flower

Cap. 49

Byeongkwan și Yoongi stăteau în liniște unul lângă altul, de parcă acesta ar putea vindeca toate golurile rămase din cauza singurătății. În bucătărie se aflau Taehyung și Sehyoon și vorbeau despre cadoul pe care blondul voia să i-l facă iubitului său de ziua sa, iar faptul că Taehyung era un degsiner vestimentar, îl ajuta enorm. Revenind în salon, unde liniștea era tot ce se putea auzi în acea încăpere.

Byeongkwan tremura din toate încheieturile și nu de frică sau de frig. Din cauza emoțiilor card îl distrugeau încet. Era aproape pe punctul de a izbucni în lacrimi. Niciodată nu mai fusese atât de aproape de familia sa, iar acum fiind îi venea să plângă din cauză că nu știa ce să facă. Yoongi era frumos. Extrem de frumos. Cenușiul semăna cu el, destul de mult, având în vedere că aceștia au moștenit cele mai multe trăsături de la mama lor, aceasta fiind și cea care îi unea și îi făcea o familie.

"Cum era mama?" A întrebat Byeongkwan încet, iar Yoongi a căzut pe gânduri. Cum era mama lui? Cum era femeia care l-a crescut? Cum era femeia care l-a iubit mai mult decât oricine? Cum era femeia care a fost lângă el când nimeni altcineva nu era? Dacă acum cinci minute l-ai fi întrebat pe Yoongi cum era mama lui, acesta ar fi început să spună numai lucruri bune depsre femeia care i-a dat viață, dar Byeongkwan, fratele său, fiind cel care îl întreba, situația se complica enorm de mult.

Ce îi putea spune unui băiat ce abia și-a văzut mama doar câteva momente și acelea erau când acesta era pe moarte sau moartă? Trebuia să-i spună numai partea bună a mamei sale? Dar cu partea rea și dură? Cenușiul încremenește când Byeongkwan și-a așezat capul pe umărul acestuia. Respirația lui era una agitată, de parcă un val de adrenalină trecea prin corpul lui pentru a-și face curajul de a face contact fizic cu fratele său.

Byeongkwan se credea un laș, deoarece nu era în stare nici să-și atingă fratele. A vrut atât de mult să aibă o familie și să-și întâlnească familia, iar acum când stătea față în față cu ea nu mai avea pic de curaj și uitase complet de toate promisiunile pe care și le făcuse, într-un fel călcându-și pe demnitatea sa și respectul pe care îl avea pentru sine. Faptul că și-a pus capul pe umărul lui Yoongi și că i-a vorbit a reprezentat un mare progres pentru el. Orice acțiune în prezența lui Yoongi era un progres. Îi venea să se bată, deoarece primul lucru pe care i l-a zis lui Yoongi aducea de la sine numai amintiri dureroase pentru amândoi dintre ei.

Voia să reușească să atingă toate treptele pe care o relație între doi frați le avea, deoarece Yoongi făcea parte din familia lui acum, iar deodată ce l-a întâlnit nu avea de gând să-i dea drumul atât de ușor, iar numele de Yoongi să fie doar o amintire a unui străin prin venele cui curgea același sânge ca al său.

"Mama era..." Yoongi se oprește din vorbit și se uită la peretele din fața lui. Nu-i venea să creadă ce urma să facă. Să vorbească despre mama lui așa cum nici cu Taehyung n-a vorbit. Se simțea oribil, dar Byeongkwan avea tot dreptul să știe. "O femeie cu adevărat specială. A fost singura care m-a iubit necondiționat de când m-am născut. A fost prima femeie din viața mea pe care nu o voi uita niciodată..." Byeongkwan îi mângâie mâna ușor pentru a-i oferi curaj să spună mai departe, iar Yoongi îi zâmbește trist. "Mama avea și părți bune, dar și părți rele. Eu le-am văzut mai mult pe cele bune, deoarece voia mereu să moștenesc de la ea bunătatea și alte caracteristici pozitive cu care te poți mândri, dar uită-te la mine, sunt rău, ursuz, încăpățânat, am rănit cele mai importante persoane din viața mea, pe când tu, Byeongkwan hyung, ai moștenit tot ce avea mama mai frumos."

Byeongkwan și-a aplecat capul în jos pentru a nu-l lăsa pe Yoongi să-i vadă partea sensibilă, să-l vadă plângând. Yoongi a fost al doilea om care i-a spus trăsăturile lui frumoase, toți ceilalți fiind răi cu el și izolându-l pentru că era diferit. Yoongi era cu adevărat special. Yoongi era un om ce merita mult mai multă dragoste, dar la fel ca și el, oamenii îl eviatu din cauza aspectului.

"Sunt singur că mama este mândră de tine." A spus Byeongkwan, iar Yoongi și-a simțit inima oprindu-se. Nimeni nu mai încercase să vorbească în numele mamei sale. Privirea sa i se calmează când o vede pe al lui Byeongkwan. Băiatul de lângă el îi dădea putere și îl ajuta să treacă mai departe de amintirile ce îl țineau pe loc.

"Hyung~" S-a plâns Yoongi din cauză că acesta îl făcea să plângă, iar Byeongkwan a fost atins de acel cuvânt. Era a doua oară când Yoongi îl numea astfel și simțea cum inima i se umple de bucurie, deoarece acel cuvânt înseamna apropriere, familie, iubire.

Yoongi l-a privit pe Byeongkwan în ochii săi roșii din cauza lacrimilor ce au căzut din cauza atmosferei triste și a sentimentelor ce abia acum și-a făcut glas, și se apropie de el ușor și și-a lipit buzele de ale sale. Nu era un sărut cu tentă romantică sau sexuală. Era doar un simplu sărut ce avea să lege doi străini ce își spuneau frați. Byeongkwan se desprinde ușor și și-a dus mâna către firele de păr cenușiu ale acestuia.

"Appa!" A exclamat Yoonga ce doar a intrat în casă la vederea lui Yoongi pe canapea. În spatele ei erau Jungkook și Seokjin care se uitau ciudat la cei doi bărbați.

Inima lui Byeongkwan s-a frânt când a văzut că mica sa fetiță era fericită la vederea lui Yoongi.

"Appa, cine e el?" A întrebat micuța, iar Byeongkwan și-a simțit inima sfărâmată. Yoongi se uita la fratele său cu ochi triști, știind prin ce durere trece.

_________

Păreri?