flower

Cap. 14

Chicoti privindu-și prietenii împrăștiați prin întreaga curte, fiecare având câte o ocupație. Seokjin se învârtea împreună cu alți trei băieți în jurul unui grătar pe care sfârâiau niște bucăți de carne și părea în lumea sa, Hoseok era în mijlocul piscinei, jucând volei cu o fată blondă și părea că se distra de minune, în timp ce Taehyung era așezat pe marjinea uriașei piscine, în fața sa stând Jungkook cu mâinile pe genunchii celui mare, conversând în liniște unul cu altul pe baza unui subiect ce părea luat foarte în serios de cel mic și care adicea tristețe pe chipul celui mai mare. Jimin, în colțul opus era înconjurat de mai multe fete, cu care nu se sfia să flirteze, zâmbindu-le șarmant.

-Namjoon., spuse privind spre singurul băiat din grupul său care nu plecase încă deși, dat fiind faptul că ceo-ul celor de la BigHit era tatăl lui și în acelaș timp impresarul său, putea să își piardă timpul cu alți idoli sau angajați ai agenției.

-Hm?, murmură blondul cât timp se juca cu degetele sale lungi și subțiri, fiind desprins cu totul de lumea reală.

-Nu crezi că Jimin e cam apropiat de fetele acelea?, rânji cenușiul arătându-i direcția în care privea.

Blondul se încruntă și se ridică instantaneu de pe șezlongul pe care stăte, luând-o la pas spre băiatul cu păr portocaliu, în urma lui rămânând un Yoongi râzând de gelozia oarbă de care dădea dovadă noul său prieten. Privirea lui se roti din nou spre Taehyung și Jungkook, putând observa cum Jungkook se juca cu apa din piscină, luând câte puțin în mâini și udând genunchii liliachiului.

-Hyung, de ce nu renunți pur și simplu?, întrebă cel mai mic.

-Nu pot, Kookie. Dacă se află despre asta..., suspină liliachiul prinzând mâinile brunetului între ale sale și începând să se joace cu degetele sale lungi.

-Crezi că el chiar ar face asta? Mama ta nu i-ar...

-Mama mă urăște, Jungkook., îl întrerupse vorbind printre dinți.

-Doamna Kim? Tae. Ea nu ar putea face asta., argumentă băiatul și se încruntă ușor.

-Cum ar putea să mai iubească pe cineva ca mine? Sunt un monstru., oftă liliachiul și se ridică tăcut, începând să meargă liniștit spre intrarea în casă, în urma sa rămânând urme umede.

În urma sa rămăsese un Jungkook trist și singur. Nu înțelegea de ce prietenul său cu păr mov nu accepta ideea că nu era vina lui pentru acel incident.

Yoongi urmări de la distanță cum Taehyung se îndepărta și începu să meargă spre micul Jungkook imediat ce băiatul cu păr mov dispăru printre ușile de sticlă. Când ajunse luă locul băiatului ce plecase cu puțin timp în urmă și oftă când văzu privirea tristă, dar îngândurată a makae-ului grupului. Știa că probabil nu va avea el norocul să poată scoate ceva de la băiatul cu păr brunet, dar merita să încerce.

-Ce s-a întâmplat, Jungkook-ah?, întrebă, vocea sa sunând mai răgușită decât se aștepta.

-Nimic, hyung., încercă băiatul să îl liniștească cu un zâmbet dulce, dar Yoongi știa că minte la fel de bine pe cât știa Jungkook că întrebarea cenuștiului fusese o întrebare-capcană pentru a afla de la el mai multe, se alese cu o privire tăioasă din partea celui mai mare în ani.

-Spune-mi.,hotărâ Yoongi că ar fi fost mai bine să îi ceară într-un mod mai direct ceea ce voia pentru că băiatul nu avea să îi spună nimic.

-Doar nu se simte bine..., încercă tânărul să o dreagă cât de cât.

-De ce?, insistă băiatul cu păr gri începând să fie nervos de ezitările brunetului.

Băiatul nu mai spuse nimic, dar îi făcu un mic semn folosinduse de bărbie spre un bărbat brunet, care vorbea cu alte câteva persoane. Două cuvinte rostite de brunet îl făcu pe cenușiu să se ridice și să o ia pe urmele băiatului care probabil acum plângea, lăsându-l pe cel mic pentr a doua oară cu ochii în soare, la propriu. "Tatăl lui". Deși nu primise prea multe informații în ceea ce îi privea viața de acasă, bărbatul fiind unul dintre clienții săi fideli în ceea ce privea vinderea pieselor pe care le scria, bănuia că Taehyung avea starea unei cepe. Păși cu rapiditate în casă și merse spre locul unde bănuia că era bucătăria și avusese dreptate, încăperea în care intrase era nimic altceva decât o bucătărie uriașă, iar pe unul dintre scaunele de la masă era așezat băiatul căutat.

-Taehyung?, îi rosti ca pe o întrebare, iar cel mic tresări și își șterse rapid obrajii, apoi îl privi așteptând să vadă ce are de spus. Ce s-a întâmplat?,continuă cu blândețe.

Liliachiul nu fusese sigur dacă să îi răspundă sau nu, dar în cele din urmă cedă și răspunse șoptit:

-Vrea să îmi dezvăluie identitatea în fața fanilor și a presei. Nu am să mai pot ieși pe stradă fără să fiu bombardat de fani și presă cu întrebări de tot felul.

Un mic suspin îi scăpă printre buze, simțind cum inima voia să îl lase. În mintea sa, să își arate chipul în fața fanilor însemna nu doar privarea de libertate ci și sfârșitul a tot ce reprezenta el, cel de după mască. Dacă avea să își dea masca jos numele său avea să se schimbe, iar Kim Taehyung avea să dispară. Nu voia asta. Voia ca măcar înafara scenei să fie el, nu acel "V", pe care începea să îl urască tot mai tare.

-De ce?, întrebă Yoongi așezându-se pe scaunul din fața liliachiului și luându-i mâinile între ale sale spre a-i arăta că era de partea lui orice s-ar fi întâmplat.

-Pentru publicitate. Crede că dacă îmi dau masca jos la următorul concert o să urc rapid în topuri, pentru că toți vor vorbi despre mine și vor fi curioși să vadă cine sunt și ce fac., șopti cel mic privindu-și mâinile împreunate cu ale lui Yoongi.

-Nu există nici o cale să oprești asta?

-Nu... Și dacă nu mă supun o să fiu închis, hyung. N-Nu vreau asta. Nu a fost vina mea, înțelegi?! Am vrut doar să ajut!, vocea șoptită a băiatului începu să urce în octave pe parcurs, în cele din urmă ajungând să se răstească.

-Știu., șopti cenușiul liniștitor și mângâiase părul celui mic,apoi îi șterse lacrimile.

Zâmbi gumat în intenția de a-l liniști pe cel mic, iar ochii liliachiului căzură pe buzele sale . Voia să guste iar acele buze de jeleu, așa că se aplecă puțin în față, spre cel mare.

-Hyung..., șopti înainte să își contopească buzele de ale celui mai mare.