flower

Cap. 10

După cum se aștepta,după ce urcă scările și ajunse la ușa camerei lui,aceasta era încuiată.Oftă nemulțumit și bătu în ușă,oftând din nou în așteptarea unui răspuns,dar nu primi nimic.Se încruntă și bătu ceva mai tare în ușă cât timp pe lângă el trecea fratele blond al celui mic.

-Bună dimineața!,îl salută acesta zâmbind ușor.

-'Neața.,mormăie cenușiul cu buzele aproape lipite.

Se încruntă la ușă,nemulțumit de faptul că nu îi era deschisă.Începu să o lovească cu pumnul mâinii drepte imediat ce Namjoon ieși din raza sa vizuală.

-Ya,Kim Taehyung!Deschide dracului ușa sau ți-o sparg și nu am de gând să îți dau bani pentru una nouă!,strigase cât îl ținuseră plămânii continuând să bată ca un disperat în ușă.

Brusc,sunetul pe care îl făcu cheia când se răsuci în ială.Tresări,neașteptându-se la asta,și deschise ușa intrând rapid.Camera era întunecată,dar tot putu să zărească trupul făcut ghem al lui Taehyung în mijlocul patului.Se încruntă neînțelegând ce era cu micul său prieten.

-Ce s-a întâmplat,Taehyung?,întrebă încet,dar,deși era sigur că băiatul cu părul de un mov deschis îl auzi,acesta nu îi răspunse nici măcar cu o privire.

Taehyung era un ghem uman în vârful patului.Yoongi se apropiase de el și se urcă în pat.Îi mângâiase părul fin blând și se gândi cum ar putea să îl facă pe băiat să vorbească,el nefiind tocmai un bun vorbitor deoarece atunci când cineva avea ceva de zis el asculta.Prin urmare era un bun ascultător.

-Nu vrei să îmi spui?,întrebă iar și cel mai mic își scutură capul ca negare a întrebării hyung-ului său.De ce?

-Pentru că nu vreau să vorbesc despre asta,ok?Pur și simplu nu vreau!,exclamă Taehyung ridicându-și chipul ud de la lacrimi spre cel mai mare ca vârstă.

Yoongi continuă să își privească prietenul trist și suspină ușor.În capul său se învârteau diferite metode prin care ar fi putut să îl facă să vorbească.Nu înțelegea cum sau de ce,dar băiatul acela cu păr liliachiu și zâmbet pătrățos îl fascina și îl făcea curios deopotrivă.Voia să știe mai mult și voia să știe de ce părinții săi s-au răzbunat pe el pentru ceva ce făcuse,lucru care era încă în ceață,creându-l pe acest "V".Nu înțelegea nimic.Voia să știe motivul pentru care orice expresie de pe chipul atât de ușor de citit dispăru,lăsând o mască de care părea că Taehyung ținea parcă cu dinții.Se aștepta ca Taehyung să își iubească și prețuiască mama,mai ales după comportamentul ei.Părea acel gen de părinte pe care și-l dorea orice adolescent,așadar.Care era motivul pentru care acel Kim Taehyung îi vorbise în acel mod propriei mame.Sute de întrebări i se învârteau prin minte și era mai mult decât conștient că nu va primi răspuns prea curând la ele.

-Uite,Taehyung.,vorbi cenușiul în cele din urmă.Dacă îmi spui ce s-a întâmplat...îți voi răspunde la o întrebare.Orice întrebare.,îi spuse hotărât mai apoi.

Taehyung se gândi pentru câteva secunde.Propunerea celui mare era a dracu' de tentantă,dar nu știa dacă era ok să îi spună lui Yoongi despre asta.În cele din urmă hotărân că ar putea să îi spună o parte din ceea ce se întâmplase.Nu tot,doar o parte.Tânărul aprobă mut,fără a fi sigur dacă își aprobă propriile gânduri,sau propunerea celui mai mare,dar totuși,își deschise gura începând să vorbească:

-Acum doi ani am făcut...ceva.Ceva grav,care m-ar fi putut trimite direct la școala de corecție și...am făcut-o în fața mamei.Voiam să o ajut,nu era cu rea intenție,dar dacă nu aș fi fost închis probabil că aș fi fost trimis la un ospiciu sau ceva.După...am fugit de acasă și l-am sunat pe Namjoon-hyung cu care pe vremea aia eram doar prieten,iar acesta m-a ajutat să mușamalizez totul,oarecum.Tatăl său e ceo-ul unei agenții de idoli uriașe,iar acesta mi-a promis că va face totul să dispară dacă voi lucra pentru el.Am acceptat imediat deoarece eram speriat,tot ce voiam era să o ajut pe mama,deci nu era vina mea,nu?Totuși,ceea ce trebia defapt să fac nu mi-a plăcut nici atunci și nu îmi place nici acum.Am făcut cu grupul o melodie random și el a auzit-o la Namjoon și i-a plăcut vocea mea.Atunci l-a creat pe acest "V",care e doar o voce,fără chip.Sunt nevoit practic să îmi vând vocea acestui "V",la care am participat doar pentru nume."V" fiind inițiala cuvântului "victorie",îmi plăcea cum suna pe atunci,dar acum e ceea ce urăsc cel mai mult.Nu îmi place asta.,îi explică tânărul neluându-și privirea de pe ochii de cărbune ai celui mai mare ca vârstă.

-Deci,tu consideri asta ca pe o răzbunare a părinților tăi pentru ceea ce ai făcut.,spuse cel al căriu păr era gri ca pe un rezultat al unor calcule lungi.

-Da.,afirmase liliachiul scurt.

O perioadă de liniște se lăsă între cei doi,fiecare gândindu-se la ale sale.Yoongi se gândea la ce ar fi putut Taehyung să facă atât de grav,dar decise să nu mai insiste pe asta deaoarece deja îl convinsese să îi spună ce îi spuse până acum cu greu.Ar fi fost urât din partea lui,nu ca i-ar fi păsat de părerea celui mic,dar încă era curios în legătură cu ceea ce ascundea Taehyung după acea mască plină de fericire.Taehyung în schimb se gândea la ce ar fi putut să îl întrebe pe hyung-ul său,pentru că erau multe lucruri pe care voia să le știe despre el.

-Hyung,ai spus că pot să te întreb ceva,orice fel de întrebare.,murmură după două minute de liniște mormântală.

Yoongi aprobă privind ochii mari și migdalați ai micului său prieten.

-Eu...vreau să te sărut.,spuse în cele din urmă,iar cenușiul tresări și se încruntă.

-Asta...nu-i o întrebare,Taehyung.,vorbi încet.

-Știu.Vreau să spun...Pot să te sărut?,înghiți cu greutate în sec.

Yoongi deveni inexpresiv și continuă să se holbeze la liliachiu.Nu știa sigur dacă chiar auzise bine sau doar i se păruse.

-Cum?,întrebă,doar așa,pentru a se asigura.

-Pot să te sărut?,întrebă încet și înghiți iar în sec sperând că nu își pierduse întrebarea pentru un răspuns negativ.

-Da.,spuse cenușiul încet,dar hotărât și zâmbi în colțul gurii la vederea fricii de respingere a tânărului liliachiu.

Taehyung răsuflă ușurat și se apropie lent de Yoongi.Când ajunse în fața sa,cel mic simți mâna mare a lui Yoongi așezându-se pe gântul său,lipindu-i buzele de cele gumate ale cenușiului.Liliachiul își așeză mâinile de o parte și alta a celui mare,poziția lui nefiind una tocmai decentă,stând în "patru labe".Într-un mod ciudat,buzele lui Yoongi aveau gust de jeleu,lucru care îl făcu pe cel mic sa toarcă practic.