flower

Cap. 31

Privirea i se roti pe holul casei curioasă, parcă dorind să vadă dacă se schimbase ceva, dar totul era la fel, provocându-i un zâmbet dulceag, dinții săi albi, ca de iepure, fiind lăsați la iveală și se lărgise când auzise o voce fredonând, sunetul cald venind din bucătăria unde, persoana în cauză iubea să-și petreacă timpul.

-"Poate niciodată nu voi putea zbura"..., auzise când deschisese ușa larg și intrase.

-Ahh... Cum nu poți zbura?, chicotise brunetul amuzat, făcându-l pe băiatul al cărui păr era roz pal să tresară. Pentru ce există avioane?

-Ah! Ah, serios, băiatul ăsta!, scâncise rozaliul pivind ochii migdalați care parcă i râdeau în față.

Brunetul începuse să râdă, făcându-l pe rozaliu să se încrunte, în timp ce se așeza pe unul dintre scaunele de la masa din mijlocul bucătăriei.

-Bună și ție, Seokjin-hyung., șoptise acesta, ochii săi parcă scânteiând în lumina ce venea de la bec.

Rozaliul al cărui nume se dovedise a fi Seokjin oftase alene și se întoarse la tigaia în care amesteca cu o lingură maronie, din lemn, și își mușcase buza simțind cum ritmul cardiac, ce o luase razna încă de când auzise vocea răgușită a băiatului cu păr de smoală, nu avea de gând să se liniștească, din contră, iar mâinile îi tremurau ușor și îi transpirau în acelaș timp. Cum putea acel băiat să aibă un așa efect asupra sa? Și cum putea corpul lui să-i ofere un așa răspuns? Cum își permitea?! Oftase iar deschizând un dulap de undeva de sus, și suspinase într-o tresărire bine definită când simțise niște brațe alunecând în jurul umerilor săi lați, degete lung mângâindu-i maxilarul bine definit, urcând ușor spre buze în timp ce mâinile rozaliului, ce erau ridicate și agățate de ușile dulapului alunecau în jos, căzând inerte pe lângă trupul suplu.

-Îmi vei da și mie, hyung?, vocea răgușită a brunetului îl înfiorase pe Seokjin, provocâmdu-i piele de găină tânărului bărbat.

-D-Da., șoptise aproape mut acesta și aprobase alene, iar drept mulțumire cel mic îi sărutase umed ceafa, lucru care îl făcuse să caște ochii în uimire. Stai jos, Jungkook., vorbise rozaliul promt, iar cel mic îi dăduse drumul chicotind și se așezase la masă de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.

Jungkook crescuse mult în ultimii ani, dezvoltându-și trupul și înalțându-se, lucru care îi atrase atenția celui mai mare încă de când ochii săi îl văzuseră pentru prima dată în acea seară. Seokjin simțise o atracție ciudată față de cel mai tânăr încă de când acesta intrase în liceu, dar niciodată nu îndrăznise să se apropie de micuțul boboc ce se infiltrase cu rapiditate în grupul lui de prieteni, să-și petreacă adesea timpul cu Hoseok și Namjoon, uneori chiar și cu Yoongi, deși cel din urmă nu îi prea înghițea pe ceilalți, dat fiind faptul că era bolnav. Adesea se adunau cu toții la Seokjin acasă pentru a mânca sau pentru a se uita la un film. Totuși, după venirea lui Taehyung în Daegu, tânărul începuse să-și petreacă timpul cu acesta și cu Minho, făcând absolut orice cu cei doi -asta implicând săruturi și tensiuni sexuale, Seokjin având parte pentru prima oară în viață de gelozie- . Dar ce nu știa Seokjin era că relația celor trei băieți era mult mai profundă.

Luând două farfurii hotărâse să pună masa, mâncarea fiind aproape gata, așa că, la scurt timp, cei doi mâncau într-o liniște deplină.

-Hyung, voi putea sta aici câteva zile?, întrebase cel mic, spărgând liniștea enervantă ce s-a lăsat între ei. Cei de la muncă mi-au dat ceva de făcut aici și nu aș vrea să merg la hotel.

-Sigur, dar cum se face că nu mergi acasă?, murmurase rozaliul care continua să mănânce fără să-l privească pe cel mic.

-Părinții mei au vândut casa când am plecat la facultate... Știi, ei nu au fost niciodată de-acord cu ideea de a fi polițist. Așa că au vâmdut casa și mi-au zis să mă descurc, apoi au plecat în Japonia și nu am mai vorbit cu ei de atunci.

-Ah... Înțeleg...

-Dar tu? Ai terminat facultatea? Acum lucrezi, nu?, întrebase brunetul privindu-l pe cel mare cu ochii săi mari și atenți.

-De fapt, nu am mers la facultate. După absolvirea liceului am avut o pauza de doi ani, cam până ai terminat tu liceul, iar după ce ai plecat am pozat de câteva ori pentru Taehyung deoarece avea nevoie de un model pentru hainele pe care le creea.

-Ai fost în Seoul?, își mărise și mai tare cel mai mic ochii.

-Ah, nu., chicotise cel cu părul roz în amuzament. Taehyung își vizita părinții aici și când venea își aducea și hainele. De obicei venea cu Minho.

-Ah, da. Îmi amintesc când îmi spunea despre asta.

-Tu nu ai venit niciodată..., aproape șoptise rozaliul holbându-și ochii în farfuria sa.

-Nu am avut nici un motiv să vin., spuse brunetul ca pe o remarcare.

-Ai dispărut la fel de repede ca el., tresărise Seokjin încruntat. Ca un cățeluș., adăugase mai apoi și se ridicase de la masă fără să îl mai privească pe brunet vreo secundă și își trântise farfuria în mașina de spălat vase. Merg să dorm. Mâine voi pleca la ora patru și va trebui să fiu odihnit.

-De ce așa devreme?

-Am o sesiune de poze înainte și după răsărit. Să nu lași ușa descuiată când pleci, pune cheile în ghiveciul de flori din partea stângă a ușii în caz că ajung înaintea ta., explicase rozaliul din ușă fără a se întoarce cu fața spre Jungkook.

Jungkook își privise mâncarea jucându-se cu bețișoarele în ea și renunțase la a mai mânca, așezând farfuria pe blatul mobilei de bucătărie. Oftase alene ieșind din bucătărie și mergând încet în susul scărilor, ca mai apoi să intre într-o cameră aleatorie, trăgând după el trolerul pe care îl luase cu el când ieșise pe ușa bucătăriei. Înaintase în camera care îi fusese rezervată încă de când ajunsese pentru prima dată când ajunse în acea casă, iar când privise prin cameră, ceva de pe pat îi arase atenția. Era un CD. Realizând, își mărise ochii. Oare Seokjin se uitase la acel video?