flower

Cap. 13

Orele trecură repede, pauza de masa sosi, iar Yoongi fu tras forțat în cantină împreună cu ceilalți șase băieți a căror nume nu le știa încă, cunoscând doar din vedere chipurile a doi dintre ei deoarece erau în aceeaș clasă.

În agitația cu care Taehyung îl trăgea după el, cenușiul își trase mâna din cea a liliachiului și analiza cantina prea bine știută și locul pe care îl ura cel mai tare din întreg liceul datorită gălăgiei și aglomerației care o descriau atât de bine. Pereții cândva albi, erau acum pătați cu tot soiul de chestii mai mult sau mai puțin comestibile, fiind segmentați o dată la un metru și jumătate de ferestre absurd de mari și largi, acoperite de rulouri gri. În partea stângă a imensei săli se aflau tot felul de mâncăruri mai mult sau mai puțin proaspete, care îi făceau stomacul lui Yoongi să se întoarcă, dându-i o senzație de greață acută, neînțelegând de ce se aglomerau toți acei adolescenți să ia mâncare de acolo, iar în restul sălii erau împrăștiate mese, scaune și zeci de elevi gălăgioși într-un mod haotic. Atunci înțelesese motivul pentru care obijnuia să mănânce singur în curtea școlii, la umbra celui mai mare copac, și să compună. Liniștea era un lucru pe care îl primea rar și pe care îl iubea în acelaș timp. Pentru o persoană ca el, să aibă parte de liniște întruchipa raiul pe pământ deoarece gălăgia creată de toți acei oameni idioți, dar și cea oferită de propriu subconștient îi punea capăt de multe ori.

Parcurgând imensa coadă, cenușiul se alesese cu o portie mare de cartofi prăjiți, nesărați, ceva ce aducea a sandviș ca cele care se vând la fastfood-ul KFS și un suc aproape fiert, pe care plănuia să îl toarne în capul agitatului cu păr de liliac.

-Ya! Strugurel!, exclamă el când aproape scăpă tava cu mâncare din mâinile-i mari. Ce dracu'? Unde naiba te grăbești așa?

-Oh... Scuze, hyung..., murmură cel mic privindu-l cu o urmă de roșață în obraji, amintindu-și iar de întâmplările din dimineața aceea.

Yoongi tăcu, continuând să îl urmeze până la o masă din cel mai îndepărtat colț al cantinei, lucru care îl enerva pe cenușiu, fiind obosit deja, unde se aflau deja cinci băieți. Îi recunoscuse pe Jungkook, Hoseok și Namjoon, care făcea schimb de fluide cu un băiat nu prea înalt, al cărui păr avea culoarea portocalelor bine coapte. Părea acel gen de divă de gen masculin, a cărei gruă era prea mare și trebuia să fie închisă. Era o partidă bună, iar cenușiul ar fi mințit dacă ar fi spus că nu i-ar fi plăcut să-l încerce, dar acel pitic de grădină sexi nu ar fi rezistat și în plus, încă voia să vadă cum ar suna țipetele lui Taehyung. Restul fiindu-i cunoscuți doar din vedere, lucru care îl mirase pentru că nu obijnuia să dea atenție oamenilor care nu aveau legătură directă cu el.

-Hei, toată lumea!, îi salută plin de viață "Strugurel", moment în care Namjoon și prtocaliul se desprinseră din încaierarea lor, ce părea că avea să se mute pe masă, pentru a-l saluta pe dongsaeng-ul lor.

Yoongi murmură si el un salut și toți îi salutaseră plini de voioșie. Oamenii aia aveau prea multă energie pentru băiatul cu păr gri, care și-ar fi dorit să primească o pernă moale și pufoasă sau cel puțin pieptul lui Taehyung pentru a dormi pentru următorii ani. Își dorea să intre în veșnica lui hibernare, dar părea că vulpea mov nu avea să îl lase în pace cu nici un chip când îl prezentă prietenilor săi cu un zâmbet mare și pătrat.

-Yoongi-hyung, ei sunt Park Jimin..., arătă spre băiatul-portocală.

-Bună!, îi zâmbi tânărul.

Yoongi îi răspunse la salut simplu și zâmbi ușor. Ar fi vrut să îl întrebe de ce arăta ca Barbie cu păr portocaliu și băiat, dar tăcu atunci când Taehyung își continuă prezentările.

-Și Kim Seokjin., arătă spre celălalt băiat necunscut, iar acesta își ridică ochii din mâncarea pe care o savura -Yoongi era sigur că aia nu era mâncare de la cantină- și îi zâmbi în timp ce își folosi degetele mâinii drepte pentru a arăta semnul păcii, la care cenușiul îi zâmbi ușor. Pe restul îi cunoști., ridică din umeri liliachiul și se așeză lângă Jungkook, iar Yoongi îl urmă imediat și se așeză între el și Namjoon.

Discuția care era întreținută de toți de la masă își contiuă decursul, iar băiatul cu păr de cenușă era atent la toți. Realiză că fiecare băiat din grup era diferit în felul său, realizând că, deși acel Park Jimin arăta și se comporta ca o divă era o persoană bună și destul de inteligent. Mai remarcă și faptul că băiatul-portocală avea un tic deoarece își trecea mâna prin claia de păr portocalie extrem de des, iar faptul că avea mâini mici și dispăreau practic atunci când și le trecea prin păr îl amuza oarecum. Jungkook era cel mai normal din coloratul grup, fiind prototipul adolescentului de toate zilele. Seokjin iubea mâncarea, asta era sigur și între timp aflase de obiceiul său de a se filma când mânca și să posteze pe youtube cu titlul "Eat Jin". Hotărâ că avea să arunce și el o privire peste canalul celui mai mare. Namjoon era, ei bine, Namjoon, cel mai matur dintre toți. Hoseok era, exact așa cum se prezentase cu o zi în urmă, speranța tuturor, zâmbetul lui parcă obligându-te să zâmbești și tu. Și mai erau el și Taehyung, Taehyung fiind o combinație ciudată între toți membrii grupului, tocmai de aceea era micul extraterestru al grupului, iar el... era doar negru și atât.

Brunsc, prin toată gălăgia generală răsună soneria unui telefon, iar cenușiul își scoase smartphone-ul negru din buzunarul blugilor negrii și rânji ușor la vederea apelatului în timp ce glisă pentru a răspunde apelului, iar melodia rock se opri imediat.

-M-ai sunat să îmi mulțumești că ți-am salvat fundul de mânia ceo-ului de la agenția ta?, rânji Yoongi fără să salute în vreun fel.

Ceilalți îl priveau curioși, parcă așteptând să le dea o explicație sau ceva pentru rânjetul său.

-Pe bune? Și chiar trebuie să vin și eu?, ridică o sprânceană contrariat. Și ce dacă?

Taehyung și Namjoon,care stăteau de-o parte și de alta a cenușiului încercau să asculte conversația celui mare, dar acesta se încruntă și își scutură degetul arătător amenințător spre ei.

-Chiar va fi și ceo-ul de la BigHit?, întrebă, iar frații Kim se înecară cu propria salivă. Tot n-am înțeles ce legătură am eu cu el., afirmă și așteptă câteva secunde, iar apoi vorbi iar. Aa... Ok, dar nu am de gând să vin singur. Știi că nu îmi plac genul asta de petreceri., asteptând încă puțin, Yoongi aprobă mut ceva ce spuse persoana de pe cealaltă parte a apelului și închise fără să mai zică nimic.

Privi ochii curioși a băieților din așa-zisul său grup și zâmbi.

-Ce ziceți de o petrecere la piscină cu niște idoli?, propuse, iar ceilalți parcă o luaseră razna, acceptând plini de energie imediat, singurii care nu mai spuseră nimic fiind frații Kim.