul de pe fața acestuia a fost înlocuit de o încruntătură instantaneu la auzirea veștii.

"Cine e iubitul tău?" A întrebat Seokjin necunoscător.

"Tu." A șoptit Jungkook și s-a apropiat foarte mult de Seokjin, ca mai apoi să-l sărute încă o dată tandru. "Tu ești iubitul meu, Kim Seokjin, și numai tu vei avea dreptul la acest grad."

Seokjin a zâmbit, deoarece se simțea minunat. În sfârșit a putut simți cum se simte când partenerul are aceleași sentimente ca și tine, tandrețea cu care se poartă acea persoană cu tine, dragostea.