flower

Cap. 44

Hoseok stătea pe balconul apartamentului lui Namjoon. De când a venit în Seoul a stat la acesta acasă și nu pentru că Namjoon nu voia să-l lase pe străzi, și pentru că Jimin a vrut să-i arate recunoștința sa, deoarece acesta l-a salvat. Dacă nu ar fi fost Hoseok, viața lui s-ar fi terminat, ratând multe sentimente pozitive ce îl făceau să regrete că s-a gândit la a-și lua viața.

Cei doi erau foarte ospitalieri și nu trecea o oră fără să-i mulțumească acestuia că a apărut în viața lor. Singurul lucru care îl deranja pe Hoseok la locuitul în apartamentul acestora spațios erau pereții prea subțiri, iar pereții prea subțiri însemnau auzirea fiecărui sunet scos din gurile cuplului minjoon. Jimin și Namjoon erau mai rău ca niște adolescenți excitați. Făceau sex seară de seară, iar acest lucru îi teroriza urechile sensibile ale lui Hoseok.

Cu cât stătea mai mult în preajma lor, un sentiment de gelozie punea din ce în ce mai mult stăpânire pe el. Era gelos pe Namjoon care era mereu lângă Jimin și îl iubea și pe lângă asta, îi și arăta că-l iubea, lucru de care Hoseok a fost incapabil acum mai bine de zece ani. Jimin a fost primul lui crush, iar acel crush s-a transformat în prima lui dragoste, dar a fost prea prost și l-a rănit pe Jimin, iar Jimin s-a îndepărtat complet de el, până când a apărut doi ani mai târziu în viața lui la brațul lui Namjoon care mereu îi spunea din priviri cât de mult îl iubește. Regretul îl mânca de viu, deoarece a eșuat el ca persoană. A rănit ființa pe care o iubise cel mai mult, iar după ce îi recâștigase încrederea complet, avea de gând să-l îndepărteze din nou de el.

După ce inima lui a fost zdrobită de plecarea lui Jimin, a început să se descarce prin intermediul dansului. A plâns și a dansat, doar atât a fost capabil să facă doi ani de zile. A venit Jimin și a început să-și clădească o nouă prietenie cu el, una de zero și nimic mai mult. A început să-l vadă ca pe fratele său mai mic, până când s-a mutat cu Jimin și Namjoon. Sentimetele lui au devenit din ce în ce mai confuze până au luat forma a iubirii și a geloziei.

Inima îi spunea să-l iubească pe Jimin, dar mintea să se îndepărteze de el, deoarece nu voia să mai fie rănit, pentru că știa că nu se va mai putea ridica din nou și continua lupta de unde a rămas. Fiind asexual înseamna să nu fi atras sexual de către cineva sau să ai o dorință sexuală cu cineva, iar Jimin nu a putut accepta acest lucru. Nu pentru că Hoseok nu era atras sexual de el, ci pentru că avea nevoie de orice fel de atenție, de atingere, de iubire, ceva ce acesta nu-i putea oferi. Foarte mult timp a crezut că este urât și că Hoseok a refuză să facă sex cu el, pentru că îi era scârbă de persoana sa, până când l-a întâlnit pe Namjoon care i-a explicat ce este de fapt asexualitatea și că nu o pot controla. Abia atunci a decis să apară din nou în viața lui Hoseok ca prietenul acestuia și nimic mai mult, dar înăuntrul său flacăra pentru Hoseok încă mai ardea.

"Hyung, eu nu mai pot continua așa." A vorbit în sfârșit Jimin. Știa că Namjoon știa despre tot ce se întâmpla în jurul lui și mereu a avut grijă să-l pună la curent, deoarece nu voia să-l piardă din cauza minciunilor pe care le spunea pentru a ascunde adevărul.

"Atâta timp cât tu ești fericit, eu îl pot accepta. Încă îi sunt dator pe viață, pentru că te-a salvat când eu n-am putut." A rostit într-un final blondul în timp ce-și trecea degetele lungi prin părul portocaliu al acestuia. "Du-te la el, știu că abia aștepți să faci asta." Jimin l-a sărutat pentru ultima oară și a ieșit fugind din dormitorul lor. Nu mai voia să mai aștepte nici o secundă. Era atunci ori niciodată. Primise aprobarea de la Namjoon, deci nu mai exista drum de întoarcere.

"Hoseok." A respirat acesta când l-a văzut pe roșcat pe balcon uitându-se la frumusețea nopții. Roșcatul s-a întors spre Jimin când și-a auzit numele rostit. Nu a avut timp să spună ceva, că buzele sale au fost zdrobite de cele pline și pufoase ale lui Jimin. A încercat să-l împingă pe acesta de pe el, dar Jimin l-a ținut ferm pe poziții. Când sărutul a luat în sfârșit pauză, Jimin s-a uitat profund în ochii lui Hoseok.

"Te iubesc și te accept așa cum ești." I-a spus Jimin, iar Hoseok a simțit cum lacrimile mai au un pic și îi explodau pe obrajii rozalii. Și-a făcut atât de multe scenete în cap cu acest moment, încât nu era sigur dacă totul era adevărat. Totul era prea frumos ca să fie adevărat.

"Și eu te iubesc, Minie." A reușit Hoseok să spună printre suspine. Jimin i-a zâmbit și a început să-i șteargă lacrimile. L-a sărutat scurt pe frunte, Hoseok fiind învăluit de o senzație nemai simțită până atunci. Era senzația pe care o simți atunci când cineva ține la tine. Hoseok și-a făcut curaj și l-a tras pe Jimin într-o îmbrățișare de care amândoi aveau nevoie.

Namjoon a privit toată scena, fiind copleșit de drăgălășenia pe care Jimin și Hoseok o emanau împreună. Cei doi se potriveau în acel peisaj și cine era Namjoon să-i împiedice? Până la urmă Hoseok nu era atât de rău și chiar era o persoană extrem de bună, care voia același lucru pe care Jimin îl voia și anume dragoste.

"Vă promit că vă voi iubi pe amândoi în mod egal." A rostit Namjoon, făcându-se auzit de către cei doi care avea parte de un moment drăgălaș. Jimin i-a zâmbit și i-a mimat un mic 'mulțumesc, te iubesc', iar Hoseok era de-a dreptul șocat.

"Ești gata să formezi o relație cu noi, Jung Hoseok?" I-a Namjoon inițiativa, de data asta luându-i prin surprindere pe amândoi.

"Nu-m-mai dacă-ă vreți-vreți..." A spun Hoseok nervos.

"Hoseok, bun venit în familia și în relația noastră." Și atunci Hoseok a fost zdrobit într-o îmbrățișare călduroasă din partea lui Namjoon și Jimin.

__________

Un capitol dulce înainte de începerea dramei