flower

Cap. 4

După câteva zile,timp în care Taehyung stătu practic lipit de el,Yoongi avea parte de puțină liniște,așa că hotărâ să își petreacă după-masa vizionând filme de prost gust și mâncând chestii nesănătoase,așa că își puse planul în aplicare,iar la ora optisprezece începuse să se plictitsească.Se ridică leneș din mulțimea de pungi de cipsuri și doze goale de suc și începuse să meargă dezbrăcându-se spre duș.Intră pe ușa băii căscând cu mâna la gură și scăpă de ultima piesă vestimentară care îl mai acoperea,lăsându-și boxerii negrii sa alunece pe gresia rece.

Intră leneș în duș,porni apa,lăsând căldura acesteia să îi resfețe simțurile.Era una din rarele dăți în care își lua oarecum o pauză de la viața lui care practic îl violeaza mai zilnic.Să fi depresiv nu e ușor,iar Yoongi simțea asta pe propria piele în fiecare zi de la plecarea mamei sale.Îi lipsea,dar știa că și ei îi era dor de el,sau cel puțin asta se forța să creadă pentru a nu ajunge să facă din nou ce obișnuia să facă.Știa că oricât de dat dracului era,nu era masochist,sau cel puțin încerca să se abțină de la asta.Gândurile sale se împrăștiaseră peste tot,voile acelea întorcându-se.

"Yoongi,fiule...eu...trebuie să plec,nu mai suport!",se auzi vocea disperată a femeii care reprezentase o primă dragoste pentru el."Vocile,dragule...sunt tot mai puternice!",tipetele femeii îl făceau să își pună mâinile albe ca varul la urechi pentru a le estopa oarecum.

Râsete înfricoșătoare îl făceau să tremure,imagini cu el privindu-și mama cum pleacă de lângă el în fugă făcându-l să alunece,căzând în genunchi sub ploaia caldă a dușului.

-Nu...,șopti inaudibil strângându-și părul în pumni în timp ce privea cu ochii cât ceștile de cafea speriați într-un punct fix.

"Ba da!",râse din nou acea voce.Acea voce de bărbat sinistră care îl făcu pe cenușiu să tremure violent cât se făcu ghem într-un colț al cabinei de duș.Vocea chicoti."E vina ta,Min Yoongi.Yungah nu a mai suportat ideea de a te căra practic pe umerii ei firavi și s-a sinucis,așa că ai rămas singur.Nu te-ai gândit vreodată că lumea nu mai are nevoie de un alt jeg ca tine și că ar trebui să dispari?Poluezi aerul degeaba.Nu mai ai pe nimeni oricum."

Tânărul încercă să se convingă că nimic din tot ceea ce se întâmpla nu era real și că totul se petrecea în mintea lui,dar țipătul lui disperat tot se auzi după ce acea persoană își termină cuvântarea.

-TACI!Taci,taci,taci...nu ești real,nu ești...

-Yoongi!,ușa băii se deschise brusc,lăsând la iveală chipul îngrijorat al lui Taehyung.

Intrarea bruscă a liliachiului opri brusc toată agitația celui cu părul gri,râsetele macabre oprindu-se,dar tremurul trupului său continuă,părând înfrigurat în ciuda apei calde ce continua să îl ude.Își ridică privirea.

-Ce cauți  tu aici?,se încruntă Yoongi privind cu atenție chipul ușor bosumflat al lui Taehyung.

-Ți-am spus că vom fi împreună peste tot.,explică acesta,chipul său de copil liniștindu-l pe cel mare,dar era hotărât să nu îi arate asta celuilalt asta deoarece l-ar fi făcut să se simtă important.

Yoongi se ridică încet de pe fundul cabinei de duș,începând să se spele leneș.

-Chiar și la duș?,îl privi peste umăr cu atenție pașii celui mic până se așeză pe capacul wc-ului,pe care îl închise înainte să se așeze.

-Chiar și la duș.,aprobă tânărul analizând corpul albicios al celui mai mare.

Era fascinat de frumusețea dulceagă a hyung-ului său.Arăta ca o statuie din zahăr,iar el iubea zahărul.Corpul lui era armonios,deși era slab.Gâtul său subțire și lung îi susținea capul cenușiu,iar umerii lați îi atrăgeau atenția și se gândea că i-ar fi plăcut să se agațe de ei cu mâinile cât timp buzele sale se îmbătau cu aroma gurii lui.Clavicula proeminentă și pieptul împreună cu abdopenul păreau luate din rai pentru ochii micului curios,desi nu erau cele mai lucrate din lume,în timp ce brațele și mâinie sale firave mângâiau pielea palidă cu blândețe.Obrajii săi se înroșiră puternic când ochii săi mult prea curioși se opriră pe bărbăția celui mare care nu era deloc de o mărime neglijabilă,dar nu îndrăzni să se oprească acolo și,deoarece îl analiza din profil,își focusă privirea pe fesele ferme,coborând mai apoi cu privirea pe picioarele lungi și subțiri.Părea că hyung-ul său era rupt din rai și era mai mult ca încântat de asta.

Când își termină dușul,ieși deloc jenat din cabină,fiind conștient de privirea ce lucea de curiozitate a noului său dongsaeng cât își usca părul cu un prosop moale și pufos,luând mai apoi un altul cu care își ascunse partea intimă a corpului,considerând că Taehyung se holbă destul la el.Chicoti privind expresia oarecum dezamăgită de pe chipul liliachiului.

-Știu că îți place să te holbezi la corpul meu,dar mi-e frig,hai să mă îmbrac,iar apoi îmi spui de ce ești în baia mea.,spuse începând să meargă spre camera sa cu pași mari.

Taehyung îl urmă amețit și roșu ca o tomată,privindu-l cât se îmbracă și strâmbând din nas când văzu dezordinea din toată casa.Cum putea trăi în cocina aceea?Până și Jungkook avea ai multă ordine în apartament decât Yoongi.Se aștepta la altceva de la hyung-ul său cu părul gri.Era dezamăgit,dar hotărât să aibă grijă ca totul să se rezolve.

-Deci...

-Bun!,bătu liliachiul din palme.Acum că te-ai îmbrăcat vreau să știi că nu scapi de mine până nu faci ordine și arunci tot ce nu îți trebuie.

-Ce?

Aparent să încerci să te împotrivești în fața unui anumit Kim Taehyung nu e o idee prea bună.Cenușiul și-ar fi dorit să sublinieze cuvântul "încerci",pentru că de la a încerca până la a reuși e cale lungă,iar acum privea trântit pe canapea ordinea din casă.Sufrageria lui nu mai arătase așa de când mama lui trăia și asta îi dădea o oarecare stare de melancolie.

-Nu că-i mai bine acum?,zâmbi Taehyung mulțumit și începea să se întrebe serios dacă nu luase boala de care suferea Hoseok și pe care el o numise "curățătorită acută".Oh,uite!Acum pot să văd culoarea canapelei!,exclamă acesta încântat privind canapeaua ce odată fusese plină de hârtii și pungi de cipsuri.

Yoongi răsuflă obosit cât îl blestma pe cel mic în gând pentru că îi rupse spatele cu curățenia lui.