flower

Cap. 36

Râsete drăgălașe spărseseră liniștea din casă la puțin timp după ce roșcatul a intrat în camera micuței.

"Seokie-oppa! Nu o să mă plinzi! strigase fetita alergand prin cameră."

"Ba să vezi că o să te prind!" Strigase înapoi Hoseok urmând-o afară din cameră.

Yoonga alergase pe scări în jos încă râzând, părul său lung și negru ca pana corbului mișcându-se într-un joc asemănător apelor curgătoare, în timp ce Hoseok o urma îndeaproape chicotind, fiind mai mult atent ca micuța să nu cadă decât să încerce s-o prindă. Când fetița ajunsese în holul de la parter și dispăruse în baie, soneria ușii se auzise în toată casa, iar Hoseok oftase.

"Așteaptă doar să răspund la ușa, puștoiaco! Pun eu mâna pe tine..." Mormăise mergând spre ușa de la intrare.

Privise prin vizor pentru a vedea cine este, dar brunetul îmbrăcat la costum îi era total necunoscut, așa că deschisese ușa pentru a afla care era problema. Privise spre bărbatul în costum pentru cinci minute întregi așteptând ca acesta să spună ceva, dar nimic nu ieșea din gura brunetului cu ochelari care continua să se holbeze la Hoseok într-un mod dubios, așa că roșcaul își învârtise ochii în orbite și decisese că ar fi cazul să afle ce voia bărbatul și să se întoarcă la dorința sa de a o prinde pe împielițata de Yoonga.

"Ei? O să stai și o să te uiți la mine sau o să îmi spui ce vrei?" Întrebase dintr-o doagă.

"Domnul Min e acasă?" Brunetul decise că ar fi cazul să se oprească din a se holba la posibilul iubit al șefului său și întrebase după ce și-a dres vocea.

"Da. Ce ai cu el?"

"Trebuie să îi dau documentele astea." Făcuse un semn discret spre documentele pe care le ținea în mână. "Pot să intru?" Adăugase făcând un pas în față, privirea lui alunecând iar pe picioarele lungi ale lui Hoseok.

"'Seokie-oppa, de ce nenea se holbează la colpul tău?" întrebase fetița curioasă.

O vizibilă încruntare apare pe fața bronzată al lui Hoseok. Un pufăit nervos ce suna mai mult ca o încercare de-ași ascunde râsul scape printre buzele acestuia.

"Dacă aș fi în locul tău m-aș uita numai la mine, pentru că așa ceva-spune Hoseok în timp ce gesticulează spre corpul său- nu o să ai niciodată." Vorbește aceasta, dând o dovadă de o siguranță pe el, dar înainte de toate acestea, Hoseok era invudios pe corpul celui din fața sa.

Bărbatul din fața sa ridică din nou dosarul și de data asta în trece prin fața lui Hoseok, astfel reușind să-i atragă atenția și să-i reamintească motivul pentru care se afla la ușa șefului său. Hoseok mormăie ceva indescifrabil și o ridică în brațele sale puternice pe Yoonga, făcându-i un semn cu degetul musafirului să-l urmeze.

În salon, Namjoon și Yoongi purtau o discuție cam prea plină de sentimente sau cel puțin asta spuneau lacrimile amare ce cădeau necontenit din ochii bărbatului cu șuvițe gri.

"Appa!" Strigă micuța fetiță din brațele lui Hoseok și într-un fel reușește să scape din brațele roșcatului, pentru ca mai apoi să fugă până la 'tatăl' său și să-l strigă în brațele sale. Yoongi simte cum un val de căldură îi încercuiește inima. Cenușiul îi răspunde stângaci micuței la îmbrățișare și poate simți cum se ușurează de toate grijile pe care le-a avut până atunci. Griji, griji și iarăși griji și toate să dispară doar cu o îmbrățișare de la un copil cu o inimă mare, ce în secret nu o ascultă pe eomma și îl strigă pe cenușiu 'appa'.

Yoongi se uită la chipul ei și simte cum un nou val de plâns îl lovește. Semăna atât de mult cu el, prea mult. Prea mult ca Yoongi să creadă că totul este pura realitate. Dar fericirea ce a înlocuit grijile acum câteva minute, au fost înlocuite de lacrimi de tristețe, de disperare, de nepuntință, pentru că asta era Yoongi, un neputincios. Taehyung voia ca Yoonga să aibă o mamă, o femeie, dar el era bărbat, nu femeie. S-ar fi aflat chiar acum într-o clinică pentru schimbare de sex dacă aceasta va veni la pachet cu o relație stabilă cu Taehyung.

Nu voia ca Taehyung să-l iubească. Nu putea să-i ceară asta după tot ce i-a făcut. L-a distrus, pe când el a înflorit ca un trandafir în luna mai. (A/N: nu știu când înfloresc trandafirii, deci dacă am nimerit-o sunt bine) Ar da orice să poată lua toată durerea lui Taehyung. Durere pe care mai apoi să o înlocuiască cu dragoste. Cu un sentiment plăcut, ce oferă plăcere și este admirat de toți ceilalți.

Când Yoongi și Yoonga aveau momentul lor special, Namjoon și Hoseok se ocupau de musafirul care venise să-i aducă niște acte cenușiului. Aceasta tot insista că trebuie ca șeful său să le semneze de urgență, dar de fiecare dată Namjoon și Hoseok își puneau câte o mână pe umărul lui și îl opreau.

"Ascultă aici, seful tău se comportă în ultimul timp ca un depresiv, pentru că ghici ce!? Suferă de depresie, iar acum când are micul lui moment de fericire cu fiica lui, îl ruinezi!" Începe să-l certe Hoseok, iar blondul nu poate să spună decât că este surprins de această nouă parte a roșcatului. Un Hoseok mai încrezător în el și mai curajos, ce nu se mai teme de părerile celorlalți. Chiar dacă Hoseok părea cel mai vesel dintre toți în perioada liceului, el era cel mai nesigur pe el și avea cei mai mulți demoni.

Hoseok reușește în sfârșit să-l dea afară din casă pe bărbatul al cui nume nu-l aflase, dar nu înainte să-i smulgă dosarul cu acte, ca mai apoi fi trântească ușa în fața. Nimeni nu distrugea fericirea prietenilor săi. Nu putea permite acest lucru. Era destul că suferea el.

"Hoseok." Lăsa Namjoon propoziția în aer, așteptând să primească un răspuns de la acesta.

"Da." Îi răspunde de îndată roșcatul.

"Mulțumesc pentru știi tu, ce ai făcut pentru Jimin." Spune Namjoon și îl îmbrățișează stângaci. Hoseok simte cum inima îi este pe cale să-i sară din piept. Chiar îi fusese dor de sentimentul unui îmbrățișări. Aproape că a uitat cum se simte una.

__________

Am făcut-o și pe asta. Sunt atât de nervoasă. Chiar vreau să știu părerea voastră sinceră. Chiar sper să nu o dau în bară.