Yoonga a sărit în brațele lui Jungkook imediat ce l-a văzut. Brunetul și-a înfășurat imediat brațele în jurul fetei, în timp ce acesta îi strângea tricoul în pumnii ei micuți.
"Mi-a fost dor de tine, Yoonga." A spus Jungkook în timp ce îi dădea la o parte acesteia firele care îi intrau în ochi. Yoonga și-a ridicat capul din pieptul acestuia și l-a privit cu ochii sclipitori.
"Selios, Kookie?" Brunetul a aprobat tăcut din cap. "Și mie mi-a fost dor de tine, Kookie."
Byeongkwan privea totul tăcut fiind uimit de acțiunile celor doi. Yoonga nici măcar nu l-a privit în ochi sau să pără interesată să spună ceva. De la venirea lui Jungkook, starea acesteia s-a schimbat radical, încât acesta nu își mai dădea seama ce a făcut sau cu ce a greșit.
"Byeongkwan, eu trebuie să plec." A spus Sehyoon și și-a sărutat iubitul pe frunte. "Fiți cuminți și nu vă certați sau băteți. Sunteți oameni în toată firea, deci mă pot baza pe voi să vă purtați ca niște oameni și să purtați niște conversații civilizate și calme fără a o speria pe Yoonga." A mai adăugat înainte să iasă pe ușa de la intrare.
Byeongkwan a oftat obosit, știind prea bine că iubitul său are dreptate.
"Kookie, când o să vină appa și eomma?" A întrebat inocent Yoonga, neștiind cât de multă durere i-a cauzat lui Byeongkwan auzind acele cuvinte. Jungkook s-a uitat la chipul acestuia, încercând să caute și cel mai mic gest. Avea nevoie de permisiunea lui înainte să-i spună ceva Yoongăi. În joc erau sentimentele a trei părinți și un copil, iar niște cuvinte puteau rupe acea legătură mai mult decât o făcuseră altele înainte.
Era dureros? Da, dar sentimentele Yoongăi erau mult mai importante decât ale lor. Trebuiau să fie atenți cu ceea ce ziceau în preajma ei, mai ales după greșeala lui Byeongkwan
Umblau pe teren minat, iar singurul care încă nu-și dăduse seama încă era Byeongkwan."Curând, Yoonga, curând." Jungkook a rămas surprins când a auzit acele cuvinte ieșind dintre buzele brunetului. Nu se aștepta nici într-o mie de ani să spună ce a spus. Yoonga și-a îndreptat capul spre Byeongkwan, un mic zâmbet apărând pe fața ei.
"Și vom mânca multă vată de zahăl pe băț?" Byeongkwan a zâmbit încercând să-și mascheze lacrimile ce voiau să scape și să curgă lin pe obrajii lui.
"Veți mânca cât de mult vrei, dar nu prea multă că să faci carii." A avertizat-o Byeongkwan, zâmbetul de pe buzele fetiței transformându-se într-un botic drăgălaș.
"Așa spune meleu și eomma."
Eomma. Un cuvânt cu care niciodată Byeongkwan nu-l va auzi la adresa lui de la Yoonga. Un cuvânt cu care mereu va fi comparat. Un cuvânt care îi cauza prea multă durere.
Chiar dacă Byeongkwan i-a spus acetuia ce i-a spus, Yoonga nu avea de gând să-l creadă sau să-l accepte. În viziunea ei, Byeongkwan era numai lupul mic și răuț.
"Te rănești și pe tine și pe ea." A spart Jungkook liniștea dintre el și Byeongkwan. Yoonga desena în fața lor. Fetița cânta un cântec din desenul ce era redat pe ecranul televizorului, astfel încât, cei doi puteau avea o discuție serioasă fără ca fetița să îi audă.
Brunetul și-a întors privirea de pe fetița lui spre Jungkook. Știa că are dreptate. Ar fi vrut să-i dea dreptate și verbal, dar nu putea. Nu putea admite adevărul în fața altcuiva, deoarece fiica lui i-ar fi fost luată imediat de sub ochi.
Știa că Yoonga trebuia să fie fericită. Trebuia să pună fericirea ei pe primul loc, dar cu cât stătea Yoonga în preajma unora ca Jungkook, devenea din ce în ce mai gelos, deoarece el nu putea fi cauza pentru care fiica sa zâmbea. El îi cauza doar o față supărată.
"Yoonga merită să fie fericită, iar cu tine nu este. Ai distrus o familie atât de frumoasă numai din cauza egoismului tău. Da, Yoonga este fiica ta și ai dreptul de a o vedea, de-a face parte din viața ei, dar chiar și așa nu trebuia să o faci atât de rapid și brusc. Gândește-te la fratele tău, într-o noapte, mai bine zis cinci minute a pierdut un iubit, o dragoste și o fiică, doar pentru că ți-a luat ție apărarea, iar tu cum îi mulțumești? Am fost acolo, l-am văzut cât de nervos era atât el cât și Taehyung, deoarece niște subiecte sensibile au fost spuse. Taehyung a acordat lui Yoongi o a doua șansă numai datorită Yoongăi care îl iubea ca pe un tată, iar acum Yoongi nu mai are a doua șansă încă valabilă. A ajuns din nou rupt și fără vreun motiv de a trăi. Gândește-te la ce ți-am spus, vorbește cu iubitul tău, vorbește cu cine vrei sau dacă nu vrei, nu trebuie să vorbești cu nimeni, dar la final vino cu o rezolvare bună, astfel încât ca niciunul dintre voi să nu sufere, iar tribunalul nu este o rezolvare." L-a amenințat Jungkook la ultima propoziție. Să implice tribunalul în acestă problemă ar fi fost cea mai mare prostie pe care ar fi făcut-o.
Byeongkwan a rămas în tăcere, meditând profund asupra cuvintelor pe care Jungkook le-a rostit. Nu avea curajul să spună ceva, deoarece era prea jenat de acțiunile sale. Și-a dăruit viața pentru salvarea persoanelor în nevoie, iar tocmai el le rănea pe cele mai importante din viața lui. Se simțea oribil și își venea să se bată. Dă să spună ceva lui Jungkook, dar abia atunci îi sună telefonul.
"Byeongkwan, vino de urgență la spital. A fost un accident rutier cu cinsprezece morți și alții zece în stare critică." S-a auzit vocea unei asisitente de partea cealaltă a liniei.
Byeongkwan s-a ridicat de pe canapea și și-a luat rămas bun de la ceilalți doi din cameră, apoi ieșind afară din apartament, destinația spitalul la care lura.
Byeongkwan și Sehyoon nu vor avea niciodată destul timp pentru Yoonga.
__________
Incerc, dar nu promit sa pun capitol nou in fiecare zi
![](https://img.wattpad.com/cover/185376581-288-k560375.jpg)
CITEȘTI
flower
أدب الهواةÎn care Yoongi este un copil cu probleme, iar Taehyung este rezolvarea lor. Toate drepturile se acordă lui @Anne Milloli, cea care a conceput cartea. Eu doar o continui. #247 în fanfiction - 10.07.2019