flower

Cap. 26

Își rotise capul când auzise pe cineva strigându-l. Zâmbise.

-Taehyung-oppa., îl strigase iar fata pe un ton dulceag.

-Da?, răspunse tânărul, a cărui păr crescuse puțin, bretonul blurându-i vederea, dar nu-l deranja.

-Um... E-Eu... Te plac...

-Oh?, făcu Taehyung, capul său înclinându-se într-o parte, zâmbise. Și eu te plac., adăugase mai apoi îmbrățișând trupul mic al fetei.

***

Privirea sa era disperată. Însărcinată? Dracu' s-o ia!

-Cum adică?, întrebase băiatul al cărui păr ajunsese să treacă de umeri cu mult.

-Adică m-ai lăsat gravidă, idiotule!, țipase fata din străfundul plămânilor.

Taehyung aproape se-necase. Cum reușise o asemenea performanță? Când? Oricum nu mai era timp de asemenea întrebări. Era totuși un copil, nu putea să o lase să facă ce voia cu el.

-Și... ce vom face...?, întrebase băiatul ezitant.

-Cum adică ce vom face?! Ce vei face! Dacă nu-ți iei bastardul am să fac avort!, se agitase tânăra, Taehyung simțind cum aproape leșină.

-Nu! Nu poți face asta! Uite... Doar... Păstreză sarcina. Când vei naște îl voi lua. Nu trebuie să-l crești tu.

-Bun.

***

Zâmbise luând în brațe micuța făptură care plângea necontenit, primul său copil, care era o fetiță drăgălașă.

-Mulțumesc., îi spusese tinerei femei din pat și făcuse o mică plecăciune.

-Consider-o cadou de despărțire., afirmase aceasta și își întoarse privirea spre fereastra salonului.

***

Se grăbise să plece de la facultate imediat ce ceremonia de absolvire luase sfârșit, Yoonga așteptându-l acasă împreună cu Jungkook, care își făcuse timp să stea cu fetița în vârstă de un an. Când ajunse acasă avusese surpriza de a da peste un Jungkook cu o cordeluță, care avea urechi de iepure atașate, și prostindu-se pentru a o face pe cea mică să râdă. Taehyung își scoase telefonul și făcuse o poză înainte să spună un "Zâmbește!".

-Yah!, se îmbufnase cel mic.

-Ce?, făcuse liliachiul pe inocentul.

-Ce faci?, își ridicase brunetul o sprânceană.

-O poză?, spusese cel mare de parcă era evident.

Cea mică râdea apucând în mânuța-i mititică urechia îndoită de iepure.

-Lucrezi la PlayBoy cumva, domnișorule polițist?, rânji tânărul liliachiu șe apropiase, apucând cu vârful degetelor năsucul micuț al mogâldeței din brațele lui Jungkook, aceasta izbucnit într-un râs colorat.

-Mda. Și Yoonga la fel. Uite., îi atătase brunetul fetița ridicând-o ușor. Cel mai frumos model, nu-i așa?, chicotise el în stilul său caracteristic.

-Da., râse Taehyung luându-și fiica în brațe. Ce faci, Yoonga?, o întrebase știind că micuța ori va râde, ori îl va privi cu o nedumerire curioasă, dar fusese surprins când fetița își îndepărtase buzele și rostise dulce și inocent:

-Eomma!

Taehyung și Jungkook măriseră ochii uluiți, apoi bufniseră în râs.

***

Băgase cheia în broască și zâmbise spre fiica sa, pe care o ținea de mână. De curând învățase să meargă, iar toată lumea era încântată de asta, buncii săi petrecându-și tot timpul cu micuța atunci când îi făceau "vizite lui Taehyung", acestea fiind doar scuze pentru a putea să stea cu fetița pe care liliachiul nu fusese de-acord nici în ruptul capului s-o lase în grija părinților săi pe parcursul facultății și până avea să-și găsească un loc de muncă bun.

O lăsase pe micuță să intre prima și o urmase îndeaproape. Aprinsese lumina și se îndreptase spre cuier împreună cu mica Yoonga, pe care o ajutase să-și dea jos hainuța de iarnă împreună cu mica căciuliță și mânușile în miniatură, apoi se dezbrăcase și el și merse spre biroul dintr-un din colțurile atelierului, loc unde obijnuia să schițeze ținutele și hainele pe care le creea. Yoonga îl urmase, ochii ei mici și ageri fiind atenți la tot ce mișa. Deși era fericit că o avea, micuța umplându-i golul produs de singurătate, îi amintea prea mult de Yoongi.

De multe ori se gandea că dacă fetița ar fi avut părul gri ar fi părut a fi făcută cu Yoongi, nu cu el. Avea forma ochilor aproape identică cu cea a lui Yoongi, iar duzele și nasul erau deasemenea asemănătoare. Privirea iute a fetei îl ardea și de fiecare dată când aceasta voia ceva reușa să-l convingă să-i ofere cu o simplă privire ascuțită.

-Eomma., îi atrase fata atenția. El e appa?, întrebase mai apoi apropiindu-se de una dintre fotografiile de pe biroul alb.

-Oh?, întrebase Taehyung privind-o peste ochelari. Nu, scumpo. E o persoană specială, dar nu e tatăl tău.

-Dal seamănă cu mine., întărise cea mică, iar liliachiul chicotise.

-Nu el seamănă cu tine, tu semeni cu el. Numele lui e Min Yoongi, dar nu e tatăl tău. Eu sunt.

-Dal tu esti eomma.

-Asta pentru că tu îmi spui așa. Sunt bărbat, scumpo, iar bărbații nu pot naște copii., explicase bărbatul.

-Dal poate fi el appa?

-Cred că a uitat de mult că exist. Nu cred că a auzit de tine sau de noi deloc. Ultima dată când l-am văzut a fost acum patru ani.

-Ți-e dol de el?

Taehyung își întoarse privirea de la fetița curioasă și aprobase mut.

***

Lacrimi mari alunecau pe chipul tânărului ce se rezemase de ușa violet pal a camerei copilei sale. Încercase să-și găsească sprijin în propriile picioare și se forțase să meargă târâit până în camera sa, unde se trântise în pat și se făcuse ghem. Plângea ca un copil mic, dar ce ar fi putut face? Adevărul era că nu trecuse niciodată peste întâmplările ce avuseseră loc în urmă cu doar câțiva ani. Încă îi lipsea "Suga'" și încă se întreba ce mai făcea, dacă își mai aducea aminte de existența lui Taehyung, cel care ceruse doar atenție de la el și căruia îi oferise chiar mai mult, ca mai apoi să-l distrugă. Încă se întreba dacă ceea ce îi spusese în ziua aia era adevărat.

Plângea cu sughițuri, părul său lung și violet înconjurându-l ca o perdea, starea sa scăpându-i de sub control. Își strânse mâinile la piept și își adunase trupul mai mult. Voia să se oprească, dar cum putea face asta? Când se întâmpla să plângă, plângea serios. Îi era dor de Yoongi în ciuda faptului că acesta își bătuse joc de el și sentimentele sale. Îi era dor de îmbrățișarea caldă a cenușiului, de modul în care îl liniștea atunci când simțea că cedează.

***

Zâmbise spre idolul din fața sa ferindu-și părul din ochi.

-Cred că ar fi mai bine fără eșarfă, ce spui?, întrebase privind ținuta pe care o aleserseră împreună.

-Da. E mai bine., afirmase cel mai tânăr și îl lăsase pe Taehyung să ia eșarfa neagră.

-Bu-Taehyung?!, se auzise o voce răgușită exclamând, iar cei doi își întoarseră privirea spre un bărbat cu părul cenușiu.

-Bună, Yoongi.