flower

Cap. 37

Seokjin se lasă ușor pe ușa de la camera în care presupunea că era Jungkook. Exact, presupunea, pentru că mai bine de jumătate din el îi spunea că brunetul deja plecase. 'Până la urmă, de ce n-ar face-o? N-ar avea nimic de pierdut.' Iar atunci lui Seokjin îi trece prin cap acțiunea preferată a persoanelor din jurul său. Toți din jurul lui au ajuns să profite de el, de la părinții pe care îi iubea enorm până la fetele care îi aranjeau părul, pentru că el era "Ești mașina noastră de făcut bani, așa că puneți zâmbetul pe chip, pentru că vreau să merg în club la noapte" sau "Ești bine? Sper să nu te prindă vreo răceala, că vreau să merg la cosmetică și săptămâna asta". De când devenise faimos, avea pe zi ce trece senzația că toți oamenii din jurul lui îl foloseau, stăteau cu el numai pentru banii lui, inclusiv părinții lui îl sună numai când au nevoie de bani. Dar Seokjin reușește să mascheze astfel de sentimente, reușește să creeze un altfel de Kim Seokjin, reușește să se îndepărteze de oamenii profitori, dar la sfârșitul zilei, tot le face pe plac.

'Se folosește de tine!' Îi țipă conștiința, dar inima lui nu putea accepta așa ceva, nu încă.

Rozaliul apasă ușor pe cleanță, de parcă era făcută din cea mai prețioasă sticlă și îi era teamă să o spargă, doar că lui Seokjin nu-i era teamă de spargerea clenței, ci de Jungkook, dacă se dovedea că acesta era în cameră. Pășește cu pași mici și temuți ca parchetul să nu scoată vreun zgomot sub greutatea sa, și se apropie ușor ușor de patul în care se odihnea cea mai frumoasă ființă pe care a văzut-o în viața lui și anume: Jeon Jungkook.

Rozaliul, parcă împietrit, se uită la abdomenul acestuia cum se ridică ușor în sus și în jos, dându-i de înțeles că brunetul este viu. Seokjin își așează mâinile pe obrajii pe care se aflau urmele lacrimilor sale. Până să se hotărască dacă să vină sau nu la Jungkook, acesta a avut niște clipe pline de durere de neimaginat. Avea de ales să stea toată viața lui băgat într-o cameră și plângându-și de milă sau să existe o mică posibilitate să stea în brațele lui Jungkook. În acele momente dureroase, și-a adus aminte de vorbele lui Yoongi înainte de a se interna la spitalul de psihiatrie:" Pentru dragoste trebuie să lupți.", și cele după ce s-a externat:" Poate că nu mai văd, dar s-a meritat, pentru că am câștigat o bătălie în războiul pentru dragoste".

Oftează ușor și se așează pe marginea patului, începând să-i admire fața cât mai îndeaproape lui Jungkook. Seokjin începe să zâmbească, dar nu era un zâmbet de fericire, era un zâmbet nostalgic, care îi apăruse pe chip la gândul acneei lui Jungkook în timpul gimnaziului. Acum, acneea dispăruse, dar în urma ei rămăseseră doar cicatrici și semne.

"Cicatrici și semne." Șoptește pentru sine Seokjin. Jungkook a purtat un război puternic împotriva acneei. De fiecare dată când simțea că este copleșit de puzderia de brobonițe pe care le avea pe față, crema anti-acnee era ajutorul lui. Așa a reușit să câștige un război, doar că a trebuit să plătească un preț, iar în urmă fiind lăsate cicatrici și semne.

"Război. Ajutor. Plată. Victorie. Am pornit deja războiul, Jungkook-ah." Șoptește Seokjin, nevrând ca să-l trezească pe brunetul de lângă el. "L-am pornit chiar în clipa în care am discutat despre CD. Ajutorul nostru, știu că sună ciudat, este CD. Da , știu că CD-ul ăla nenorocit a cauzat totul, dar dacă nu era el, eu nu-ți spuneam că te iubesc, și așa războiul nu ar fi început. Încă nu știu care este plata, Jungkook-ah, dar mă voi asigura că va fi ca semnele de pe fața ta. Cât despre victorie, ei bine, nu știu ce să zic. Vreau doar să existe, și nimic mai mult."

Seokjin se pune în pat și se face comod. Căldura emanată de corpul lui Jungkook îi transmitea o grămadă de fiori reci pe șira spinării. Rozaliul simte cum inima îi bate din ce în ce mai tare, de parcă ar vrea să scape din pieptul acestuia și să se lipească cu inima lui Jungkook.

"Știi, Jungkook-ah, de când ai plecat totul s-a schimbat atât de mult. Nici eu nu mă mai recunosc în oglindă, simt că mă schimb pe zi ce trece, devin mai rece și mai ursuz, dar nu vreau. Vreau să rămân același Kim Seokjin care s-a îndrăgostit de tine, pentru că dacă există o mică șansă ca războiul să se termine cu o victorie, atunci vreau să faci cunoștință numai cu acel tip din mine. Tipul drăguț, ce sare mereu în ajutor, gătește și mănâncă mult, ce se comportă ca o mama cu toți cei din jur, partea din mine care te va iubi așa cum ești, pentru că în ochii mei ești perfect. Nu tipul arogant, ce se preface că nu aude oamenii când vorbesc cu el, care umblă pe vârful prăpastiei, gata să fie înghițit de anxietate, cel care te va critica din orice, pentru că nu mai am ce să critic la mine, și am început la alții, ce se lasă păcălit și folosit de oamenii din jur." Lacrimi fierbinți curgeau necontenit din orbitele întunecoase ale rozaliului. Părul lui ți-ar fi dat de gândit că acesta este o fire copilăroasă, dar personalitatea lui era opusul a tot ceea ce înseamnă copilărie.

Mici suspine îi părăsesc buzele roșii și sângerii de la prea mult mușcatul acestora, pentru a putea oprii zgomtele să-i părăsească gura, dar totul în zadar.

"Te iubesc." Spune acesta printre suspine. Rostirea acelor două cuvinte l-a făcut să se mai oprească din plâns, deoarece se simțea că făcuse cei corect, ca și cum își terminase treaba.

Rozaliul sare când simte niște brațele puternice înfășurându-se în jurul taliei sale subțiri.

"Vorbim mâine dimineață. Acum dormim." Spune Jungkook obosit cu vocea lui groasă. Nu dormise nicio clipă cât vorbise Seokjin. De fapt, nici măcar nu dormise. Până să între în camera sa Seokjin, acesta se gândea la ce poate să facă pentru a îndrepta situația, iar din momentul în care a auzit ușa deschizându-se s-a prefăcut că doarme, în liniște ascultând tot monologul lui Seokjin.

"Și eu te iubesc." Rostește Jungkook după e vreme ce tăcerea aproape îi sufoca pe cei doi. Brunetul știa că cel din brațele sale nu doarme, și era fericit, pentru că o spunea a doua oară și de data asta era auzit.

________
Kookjin e atât de cute:(( un cuplu din trei este pe drumul de a se repara