El Diablo de mi corazon

Capitolul II

- Poftim, Em, spune Maeve întinzându-mi un pahar cu un lichid auriu ce pare a fi şampanie.

- Mulțumesc, dar poți să îl bei tu. Mă duc să îmi iau o Cola. Nu beau alcool.

Deja mă aflu într-un loc în care nu ar trebui să fiu. Nu am de gând să consum alcool până când nu voi avea vârsta legală. În plus, nu vreau să beau din ceva ce nu a fost turnat în fața mea în pahar.

- Am crezut că începi să te distrezi, Em! Ai dansat minunat pe ritmurile piesei lui Daddy Yankee!

Maeve duce paharul cu şampanie la buze, adăugând apoi că nu ştiu ce pierd. Deja pare destul de amețită şi nu ştiu dacă de vină este alcoolul sau jointul primit de la Royce.

Vreau să o rog să mă însoțească la bar ca să îmi cumpăr un suc, dar prietena mea se întoarce pe ring şi începe să danseze cu un tip necunoscut, tuns scurt, milităreşte.

Încep să regret că am acceptat să vin în club. Cel puțin mi-am satisfăcut curiozitatea şi am aflat cum arată unul. Încă nu înțeleg ce văd tinerii la aceste locuri aglomerate peste măsură unde se îmbată, se droghează şi dansează ca nişte dezlănțuiți.

Îi scriu un mesaj tatei prin care îi spun că sunt bine fără a-i da mai multe detalii. Nu vreau să îmi mint părinții. Cel mai probabil le voi spune totul dimineață în ciuda faptului că voi fi pedepsită de mama, iar tata nu îmi mai va vorbi o perioadă.

Îmi promit mie însămi că nu voi mai călca niciodată într-un astfel de loc. Abia aştept să plec de aici. Deocamdată îmi fac loc printre zeci de trupuri transpirate pentru a ajunge la bar.

- O Cola, te rog, mă adresez barmanului, care surâde probabil din cauza faptului că nu am comandat alcool.

- Un Martini pentru domnişoara, adaugă un tip care stă de partea cealaltă a barului şi îşi savurează propria băutura.

Îmi întorc privirea spre cel care crede că mă las cucerită dacă îmi cumpără o băutură, dorindu-mi să îi arăt că nu orice femeie poate fi cumpărată. Bărbatul de vreo douăzeci şi ceva de ani este complet îmbrăcat în negru, având o pereche de jeanşi cu tăieturi şi o cămaşă elegantă. Tipul mi se pare foarte cunoscut şi nu îmi ia mai mult de câteva secunde pentru a-mi da seama unde l-am mai văzut. Este blondul din acea seară în care ieşisem la plimbare de una singură, seara în care mi-am pierdut rațiunea şi m-am urcat în maşina unui necunoscut, lăsându-mă fermecată de ochii albaştrii ai brunetului. Aş minți dacă aş spune că nu m-am gândit la el zilnic, încercând să desluşesc ce anume m-a făcut să mă pierd cu firea în prezența lui, însă nu am fost capabilă să găsesc un răspuns.

- Tu... spun apropiindu-mă în timp ce mă fixează cu privirea şi zâmbeşte, crezând probabil că i-am căzut deja în plasă. Chiar crezi că aşa se impresionează o fată? îl întreb aşezându-mă picior peste picior pe scaunul de lângă el.

- Nu am vrut să te impresionez. Sunt curios de ce o fată atât de frumoasă decide să bea suc în loc de alcool, îmi zice jucându-se cu paharul pe care îl ține în mână.

Barmanul se apropie de noi cu un pahar de Martini şi sticla de Cola pe care o desface sub privirea mea.

- Mulțumesc. Achit şi paharul de Martini pentru domnul de lângă mine, spun şi îi întind cardul, aruncându-i blondului o privire amuzată.

- Spre deosebire de tine, eu spun mulțumesc şi accept un pahar de la o fată frumoasă, continuă el, apoi bea din paharul pe care i l-am împins în față.