flower

Cap. 52

Yoonga era ca un robot de când s-a trezit. Răspundea când era întrebată ceva, dar cât mai scurt și la obiect. Mânca când brunetul îi aducea lingura la gură. Făcea totul mecanic. Yoonga se uita cu niște ochi triști și goi la peretele din fața ei. Brunetul era disperat, deoarece nu reușise să o facă pe fată nici măcar să zâmbească. Se îndrăgostise de zâmbetul inocent și fericit al acesteia, iar după ce i-a spus ce i-a spus, nu a mai avut ocazia să-l vadă.

O simțea pe fetiță cum se comporta în prezența lui. Simțea că Yoonga era ca un mic pui de căprioară pierdut în pădure departe de mama lui, și așa și era. Taehyung era mama ei, cel care a crescut-o și iubit-o de la prima vedere, iar apoi este despărțită de Taehyung și i se spune că persoana pe care o chema 'eomma'nu era eomma a ei, iar acest lucru durea mult mai mult decât părea.

Cu toate că era un copil, se simțea mințită și începea să se gândească dacă numele ei este Kim Yoonga. Era tristă, mohorâtă, supărată, de deoarece exact când îl cunoscuse pe appa al ei, iar părinții ei se purtau ca niște părinți în sfârșit, s-au certat în fața ei, acest lucru rupându-i inima fetiței, iar apoi adevăratul dureros pentru care nu era pregătită să-l afle nici peste câțiva ani.

Sehyoon privea totul tăcut, nesimțind nevoia să intervină în încercarea iubitului său să o facă pe Yoonga să se simtă confortabil. Era o situație ce trebuia să se țină între un tată și o fiică, nu între o fată și un străin al cărui nume nici măcar nu-l știa. Aflase sau mai bine zis, își dăduse seama de isprava iubitului său și putea spune că era dezamăgit de acesta. Byeongkwan era un om atent și deștept, iar în cazul acesta, Sehyoon nu-și putea da seama unde au dispărut istețimea și grija acestuia.

"Ești așa de un idiot." A spus Sehyoon și s-a retras în biroul său cu cana sa de cafea fierbinte. Iubitul său nu se putea descurca cu un copil trist din cauza lui, iar un simplu 'scuze' nu putea repara nimic din ceea ce a făcut. Totuși, băiatul cu părul ca pana corbului îi aducea aminte de cineva, iar băiatul părea aprorpiat de fetiță, iar cea mai bun lucru pentru a-i readuce zâmbetul pe față Yoongăi era aducerea acelui băiat.

Și-a deschis leptopul, frecându-și ochii din cauza luminii puternice și a început să caute agenții de poliție care lucrau la secția la care se afla și el. Era o bază la care nu mulți aveau acces, iar cum el era detectiv i se dădea voie să aibă permisie la ea, dar numai dacă folosea informațiile în scopuri bune. S-a oprit din vizionat când a văzut fișa cu fața băiatului pe care o căuta.

'Jeon Jungkook' a citit acesta, numele nesunându-i cunoscut, dar având în vedere că era unul dintre oamenii apropiați Yoongăi și meritele ce le primea de la superiori care erau toate scrise în fișa sa, și-a dat seama că poate avea încredere în el. Se temea să nu vină și Taehyung sau Yoongi. Nu îi era teamă pentru Yoonga, de fapt nu i-ar fi fost frică pentru ea dacă ar fi venit cei doi.

Îi era frică pentru iubitul său, deoarece știa că va trebui să sufere din nou dacă cei doi ar fi venit, pentru că la vederea lor, Yoonga ar fi început să plângă după ei și să-i roage să o ducă acasă cu ei.

'Acasă' era ceva sau mai bine spus, un sentiment, pe care fetița îl simțea mereu în preajma lui Yoongi sau lui Taehyung sau în preajma unchilor săi, dar niciodată în preajma lui Byeongkwan și Sehyoon. Sehyoon era conștient de acest lucru, dar Byeongkwan era departe de al conștientiza.

Nu peste mult timp, de când Jungkook a primit un apel de la un număr necunoscut, s-a aflat în fața apartamentului celor doi. Putea spune că era uimit de complexul de apartamente în care cei doi locuia, dar nu trebuia să o facă atât de tare, având în vedere că unul dintre ei era doctor, iar cealalt detectiv. Aveau niște slujbe ce îi putea oferi Yoongăi orice din punct de vedere material fără să se uite prea mult la preț, dar nu-i puteau oferi dragoste, iar dragostea era oferită numai prin timpul pe care îl petreceau cu micuța.

Pe când, Taehyung și Yoongi aveau niște locuri de muncă ce puteau satisface orice dorință a acesteia fără a lăsa o gaură în portofel, dar ei aveau timp. Aveau timp de Yoonga oricât părea de promițător. Puteau să-și petreacă timp cu Yoonga, nu chiar jucându-se cu ea foarte mult, dar erau în preajma ei, iar asta era mai mult decât suficient.

În plus, dacă cei doi n-ar fi avut timp pentru mica lor fetiță, ea ar fi putut stea oricând la ceilalți cinci unchi ai săi care o iubeau ca pe copilul lor și se jucau cu ea de câte ori prindeau ocazia.

Imediat după ce a sunat la ușă, Jungkook l-a întâlnit pe blondul care îl apelase. Fusese complet mișcat de acțiunea acestuia, mai ales după scandalul din seara trecută care a ruinat orice șansă între Yoongi și Taehyung. Fuseseră spuse cuvinte mult prea grele ce nu trebuiau dezgropate niciodată, dar situația de ați pierde copilul, i-a făcut să vină cu argumente oribile ca și cum se simțeau. Se simțeau oribil. Oribil pentru că au permis să li se fie luat copilul, dar și mai mult pentru că au țipat în fața lui și în loc să-i dea niște ultime amintiri plăcute, i-au creat numai frică și tristețe.

Tot ce mai îi putea unii era un copil, dar oare aveau de acord să lase acel copil să pătrundă din nou în viețile lor și să le schimbe în bine? Prea multe greșeli au fost făcute, dar erau prea puține lucruri care le putea repara.

____________

Nu știu cum e capitolul asta, având in vedere ca e scris ziua. Niciodată nu am mai scris un capitol la cartea asta ziua, ci numai noaptea și e asa ciudat când eu scriu taegi si vad soare pe geam, ma rog, o încercare de soare